În 1940, când Marea Britanie rezista singură împotriva Germaniei naziste, o scurtă carte intitulată „Guilty Men” (Oameni vinovați) a fost publicată sub pseudonimul „Cato”. Autorii ei erau viitorul lider al Partidului Laburist, Michael Foot, jurnalistul liberal Frank Owen, și jurnalistul conservator Peter Howard. „Guitly Men” a fost o „jeremiadă” care cerea să li se ceară socoteală oamenilor – inclusiv Neville Chamberlain și Lord Halifax, pe atunci membri ai cabinetului lui Winston Churchill – a căror politică împăciuitoare față de Adolf Hitler a contribuit la aducerea Regatului Unit la un pas de anihilare.
Astăzi, este din nou momentul să spunem nume, și nu numai în Marea Britanie, unde democrația se zvârcolește-n febra Brexitului. În Statele Unite, a pus stăpânire o paranoia fetidă, cu agresiunile supremațiștilor albi din Charlottesville, Virginia, în weekendul din 12 august – unde un contra-manifestant pașnic a fost omorât și mulți alții au fost răniți – și care este doar cea mai recentă recentă manifestare.
Președintele Donald Trump, nu este nicio surpriză, nu vrea să spună nume. I-a luat două zile să condamne grupurile rasiste care au provocat haos în Charlottesville. Iar apoi și-a retras rapid afirmația, punând semnul egal între Klansmen și extremiști „alt-right” care purtau svastici și cântau sloganuri naziste și cei care s-au dovedit a fi împotriva lor. De fapt, Trump își datorează președinția de furia și resentimentele exprimate în Charlottesville.
Dar dacă Trump s-a bucurat de ațâțarea urii în SUA, nu el a fost cel care a aprins-o, la fel cum nu au făcut-o nici adepții Brexit în UK. Trebuie să privim dincolo de aceste lucruri pentru a determina cine este cu adevărat responsabil de stimularea unui climat politic în care minciunile flagrante, rasismul explicit și bigotismul au intrat în discursul public. Numai atunci când identificăm sursele virusului odios care afectează acum democrațiile noastre, putem lua măsuri practice pentru a le pune în carantină.
Să începem cu „pacientul zero” în această ciumă politică: Rupert Murdoch.
Timp de decenii, acest impresar al aripii de dreapta a complexului politico-divertisment a zdrobit politica în Marea Britanie și în Statele Unite – să nu mai vorbim de Australia, țara sa nativă – de dragul profitului și al influenței politice. Ziarele și rețelele de televiziune ale lui Murdoch au putut, la fel de bine, să patenteze rețeta pentru politica înșelătoare, politici cu mesaje codate care au alimentat creșterea lui Trump și votul pentru Brexit.
De ce anume este Murdoch vinovat? Să lăsăm la o parte lista lungă ce cuprinde acuzații de hărțuire sexuală și plângeri de agresiune aduse împotriva canalului său Fox News Channel. Acestea au fost atât de numeroase și de șocante încât chiar și fondatorul rețelei, Roger Ailes, și cel care aducea cei mai mulți bani, Bill O’Reilly, au trebuit să fie în cele din urmă (fără tragere de inimă) concediați. Să lăsăm deoparte și scandalalul intreceptărilor convorbilor telefonice ale unor persoane private din Marea Britanie, care a culminat cu închiderea forțată a mult iubitului tabloid al lui Murdoch „The News of the World”, în 2011.
Pentru a stabili vinovăția lui Murdoch, este sufficient să ne concentrăm atenția doar pe înregistrarea recentă a minciunilor și înșelăciunilor din mass-media deținută de Murdoch. Au fost, spre exemplu, repetatele încercări ale Fox News de a insinua că uciderea lui Seth Rich, un tânăr membru al Comitetului Național Democrat, a fost orchestrate de echipa lui Hillary Clinton care se ocupa de campania prezidențială a acesteia pentru a ascunde presupusul rol al lui Rich în scurgerea e-mailurilor interne de la DNC. De fapt, un plângere penală recentă acuză Fox News că a lucrat cu Casa Albă pentru a promova această poveste falsă.
