Autoritatea Bancară Europeană a publicat un raport comparativ privind modul în care băncile își testează implementarea planurilor de redresare prin exerciții de tip „dry run”, concluzionând că acestea sunt un instrument eficient pentru întărirea pregătirii operaționale și a capacității de reacție în caz de stres, dar că nivelul de maturitate diferă semnificativ între instituții. EBA avertizează că acolo unde astfel de exerciții sunt realizate în principal pentru a răspunde așteptărilor supraveghetorilor, ele tind să semene cu simple exerciții de conformare, cu beneficii limitate și puține acțiuni ulterioare.

Pe scurt

1. EBA a publicat un raport despre modul în care băncile își testează planurile de redresare prin exerciții de tip „dry run”.

2. Autoritatea concluzionează că aceste exerciții sunt utile pentru operaționalizarea planurilor de redresare și pentru pregătirea în caz de criză.

3. Nivelul de maturitate diferă însă mult între instituții, iar exercițiile făcute doar pentru a satisface cerințe de supraveghere tind să fie mai puțin eficiente.

4. Eșantionul analizat de EBA a inclus 16 grupuri bancare europene transfrontaliere, cu instituții-mamă din 10 state membre, pe baza documentelor transmise în a doua jumătate a anului 2024.

5. Două treimi dintre băncile examinate au efectuat astfel de exerciții în trecut, dar unele nu au realizat niciun „dry run” în ciclul de planificare 2024, iar unele nu au făcut niciodată unul.

6. Cele mai frecvent testate componente sunt opțiunile de redresare, în special cele legate de lichiditate, precum și mecanismele de escaladare și de luare a deciziilor.

7. EBA cere testări regulate, de calitate, și o integrare mai bună între exercițiile din zona de redresare și cele din zona de rezoluție.

Raportul publicat de Autoritatea Bancară Europeană examinează modul în care instituțiile de credit testează aplicarea planurilor de redresare, adică acele planuri concepute pentru a restabili poziția financiară a unei bănci în cazul unei deteriorări semnificative. Documentul pornește de la ideea că simpla existență a unui plan pe hârtie nu este suficientă și că eficiența lui trebuie verificată prin exerciții practice care să arate dacă măsurile pot fi puse în aplicare rapid și credibil într-un episod de stres financiar sever.

EBA spune că analiza confirmă utilitatea acestor exerciții. Potrivit raportului și comunicatului care îl însoțește, dry run-urile contribuie la operaționalizarea planurilor de redresare, sporesc pregătirea internă și ajută instituțiile să răspundă mai credibil și mai rapid în situații de stres. Autoritatea adaugă că majoritatea instituțiilor recunosc explicit valoarea acestui instrument și folosesc obiectivele, rezultatele și lecțiile învățate pentru a-și îmbunătăți aranjamentele de planificare a redresării.

În același timp, raportul subliniază că practicile diferă considerabil. EBA afirmă că, acolo unde exercițiile sunt realizate în principal pentru a îndeplini așteptările supraveghetorilor, cu implicare limitată a conducerii superioare sau cu obiective neclare, ele tind să fie mai puțin relevante și să semene cu simple exerciții de conformare. În aceste cazuri, documentarea este adesea limitată, lecțiile învățate sunt puține sau inexistente, iar măsurile de follow-up lipsesc ori rămân reduse.

Prin contrast, EBA spune că instituțiile cu practici mai mature tratează dry run-urile ca instrumente reale de management. Aceste bănci prezintă rezultatele într-un mod structurat, le integrează în cadrul mai larg de gestionare a riscurilor și folosesc exercițiile pentru a îmbunătăți credibilitatea, fezabilitatea și înțelegerea internă a planurilor de redresare. Autoritatea notează că, în aceste cazuri, exercițiile contribuie nu doar la pregătirea internă, ci și la evaluarea de către supraveghetori a caracterului practic și implementabil al planului.

