Carnegie: Europa trebuie să se pregătească pentru armistițiu fragil sau escaladare, nu pentru un nou acord cu Rusia

Europa nu poate negocia acum cu Rusia un nou aranjament de securitate de tip Yalta și trebuie să se pregătească mai degrabă pentru un armistițiu fragil în Ucraina sau pentru o nouă escaladare, susține Kadri Liik într-o analiză publicată de Carnegie Europe. Autoarea afirmă că discuțiile europene despre cine ar trebui să reprezinte continentul într-o negociere cu Moscova sunt mai puțin urgente decât pregătirea pentru scenarii concrete pe teren.

Pe scurt

1. Carnegie Europe susține că un nou acord amplu cu Rusia nu este realist în acest moment.

2. Analiza arată că Yalta, Potsdam și Paris 1990 au fost acorduri post-război, încheiate când raportul dintre învingători și învinși era clar.

3. Scenariile mai probabile sunt un armistițiu fragil în Ucraina sau o escaladare rusă.

4. Un armistițiu ar putea fi util atât Ucrainei, cât și Rusiei, dar nu ar garanta o pace durabilă.

5. Europa trebuie să se pregătească pentru menținerea unui eventual armistițiu și pentru sprijin suplimentar pentru Kyiv în caz de escaladare.

Analiza pleacă de la temerile apărute în Europa în timpul iernii, când exista riscul ca Statele Unite să încheie cu Rusia un acord peste capul europenilor și al Ucrainei. A urmat o altă dezbatere, despre cine ar trebui să vorbească în numele Europei într-o eventuală negociere cu Moscova. Kadri Liik consideră că ambele discuții pornesc de la analogii istorice greșite.

Yalta și Potsdam au avut loc la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, când rezultatul războiului era clar. Acordul de la Paris din 1990 a venit când Războiul Rece se încheia. În ambele cazuri, ordinea europeană a fost negociată după un conflict decis, nu în timpul unei confruntări încă deschise.

Situația actuală este diferită. Războiul din Ucraina nu a produs o victorie clară, regulile internaționale sunt slăbite, echilibrul global de putere se schimbă, iar marile transformări abia au început. În acest context, Carnegie Europe consideră puțin probabilă apariția unui acord durabil care să stabilească noua ordine de securitate europeană.

Rusia nu pare pregătită să accepte pacea în termenii Europei. Liik scrie că Moscova vede ordinea internațională liberală ca pe o construcție în declin și crede că Occidentul își pierde dominația. Din această perspectivă, Kremlinul nu are motive să investească într-un acord pe termen lung cu Europa actuală, pe care o consideră atașată unor norme pe care nu le mai poate apăra.

Moscova ar putea prefera să aștepte condiții politice mai favorabile, inclusiv venirea la putere a unor partide populiste în state europene mari. Rusia continuă totuși să discute cu Statele Unite, inclusiv pentru că relația cu Washingtonul rămâne importantă pentru statutul său de mare putere și pentru încercarea de a obține recunoașterea propriilor condiții privind Ucraina și ordinea europeană.

Analiza arată că pentru prima dată în acest război, strategia ucraineană de lovituri cu drone a creat o situație în care ambele părți ar putea avea motive să accepte un armistițiu. Ucraina are nevoie de respiro pentru orașele lovite noapte de noapte și pentru repararea infrastructurii energetice înainte de iarnă. Rusia se confruntă cu penurii de combustibil care afectează viața civilă, umilesc guvernul și pot începe să afecteze efortul de război.

Frontul stagnant pune Moscova și în fața riscului unei noi mobilizări. Carnegie Europe notează că în Rusia au apărut semnale de schimbare a tonului, inclusiv un articol al unui expert militar care susținea că obiectivele operațiunii au fost îndeplinite în măsura posibilului și că războiul nu mai trebuie continuat, precum și avertismente din mediul economic privind costurile dobânzilor ridicate.

Aceste semnale nu garantează o schimbare de strategie la Kremlin. Vladimir Putin a respins până acum orice soluție care nu presupune capitularea și supunerea Ucrainei. Ultima dată când Rusia s-a aflat într-o poziție militară dificilă, în toamna lui 2022, răspunsul lui Putin a fost escaladarea prin mobilizare parțială.

Pentru Europa, ambele scenarii sunt dificile. O escaladare împotriva Europei ar ridica nivelul de alertă pe continent. O escaladare concentrată asupra Ucrainei ar obliga UE și aliații să găsească rapid noi forme de sprijin pentru Kyiv. Un armistițiu de-a lungul liniei frontului ar ridica imediat întrebarea dacă Rusia îl folosește doar pentru pregătirea unui nou război.

Exemplele anterioare nu sunt liniștitoare. Rusia a încălcat acordurile de la Minsk din 2015 și acordul care a pus capăt invaziei Georgiei din 2008. De aceea, un armistițiu în Ucraina ar avea nevoie de mecanisme politice, militare și economice care să îl facă mai greu de încălcat și mai puțin util pentru o nouă ofensivă rusă.

Concluzia analizei este că Europa trebuie să își mute atenția de la dezbaterea despre forma ideală a unui acord de pace la pregătirea pentru scenariile probabile. Acordurile normative contează, dar momentul lor nu a venit încă. Prioritatea este ca UE să poată reacționa dacă Rusia escaladează și să poată susține un armistițiu dacă acesta apare.