Nici de departe aceasta nu este singura invenție a rețelei anti-Clinton. Moderatorul Fox News, Sean Hannity, și comentatorul obișnuit al Fox, Newt Gingrich, au făcut propagandă deșănțată uneia dintre cele mai bizare teorii ale conspirației ale timpului nostru: faptul că Hillary Clinton și cohorta ei conduceau o rețea care se ocupa de pedolifie într-o pizzerie din Washington, DC. Această poveste cu adevărat nebună a făcut ca un om înarmat să intre în acea pizzerie să tragă câteva focuri de armă.
Însă acel incident nu i-a determinat pe cei de la Fox News să ia vreo pauză, precum nici pe proprietarul postului. În schimb, rețeaua de televiziune a continuat să perpetueze minciuna gogobată că agenția britanică de strângere de informații, departamentul de comunicații al Guvernului SUA (cunoscut sub numele de GCHQ), au fost însărcinate de către Obama să îl spioneze pe Trump în timpul campaniei. Și a mai promovat fără dovezi povestea cum că fostul director al FBI, James Comey, pe care Trump l-a concediat pe fondul investigației asupra potențialelor legături dintre campania sa electorală și Rusia, ar fi lăsat să se scurgă în presă ingformații clasificate.
Desigur, păcatele mass-mediei lui Murdoch nu se limitează la SUA. Pentru a numi un exemplu britanic, Sunday Times deținut de către Murdoch a publicat recent un editorial al unui irlandez care neagă Holocaustul repetând aceeași vechea calomnie rasistă, cum că evreii iubesc doar banii, în timp ce minimalizând rolul femeilor care lucrează la BBC pentru salarii mai mici – se prespune că ar fi rezultatul eșecului de a se afirma ei însiși.
În orice organizație de presă responsabilă, publicarea sau difuzarea chiar a unuia dintre aceste exemple autentice de știri false ar fi fost motive pentru concedierea editorilor responsabili – nu în ultimul rând din cauza indignării investitorilor. Cu toate acestea, Murdoch a continuat să producă profituri suficiente pentru a reduce la tăcere acționarii instituționali, cum ar fi Vanguard Group, Fidelity Investments, și Franklin Templeton Investments.
La fel și investitorii individuali se complac în această situație. Luați-l în considerare în acest caz pe prințul saudit Al-Waleed Bin Talal, cel de-al doilea cel mai mare acționar al societății-mamă a Fox News. Se pare că este mai intereat să câștige bani decât să împiedice, spre exemplu, propagarea de către canalul media a informațiilor incendiare despre musulmani, inclusiv faptul că încearcă să impună Sharia în SUA.
Dacă piețele nu pot induce un comportament mai bun lui Murdoch, s-ar putea să fie nevoie ca guvernele să intervină. Dacă Murdoch caută să achiziționeze controlul deplin asupra Sky Television, reglementatorii britanici au o oportunitate critică de a preveni apariția unei clone a Fox News pe ecranele televizoarelor britanice – dacă au curajul să o facă, fapt pe care autoritățile de reglementare britanice nu l-au arătat până acum.
Anterior, Murdoch și fiii săi erau considerați cumva proprietari „potriviți și corecți” ai unei licențe de televiziune în Regatul Unit. Dar, după cum a demonstrat portofoliul de minciuni pe care Fox l-a promovat în primele șase luni de la președinția lui Trump, nu există nici un om mai nepotrivit pentru a-și asuma proprietatea asupra postului media într-o democrație decât Rupert Murdoch.
Ca fost cetățean a unei țări – Uniunea Sovietică – care era coruptă din punct de vedere moral și politic de propagandă, sunt foarte conștientă de daunele pe care le pot cauza „știrile” alarmiste. Murdoch este unul dintre oamenii cu adevărat vinovați din timpurile noastre, și trebuie oprit.
© Copyright: https://www.project-syndicate.org/commentary/rupert-murdoch-stokes-racist-incitement-by-nina-l–khrushcheva-2017-08