Raportul se bazează pe un eșantion de 16 instituții cu colegii de supraveghere europene, cu instituții-mamă din 10 state membre, analizate pe baza documentelor de redresare transmise în a doua jumătate a anului 2024. EBA precizează că analiza s-a concentrat pe patru domenii principale, guvernanța exercițiilor, aria lor de acoperire, pregătirea și execuția, respectiv rezultatele și lecțiile învățate. Diagrama de pe pagina 7 a raportului sintetizează exact aceste patru zone analizate și arată că autoritatea a urmărit inclusiv frecvența exercițiilor, implicarea conducerii, obiectivele stabilite, rolurile interne, documentarea și acțiunile corective rezultate.

Pe componenta de guvernanță, EBA constată că două treimi dintre băncile examinate au efectuat dry run-uri în trecut. Totuși, unele instituții din eșantion nu au realizat niciun astfel de exercițiu în cadrul ciclului de redresare 2024, iar unele nu au făcut niciodată unul, deși în anumite cazuri au indicat că plănuiesc să înceapă astfel de teste în ciclurile următoare. Autoritatea notează și că doar un număr limitat de instituții oferă detalii despre guvernanța internă a acestor exerciții. În multe cazuri, inițiativa vine de jos în sus, din unitățile responsabile de planificarea redresării, iar conducerea superioară este implicată mai degrabă punctual decât ca organ formal de aprobare.

EBA evidențiază drept practică avansată existența unei foi de parcurs multianuale, cu exerciții suficient de frecvente și regulate, care să acopere progresiv diferitele componente ale planului. Ilustrația de pe pagina 9 arată un exemplu de astfel de roadmap, în care o bancă trece de la opțiuni de redresare pe lichiditate la guvernanță și comunicare, apoi la exerciții complete la nivel de subsidiară, pe mai mulți ani consecutivi. Autoritatea consideră de asemenea drept bună practică prezentarea către consiliul de administrație a modului în care a fost realizat exercițiul, a rezultatelor și a planificării următoarelor testări.

În privința conținutului exercițiilor, raportul arată că cele mai frecvent testate elemente sunt fezabilitatea operațională a opțiunilor de redresare și procesele de escaladare și luare a deciziilor. Asta înseamnă, în practică, testarea unor măsuri precum mobilizarea colateralului, emiterea de titluri de datorie sau vânzarea de active, în special în zona lichidității, dar și simularea pragurilor care declanșează reacția internă, a comitetelor implicate și a deciziilor privind activarea anumitor opțiuni. În schimb, strategiile de comunicare internă și externă, precum și disponibilitatea informațiilor, sunt testate mai rar. Pagina 11 a raportului include și exemple de obiective urmărite într-un exercițiu bine definit, de la verificarea lanțului de decizie până la disponibilitatea informațiilor, fezabilitatea operațională și fiabilitatea comunicării.

Pe partea de organizare, EBA observă că timpul alocat pregătirii și execuției diferă mult între bănci, de la câteva săptămâni sau luni de pregătire până la sesiuni efective de la una-două ore la câteva zile. Exercițiile centrate pe guvernanță și decizie cer, în general, mai puțin timp, în timp ce testarea implementării opțiunilor de redresare, mai ales când implică mai multe subsidiare, necesită un efort mai mare. Pe pagina 13, raportul arată că bunele practici includ alocarea unui timp suficient pentru pregătire, implicarea managementului și a personalului din subsidiare atunci când cooperarea intragrup este relevantă și definirea formalizată a rolurilor și responsabilităților pentru diferitele faze ale exercițiului. Diagrama de pe aceeași pagină și tabelul cronologic de pe pagina 14 ilustrează tipul de secvențiere urmărit de instituțiile mai avansate, de la momentul de kickoff până la perioade de execuție, reuniuni ale comitetului de redresare și comunicare externă.

