ACER cere României să refacă mai realist calculele privind riscul ca sistemul electric să nu acopere cererea în 2027

România trebuie să refacă unele ipoteze folosite în evaluarea riscului ca sistemul electric să nu poată acoperi cererea în următorii ani, potrivit Agenției UE pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei. ACER spune că analiza Transelectrica identifică un risc ridicat pentru 2027, dar unele calcule nu reflectă suficient situația probabilă a capacităților de producție, stocare și consum flexibil.

Opinia ACER vizează evaluarea națională a adecvării resurselor realizată de Transelectrica și transmisă agenției de Ministerul Energiei la 27 aprilie 2026. O astfel de evaluare verifică dacă un sistem electric are suficientă capacitate disponibilă, producție, importuri, stocare și flexibilitate, pentru a acoperi cererea în condiții normale și în perioade dificile.

Indicatorul central folosit este LOLE, Loss of Load Expectation. În termeni simpli, acesta arată câte ore pe an ar putea exista, statistic, situații în care resursele disponibile nu sunt suficiente pentru cererea estimată. Nu este o prognoză de pene de curent, ci un indicator de risc folosit în planificarea sistemului electric.

Transelectrica a analizat anii 2027, 2030 și 2035. În scenariul central, evaluarea națională estimează pentru 2027 un LOLE de 143,55 ore, mult peste standardul de fiabilitate de 13 ore. Pentru 2030, indicatorul este de 0,69 ore, sub standardul de 12 ore. Pentru 2035, evaluarea estimează 6,69 ore, peste standardul de 2 ore.

Diferența față de evaluarea europeană este mare. În ERAA 2025, evaluarea europeană realizată de ENTSO-E, România avea 7,59 ore în 2028, 1,37 ore în 2030 și 0,20 ore în 2035. ACER spune că evaluarea românească folosește date și ipoteze diferite despre capacitățile disponibile, ritmul investițiilor și structura cererii.

Pentru 2027, ACER identifică două cauze principale ale riscului ridicat: instalarea mai lentă decât se anticipa a capacităților eoliene și lipsa unor capacități termice disponibile. În această a doua categorie intră închiderea accelerată a capacităților pe lignit și întârzierea intrării în funcțiune a centralei pe gaz de 1,7 GW de la Mintia.

Centrala de la Mintia este relevantă deoarece ar putea aproape dubla capacitatea României de producție pe gaz, dacă ar intra în funcțiune la timp. ACER notează că guvernul român a susținut accelerarea proiectului și că existau informații privind o posibilă producție din septembrie 2026, dar Ministerul Energiei a acceptat ulterior amânarea termenului de finalizare până la sfârșitul lui 2027. Din acest motiv, agenția consideră justificată ipoteza unei întârzieri a noilor capacități pe gaz.

Alte două proiecte pe gaz, o centrală CCGT de 460 MW la Turceni și una de 825 MW la Ișalnița, sunt de asemenea întârziate. ACER notează că, pentru Ișalnița, a doua licitație de construcție a fost anulată la 30 ianuarie 2026 deoarece nu au fost primite oferte eligibile înainte de termenul-limită. Potrivit Comisiei Europene, data de punere în funcțiune planificată inițial pentru 2026 a fost mutată în 2029.

Problema lignitului este tratată diferit de ACER față de scenariul central al Transelectrica. Evaluarea românească presupune că, în 2027, rămân disponibile doar 155 MW de capacitate pe lignit, pe baza unei ieșiri accelerate din cărbune și lignit. ACER spune că această ipoteză nu este coerentă cu întârzierile noilor capacități pe gaz și cu ritmul mai lent al dezvoltării eoliene.

Agenția nu spune că România trebuie să renunțe la obiectivul de ieșire din lignit, dar cere ca scenariul central să reflecte situația probabilă. Evaluarea românească include un scenariu alternativ în care 854 MW de capacitate disponibilă pe lignit rămân în funcțiune în 2027. În acel scenariu, LOLE scade la 11,34 ore, sub standardul de fiabilitate de 13 ore. ACER consideră că acest scenariu pare mai potrivit pentru scenariul central, deoarece ține cont de întârzierile tranziției energetice.

ACER acceptă însă alte ipoteze mai prudente ale României. Capacitatea hidro mai mică decât în evaluarea europeană este considerată justificată, deoarece reflectă niveluri istorice mai scăzute ale producției hidro. Agenția recomandă totuși ca România să păstreze în model capacitatea hidro reală și să limiteze producția prin factori de disponibilitate, pentru a nu crea impresia că hidrocentralele sunt retrase din sistem.

