Opinia avocatului general al Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza Dris poate avea implicații dincolo de Belgia, după ce magistratul a apreciat că statele membre nu pot folosi automat criteriul rezidenței pentru a restrânge accesul la studiile medicale al studenților care au urmat toată sau cea mai mare parte a învățământului secundar în țara respectivă.

Pe scurt

1. Avocatul general Jean Richard de la Tour consideră că elevii nerezidenți care au urmat integral sau în cea mai mare parte învățământul secundar în Belgia și și-au obținut diploma acolo trebuie tratați ca rezidenți pentru accesul la studiile medicale.

2. Cazul îl privește pe Axel Dris, cetățean luxemburghez și rezident în Luxemburg, care a făcut liceul la Arlon, în Belgia, a promovat examenul de admitere la medicină în 2022, dar nu a obținut certificatul necesar înscrierii din cauza cotelor pentru nerezidenți.

3. În opinia avocatului general, diferența de tratament dintre rezidenți și nerezidenți restrânge libera circulație și poate fi justificată doar dacă urmărește un scop legitim, precum protecția sănătății publice, și respectă proporționalitatea.

4. Instanța belgiană trebuie să verifice dacă există riscuri reale pentru sănătatea publică, pe baza unei analize obiective și cuantificate, și dacă simplul criteriu al rezidenței este adecvat și necesar.

5. Opinia nu este obligatorie pentru Curte, dar, dacă va fi urmată, poate influența alte cauze din UE privind accesul la studii reglementate sau alte drepturi condiționate de rezidență.

Cauza testează una dintre tensiunile clasice din dreptul Uniunii Europene, dintre libertatea de circulație și dreptul statelor membre de a-și organiza accesul la profesiile reglementate, inclusiv în numele protecției sănătății publice. În opinia prezentată joi la Luxemburg, avocatul general Jean Richard de la Tour consideră că o legislație națională care nu îi tratează la fel ca pe rezidenți pe studenții care au urmat integral sau în cea mai mare parte școala secundară în Belgia, deși locuiesc în alt stat membru, este contrară dreptului Uniunii.

Dacă această abordare va fi confirmată ulterior de Curte, statele membre ar putea fi obligate să justifice mai strict orice plafonare a accesului bazată pe statutul de nerezident și să arate, prin date obiective și cuantificate, că o asemenea restricție este necesară, adecvată și proporțională. Opinia avocatului general arată că simpla rezidență nu poate fi singurul criteriu atunci când studentul are o legătură reală cu statul respectiv.

Litigiul concret îl privește pe Axel Dris, cetățean luxemburghez și rezident în Luxemburg, care și-a finalizat studiile secundare în Arlon, oraș belgian de frontieră. În 2022, el a promovat examenul de admitere pentru accesul la studiile medicale în Belgia. Cu toate acestea, a intrat sub incidența sistemului de cote care plafonează numărul studenților nerezidenți, iar, în funcție de clasamentul său după media generală, nu a obținut certificatul de reușită necesar pentru a se înscrie la o facultate de medicină din Comunitatea Franceză a Belgiei. El a contestat această decizie.

Sesizat cu litigiul, Conseil d’État din Belgia a cerut Curții de Justiție să se pronunțe asupra compatibilității cu dreptul UE a legislației naționale care instituie un sistem de cote pentru studenții nerezidenți care solicită acces la studiile medicale.

În opinia sa, avocatul general apreciază că legislația națională care nu îi tratează în același mod ca pe rezidenții din Belgia pe studenții care au urmat toată sau cea mai mare parte a învățământului secundar în Belgia, deși locuiesc în alt stat membru, este contrară dreptului Uniunii. Potrivit acestuia, o astfel de legislație nu poate, în scopul limitării numărului de studenți nerezidenți, să restrângă prima înscriere a acestora la programe de studii în științe medicale în instituțiile de învățământ superior.

Avocatul general consideră că această legislație creează o diferență de tratament între studenții rezidenți și cei nerezidenți și constituie, prin urmare, o restricție a dreptului de a circula și de a locui liber pe teritoriul statelor membre. El arată că o asemenea restricție poate fi admisă numai dacă urmărește un obiectiv legitim, cum este protecția sănătății publice, și dacă respectă principiul proporționalității.

În primul rând, avocatul general arată că revine instanței naționale sarcina de a verifica existența unor riscuri reale pentru sănătatea publică, care ar putea justifica o restricție a accesului la studiile medicale. Pentru aceasta, autoritățile competente trebuie să își întemeieze evaluarea pe o analiză obiectivă și cuantificată, care să țină seama, în special, de impactul studenților nerezidenți, de mobilitatea absolvenților și de posibilitatea stabilirii profesioniștilor formați în străinătate.

În al doilea rând, instanța națională trebuie să evalueze dacă legislația în cauză este adecvată pentru atingerea obiectivului de protejare a sănătății publice. Avocatul general notează că cerința de rezidență poate fi înțeleasă ca un mijloc de a limita accesul la studiile medicale și de a evita un „turism universitar” către un stat membru în care accesul la aceste studii este mai puțin strict decât în alte state membre. El adaugă însă că situația lui Axel Dris arată că acest criteriu unic nu este, prin el însuși, adecvat pentru toate situațiile.

Potrivit opiniei, faptul că studentul și-a făcut toată școala secundară în Belgia înseamnă că și-a petrecut cea mai mare parte a timpului în această țară, unde și-a format prietenii și s-a implicat în activități extracurriculare. În aceste condiții, se poate considera că el are o legătură cu Belgia echivalentă cu cea a unui rezident, în sensul legislației naționale.

În al treilea rând, avocatul general arată că instanța națională trebuie să verifice dacă legislația națională nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit. În această privință, existența unei legături reale cu statul membru vizat ar putea fi demonstrată pe baza unor factori diferiți de simpla rezidență, ceea ce înseamnă că pot fi avute în vedere măsuri mai puțin restrictive.

Opinia avocatului general nu este obligatorie pentru Curtea de Justiție. Rolul avocaților generali este de a propune Curții, în deplină independență, o soluție juridică pentru cauzele de care răspund, iar judecătorii Curții urmează acum să înceapă deliberările în această cauză. Hotărârea va fi pronunțată la o dată ulterioară.

Curtea amintește că trimiterea preliminară permite instanțelor naționale să solicite CJUE interpretarea dreptului Uniunii sau verificarea validității unui act al Uniunii. Curtea nu soluționează litigiul național, ci revine instanței din Belgia să decidă cauza în conformitate cu hotărârea pe care Curtea o va pronunța. Aceeași interpretare va fi obligatorie și pentru alte instanțe naționale sesizate cu o problemă similară.

Dincolo de cazul individual al lui Axel Dris, cauza are o miză mai largă pentru dreptul UE, deoarece testează în ce măsură un stat membru poate folosi criteriul rezidenței pentru a limita accesul la studii reglementate atunci când persoana vizată a fost formată în mare parte chiar în sistemul educațional al acelui stat. În logica opiniei avocatului general, libera circulație în Uniune nu poate fi restrânsă printr-un criteriu formal aplicat automat, dacă studentul are o legătură reală cu statul respectiv.

Dacă această abordare va fi confirmată de Curte, statele membre ar putea fi obligate să justifice mai strict, prin date obiective și cuantificate, orice plafonare a accesului bazată pe statutul de nerezident și să examineze măsuri mai puțin restrictive decât simpla condiție de rezidență. O asemenea hotărâre ar putea avea efecte și în alte cauze similare din Uniune, întrucât interpretarea CJUE este urmată de instanțele naționale sesizate cu probleme comparabile.