Raportul arată și că legăturile dintre exercițiile de redresare și cele din zona de rezoluție rămân încă limitate. Cele mai multe instituții nu identifică interconexiuni clare între cele două procese, deși unele încearcă deja să valorifice informațiile obținute într-o zonă și în cealaltă, în special în ceea ce privește disponibilitatea datelor. EBA consideră această abordare o bună practică și spune că o integrare mai puternică între recovery și resolution ar putea reduce dublarea eforturilor și ar îmbunătăți coerența ipotezelor și a rezultatelor.

În ceea ce privește rezultatele, EBA constată că cele mai multe bănci care efectuează dry run-uri identifică lecții învățate și arii de îmbunătățire. Cele mai frecvent menționate sunt ajustările de guvernanță, mai ales în legătură cu implicarea conducerii și a comitetelor în caz de depășire a indicatorilor de redresare, revizuirea opțiunilor de redresare și, în anumite cazuri, interacțiunea cu supraveghetorii. Raportul notează că unele instituții au folosit exercițiile chiar pentru a revizui evaluarea fezabilității anumitor opțiuni, ceea ce arată că testarea poate modifica în mod concret conținutul planului. Pagina 16 oferă exemple de bună practică în documentarea rezultatelor, inclusiv minute ale reuniunilor, recapitulări ale simulării, liste de acțiuni corective, responsabili și termene de implementare.

Comunicatul EBA plasează raportul și în contextul priorităților de convergență a supravegherii pentru 2026, unde utilizabilitatea și testarea planurilor de redresare reprezintă o zonă-cheie pentru supraveghetorii prudențiali. În plus, autoritatea leagă acest exercițiu de alte evoluții instituționale, inclusiv publicarea Handbook on Simulation Exercises for Resolution Authorities și pregătirea viitorului mandat al EBA în cadrul reformei Crisis Management and Deposit Insurance, care va include coordonarea unor exerciții de simulare la nivelul Uniunii între autorități competente și autorități de rezoluție.

Raportul amintește și de motivul mai larg al acestei accentuări pe testare. EBA spune că evenimentele din 2023, inclusiv falimentele unor bănci regionale din SUA și cazul Credit Suisse, au arătat cât de important este ca instituțiile să fie pregătite de criză, cu opțiuni de redresare credibile, fezabile și implementabile rapid. Autoritatea adaugă că recentele evoluții geopolitice întăresc la rândul lor nevoia de pregătire pentru șocuri neașteptate și perioade de incertitudine ridicată.

În concluzie, mesajul EBA este că testarea practică a planurilor de redresare rămâne esențială și că instituțiile ar trebui să continue să dezvolte exerciții regulate, de calitate. Autoritatea spune că, inclusiv în cazul unor planuri bine structurate și mature, dry run-urile au generat în mod constant lecții utile, care întăresc pregătirea și capacitatea de reacție a instituțiilor în timp util.

Planificarea redresării este parte a cadrului european de gestionare a crizelor bancare în temeiul Directivei privind redresarea și rezoluția bancară, BRRD. În acest cadru, un plan de redresare stabilește măsurile pe care o instituție le poate lua pentru a-și restabili poziția financiară dacă aceasta se deteriorează semnificativ, pentru a-și proteja funcțiile critice și pentru a evita intrarea în rezoluție. EBA arată că, după aproape un deceniu de experiență în redactarea și evaluarea acestor planuri, accentul se mută tot mai mult de la design la testarea practică a implementării.

Raportul publicat acum nu este prezentat ca ghid prescriptiv, ci ca exercițiu comparativ menit să ofere repere și exemple utile pentru instituții și pentru supraveghetori. El apare într-un moment în care EBA pregătește și un rol mai extins în coordonarea exercițiilor de simulare la nivelul Uniunii, în contextul evoluției cadrului CMDI și al unei integrări mai puternice între pregătirea pentru redresare și cea pentru rezoluție.