Centre for Eastern Studies cere o coordonare mai puternică a securității în regiunea Mării Baltice

Regiunea Mării Baltice are nevoie de o coordonare mai clară între formatele existente de cooperare pentru a răspunde amenințărilor hibride, protecției infrastructurii critice, flotei din umbră, migrației instrumentalizate și riscurilor de securitate generate de Rusia, potrivit unui nou raport publicat de Centrul pentru Studii Estice din Varșovia (OSW).

Raportul analizează arhitectura de securitate care s-a dezvoltat în regiune după invazia rusă a Ucrainei și după aderarea Finlandei și Suediei la NATO, concluzionând că principala provocare nu este lipsa cooperării, ci suprapunerea numeroaselor formate existente și dificultatea coordonării acestora.

Pe scurt

1. NATO rămâne principalul garant al securității în regiunea Mării Baltice, potrivit raportului OSW.

2. Aderarea Finlandei și Suediei la NATO a modificat fundamental echilibrul strategic din nordul Europei.

3. Infrastructura critică submarină, cablurile de comunicații, conductele energetice și rutele maritime au devenit priorități de securitate regională.

4. Raportul avertizează asupra riscurilor generate de flota din umbră utilizată pentru transportul petrolului rusesc și de amenințările hibride asociate.

5. OSW propune consolidarea rolului Council of the Baltic Sea States ca platformă de coordonare practică pentru reziliență și securitate civilă.

6. Think tank-ul recomandă utilizarea mai eficientă a structurilor existente, în locul creării unor noi organizații regionale.

Potrivit raportului, extinderea NATO către nordul Europei a schimbat profund mediul strategic al regiunii. Odată cu aderarea Finlandei și Suediei, toate statele riverane Mării Baltice, cu excepția Rusiei, sunt acum membre ale Alianței Nord-Atlantice.

Autorii arată că această evoluție oferă NATO o libertate de acțiune semnificativ mai mare în planificarea și apărarea regiunii. În paralel, incidentele recente care au afectat cabluri submarine și alte infrastructuri critice au evidențiat vulnerabilitățile existente în spațiul baltic.

Raportul acordă o atenție deosebită protecției infrastructurii submarine. Cablurile de telecomunicații și interconectoarele energetice reprezintă elemente esențiale pentru funcționarea economiilor și a sistemelor de securitate europene, iar deteriorarea lor poate avea efecte semnificative asupra conectivității și rezilienței regionale.

OSW evidențiază și problema așa-numitei „shadow fleet”, flota de nave utilizată pentru a facilita exporturile rusești de petrol și produse energetice în pofida sancțiunilor occidentale. Potrivit raportului, activitatea acestor nave ridică provocări suplimentare pentru siguranța maritimă, monitorizarea traficului și aplicarea măsurilor restrictive.

În evaluarea think tank-ului polonez, regiunea beneficiază deja de o multitudine de formate de cooperare. Acestea includ NATO, Uniunea Europeană, Nordic-Baltic Eight (NB8), Nordic-Baltic Six (NB6), Bucharest Nine (B9), Eastern Flank Group și Council of the Baltic Sea States (CBSS).

Raportul susține că multiplicarea structurilor nu reprezintă neapărat un avantaj dacă nu este însoțită de o distribuție clară a responsabilităților și de mecanisme eficiente de coordonare. Din acest motiv, autorii recomandă consolidarea cooperării în cadrul platformelor existente.

Un rol central în această abordare este atribuit Council of the Baltic Sea States. Potrivit OSW, această organizație este singurul forum politic regional care reunește toate statele baltice și Uniunea Europeană într-un cadru permanent de dialog.

Think tank-ul consideră că CBSS ar putea deveni o platformă mai activă pentru coordonarea măsurilor privind reziliența, protecția infrastructurii critice, răspunsul la incidente maritime, apărarea civilă și combaterea amenințărilor hibride.

Raportul propune inclusiv organizarea unor reuniuni periodice dedicate securității regionale, o cooperare mai strânsă între autoritățile responsabile de protecția infrastructurii critice și exerciții comune de răspuns la situații de criză.

Autorii avertizează însă că dezvoltarea cooperării regionale nu trebuie interpretată ca o alternativă la NATO. În opinia lor, apărarea colectivă rămâne responsabilitatea Alianței, în timp ce structurile regionale trebuie să completeze acest cadru prin măsuri de reziliență, coordonare și răspuns civil.

În concluzie, raportul OSW susține că regiunea Mării Baltice dispune deja de majoritatea instrumentelor necesare pentru a răspunde noilor provocări de securitate. Miza principală nu este construirea unor noi instituții, ci folosirea mai eficientă a celor existente și transformarea cooperării regionale într-un mecanism mai rapid și mai coerent de reacție la amenințările militare și hibride.