Ne uităm cu mirare la Ungaria, care fără prea multe resurse energetice, fără o tradiție în domeniul energetic, a ajuns HUB-ul SudEstEuropean al gazelor naturale și ne întrebăm ce se alege de România? Este suficient să privim sistemul energetic în ansamblu și componentele sale și să găsim răspunsul.
Sistemul energetic așa cum se prezintă astăzi, constatăm că se găsește într-o stare de “subzistență”. Astfel, sistemul energetic cuprinzând diversele forme de energie de care România dispune nu mai este unul capabil să funcționeze în condiții de siguranță și eficiență, în orice moment din an si indifferent de condițiile meteo sau geopolitice. Funcționarea sistemelor energetice românești (electricitate, gaze naturale, termoficare) sunt la bunul plac al stării vremii. În fapt ele sub-există de la un an la altul, de la o lună la alta de la o zi la alta.
Sistemele de termoficare. Sistemele de termoficare reprezintă, teoretic, metoda cea mai eficientă de a asigura necesitățile energetice ale locuitorilor dintr-o localitate. Spun teoretic, deoarece practica din România a demonstrat contrariul. În urmă cu 30 de ani existau sisteme de termoficare în peste 300 de localități, astăzi mai sunt official doar 47 de localități unde mai există sisteme de termoficare, majoritatea dintre acestea găsindu-se în insolveță sau la limita functionaltății economice. Problemele tehnice, dar și cele de neadaptabilitate a sistemului la cerințele consumatorilor, fac ca aceste sisteme să fie într-o fază de subzistență energetică, cu un numă mare de defecte, cu parametrii de funcționare afectați de condițiile de temperatură exterioară și falimentare în afara subvențiilor.
Sistemele de electricitate. Timp de 10 ani, România a vehiculat cifre false, care arătau statutul nostru de mega-producător zonal de energie electrică. Cifre care în fapt țineau în viață subvenții ascunse pentru energia termică, fără ca acele capacități de producere a energiei electrice, să mai existe sau să mai poată fi folosite în fapt. Consecința este ca în anul 2019 am trecut de două ori aproape de un Black Out și în present sunt zile în care importăm la limita capacității maxime de import, ori de câte ori lipsa vântului, a energiei solare și a apei din baraje, ne aduc într-o situatie limita de functionare. Putem astfel afirma că și acest system este la ”mâna vremii” din punct de vedere al producerii de electricitate.
Sistemele de gaze naturale. România a conceput un sistem unitar de producție-import-transport-înmagazinare-distribuție-consum în urma cu 60-70 de ani. Această construcție fizică a rămas în vigoare și astăzi, fără să mai fie adaptată la noile cerințe funcționale cu care ne confruntăm astăzi. Astfel, sistemul de gaze naturale este puternic dependent de evoluția temperaturii aerului, fiind supus unor grele încercări de operare ori de câte ori temperatura scade sub -15C.
Consumatorii. Consumatorii diferitelor forme de energie se confruntă adesea, cu o calitatea joasă a serviciilor și a parametrilor necesari funcționării echipamentelor (în special în momente cu vreme nefavorabilă). La aceasta se adaugă măsurile ineficiente din domeniul energetic din ultimii 20 de ani care au determinat creșteri masive de preț pentru energie, aducând jumătate din populația României în sărăcie energetică.
Apreciem ca România a involuat de la un system energetic armonizat, puțin influențabil de conditiile de vreme (în general doar în situații unor condiții de vreme extremă) la un system de subzistență energetică, în care aproape orice modificare a parametrilor climatici crează mini crize energetice.
Este important să se înțeleagă că nu doar creșterea capacităților de producție sunt o prioritate, ci mai ales regândirea unui nou system energetic producție-transport-distribuție-stocare-consum, care să răspundă noilor cerințe de consum. De asemenea se impune aducerea la cunoștința opiniei publice situația dificilă în care ne găsim, dependența tot mai mare de importuri energetice și faptul că urmează un deceniu de tendințe crescătoare ale prețului la energie și gaze.
Asociația Energia Inteligentă apreciază că este necesară recunoașterea acestei stări de prealertă energetică, în care subzistăm energetic si demararea urgentă a reconstruirii unui Sistem Energetic Național, care să fie din nou pregătit să facă față oricărei situatii în acord cu Pactul Ecologic European. Aceasta trebuie să fie însoțită de o reformă a sistemului fiscal, unde energia nu mai trebuie văzută ca ”vaca de muls” pentru îndestularea bugetului de stat, nivelul fiscalității din energie trebuind să scadă, dând astfel posibilitatea ca prețurile să fie accesibile pentru consumatori.