Ipoteza privind capacitatea eoliană mai mică este, de asemenea, considerată justificată. Evaluarea românească presupune 4,4 GW de eolian în 2027, pornind de la aproximativ 3 GW în 2026. ACER spune că această traiectorie este mai apropiată de ritmul actual al dezvoltării eoliene în România și de ținta de 7,4 GW pentru 2030 din Planul Național Energie și Climă.

În schimb, ACER critică ipotezele privind bateriile. Evaluarea românească estimează 0,5 GW de baterii în 2027, față de 1,4 GW în evaluarea europeană pentru 2028, și 1,2 GW în 2030, față de 2 GW în ERAA. Agenția spune că aceste ipoteze sunt prea conservatoare, mai ales în contextul sprijinului de stat de 150 milioane de euro pentru stocare și al noilor reguli ANRE care elimină dubla tarifare a energiei stocate și reinjectate în rețea.

Dubla tarifare era o problemă pentru investițiile în baterii deoarece energia putea fi taxată la intrarea în sistemul de stocare și din nou la reinjectarea în rețea. ACER spune că eliminarea acestei bariere, împreună cu schema de sprijin, transmite investitorilor un semnal favorabil pentru dezvoltarea stocării în România. Din acest motiv, agenția cere ca proiecțiile privind bateriile să fie aliniate cu alte studii, inclusiv cu Seasonal Outlooks ale ENTSO-E.

O altă lipsă majoră este flexibilitatea consumului. Transelectrica a introdus în evaluare o cerere de electricitate mai mare decât în scenariul european, pe fondul creșterii consumului din vehicule electrice, pompe de căldură și centre de date. În 2027, cererea este cu 4% mai mare decât în ERAA, în 2030 cu 11%, iar în 2035 cu 20%.

ACER spune că aceste proiecții de consum pot reflecta mai bine electrificarea și apariția unor consumatori mari, dar critica este că noua cerere este tratată ca inflexibilă. În model, consumul vehiculelor electrice, pompelor de căldură și centrelor de date nu scade în perioade de stres pentru sistem, deși România pregătește reguli care permit Transelectrica să cumpere flexibilitate a consumului prin licitații zilnice.

Pentru un sistem cu multe regenerabile, flexibilitatea consumului contează deoarece anumite activități pot fi mutate în ore cu energie mai abundentă sau mai ieftină. Fără această flexibilitate, modelul poate supraestima riscurile și poate indica nevoia unor centrale suplimentare care nu ar fi necesare în aceeași măsură dacă o parte din cerere ar putea reacționa la preț sau la stresul sistemului.

ACER critică și tratamentul noilor capacități nucleare. Evaluarea europeană presupune aproximativ 1,8 GW de capacitate nucleară nouă în România până în 2035, inclusiv unitățile 3 și 4 de la Cernavodă și reactorul modular mic de la Doicești. Evaluarea românească le exclude din scenariul central pentru 2035, din cauza incertitudinilor privind calendarul.

Agenția spune că excluderea completă a unităților 3 și 4 de la Cernavodă din anul 2035 nu este justificată. Potrivit Nuclearelectrica, unitatea 3 este planificată pentru 2030 și unitatea 4 pentru 2031, iar Ministerul Energiei anticipează posibile întârzieri până la jumătatea lui 2035. ACER recomandă ca evaluarea să ia în calcul disponibilitatea capacității de la mijlocul lui 2035, nu absența ei pe tot anul.

Pentru 2035, ACER notează și că jumătate din indicatorul LOLE din evaluarea românească este cauzată de blocaje interne ale rețelei de transport, nu de lipsa capacităților de producție. Agenția spune că astfel de restricții nu indică o problemă de piață care ar trebui rezolvată printr-un mecanism de capacitate, ci probleme structurale care trebuie abordate prin dezvoltarea rețelei și folosirea mai eficientă a infrastructurii existente.

Opinia ACER are o consecință procedurală pentru România. Evaluarea națională trebuie să țină cont de opinia agenției și, dacă este necesar, să fie modificată. Dacă autoritatea responsabilă nu include integral observațiile ACER, trebuie să publice un raport cu motive detaliate.

România își schimbă rapid structura sistemului electric. Cărbunele și lignitul sunt retrase treptat, centralele pe gaz trebuie să intre ca soluție de tranziție, regenerabilele cresc, iar consumul ar putea urca prin electrificarea transportului, încălzirii și apariția unor centre de date. Evaluarea adecvării verifică dacă toate aceste schimbări se potrivesc în timp.

Opinia ACER arată că riscul pentru 2027 depinde mai ales de succesiunea concretă a proiectelor: cât de repede iese lignitul, când intră Mintia, cât eolian se instalează și câtă capacitate de rezervă rămâne disponibilă. Pentru 2030 și 2035, accentul se mută spre baterii, consum flexibil, rețea și clarificarea calendarului noilor capacități nucleare.