Zona euro se confruntă cu provocări economice imense. Germania și Olanda – care reprezintă împreună 35% din PIB-ul uniunii monetare și dispun de un vast spațiu fiscal – ar trebui să preia conducerea în abordarea acestora.
Europa nu ar trebui să aștepte mult pentru a începe să vadă roadele unei astfel de investiții. Indicatorii economici cheie din zona euro cunosc un trend descendent acum, în mare parte din cauza unor factori care sunt dincolo de controlul lor, cum ar fi războiul comercial SUA-China, tensiunile din Orientul Mijlociu și Brexitul. O recesiune este o posibilitate foarte reală.
Nu se poate aștepta ca Banca Centrală Europeană să preia conducerea pentru a rezista unei crize, așa cum s-a întâmplat la ultima criză. Având în vedere că BCE și-a epuizat în mare parte arsenalul de politici monetare – ratele dobânzilor rămân la valori minime istorice – o repetare a angajamentului din 2012 de către președintele de atunci al BCE, Mario Draghi, de a face „tot ce trebuie” pentru a proteja moneda euro, ar fi lipsită de credibilitatea necesară pentru a asigura pacea şi liniştea, așa cum s-a întâmplat prima dată.
În schimb, ceea ce necesită Europa este un pachet de stimulare fiscală care să țină cont de imperativele pe termen lung. Dar, în timp ce condițiile economice pentru o astfel de abordare sunt favorabile – guvernele olandez și german se pot împrumuta în prezent la rate ale dobânzii negative – condițiile politice sunt mai puțin favorabile.
Germania și Olanda au rezistat mult timp expansiunii fiscale. Ambele administrează excedente bugetare mari pentru a-şi menține propria datorie publică scăzută și insistă ca partenerii din zona euro să respecte reguli fiscale stricte, chiar cu prețul influenţelor negative asupra creșterii și prosperității. Cele două state declară că acţionează în interesul pe termen lung al membrilor zonei euro. Dar la ce bun generațiile viitoare vor moșteni un raport scăzut dintre datorie şi PIB, dacă acestea sunt, la rândul lor, încorsetate de o economie învechită și o criză climatică tot mai mare?
Cadrul fiscal al Uniunii Europene, definit în Pactul de stabilitate și creștere, cuprinde un set de reguli și condiții extrem de complexe, iar țările riscă măsuri corective atunci când datoriile sau deficitele lor se apropie de sau depășesc un anumit prag. Acest lucru nu este rău în principiu: o uniune monetară are nevoie de un mecanism care să împiedice țările să acumuleze datorii nesustenabile.
Însă accentul unic pus asupra datoriilor și deficitelor este greșit, deoarece ignoră partea bilanțului ce se referă la active. De fapt, așa cum este situația în prezent, calculele privind raportul deficitului tratează consumul și investițiile în mare măsură în același mod.
Pentru a construi o economie adecvată secolului al XXI-lea, Europa ar trebui să-și reformeze cadrul fiscal, astfel încât atât guvernele cât şi firmele private să distribuie cheltuielile de capital pe întreaga perioadă de deplină maturitate. Acest lucru ar contribui mult la încurajarea investițiilor publice, în special în perioada de criză economică.
Dacă cheltuielile imprudente sunt echivalente cu trecerea pe lumina roșie a semaforului, atunci a nu investi atunci când condițiile o permit – ca să nu mai vorbim de cerere – este echivalent cu oprirea în fata luminii verzi a semaforului. Și totuși, asta este exact ceea ce au făcut Germania și Olanda – două dintre cele mai mari „motoare” din zona euro – și acest lucru blochează trecerea altor „vehicule”. Între timp, cele mai puternice vehicule din lume avansează, iar condițiile rutiere se deteriorează rapid.
Este momentul ca Germania și Olanda să reacționeze la unda verde în mod ideal, în mod coordonat. În Germania, Partidul Verde și-a propus deja reformarea frânei datoriei, precum și normele fiscale la nivel european, pentru a permite investiții mai mari. În Olanda, Partidul Verde a cerut guvernului să folosească politica fiscală pentru a accelera tranziția energetică.
Există un motiv de speranță: guvernul olandez are în vedere acum crearea unui fond de investiții publice de miliarde de euro. Dar acesta este doar un prim pas. Singura modalitate de a reveni la „traficul” fluent european este ca Angela Merkel, cancelarul german, și Mark Rutte, premierul olandez, să se angajeze într-un efort de investiții comun pe scară largă, axat pe inovație, educație și sustenabilitate.
Copyright: Project Syndicate, 2019.
