Cinci organizații de mediu reclamă Comisia la Ombudsmanul European pentru modul în care a decis revizuirea legislației UE privind apa

Cinci organizații europene au depus o plângere la Ombudsmanul European în care acuză Comisia Europeană că a decis revizuirea Directivei-cadru privind apa înainte de a demonstra că legislația existentă împiedică dezvoltarea proiectelor de materii prime critice și înainte de organizarea unei consultări în care toate opțiunile să rămână deschise. European Anglers Alliance, European Environmental Bureau, Surfrider Foundation Europe, Wetlands International Europe și WWF European Policy Office cer constatarea unui caz de administrare defectuoasă și retragerea revizuirii, în timp ce Comisia afirmă că procedura respectă regulile sale privind elaborarea politicilor și răspunde unor dificultăți semnalate de industria minieră și de procesare a metalelor.

Disputa pornește de la RESourceEU Action Plan, prezentat de Comisie la 3 decembrie 2025 pentru consolidarea accesului Uniunii Europene la materii prime critice. Printre măsurile anunțate se afla angajamentul ca, până în al doilea trimestru din 2026, Comisia să analizeze și să revizuiască Directiva-cadru privind apa, acordând atenție simplificării, posibilelor blocaje și accesului la materii prime critice, cu menținerea protecției mediului și a sănătății.

Cele cinci organizații contestă în primul rând ordinea în care s-a desfășurat procesul. Ele susțin că, în decembrie, Comisia și-a asumat deja direcția unei revizuiri legislative, în timp ce solicitarea formală de dovezi a fost lansată abia la 17 martie 2026, la mai mult de trei luni după anunț.

Pentru reclamanți, problema nu este numai diferența de timp. Consultarea avea ca obiect o „revizuire țintită” și cerea în mod explicit sectorului materiilor prime critice să prezinte dovezi privind obstacolele și problemele de autorizare pe care le atribuie Directivei-cadru privind apa. Organizațiile susțin că această formulare a limitat de la început dezbaterea la modul în care legislația ar trebui revizuită, în loc să permită și concluzia că modificarea ei nu este necesară.

Ele invocă principiile Comisiei privind o mai bună legiferare și cerința participării timpurii, atunci când alternativele sunt încă deschise. Plângerea afirmă că o consultare desfășurată după anunțarea unei opțiuni politice nu poate avea aceeași influență asupra alegerii dintre revizuire și menținerea legislației existente.

Consultarea desfășurată între 17 martie și 14 aprilie a primit peste 3.000 de răspunsuri, dintre care 87% au provenit de la cetățeni, potrivit informațiilor prezentate de reclamanți. Aceștia afirmă că analiza Comisiei a indicat o opoziție puternică față de slăbirea directivei din partea cetățenilor, organizațiilor societății civile, unor autorități publice, organizațiilor științifice și unor sectoare economice dependente de calitatea apei.

Organizațiile citează și o evaluare prezentată de DG Environment în aprilie, potrivit căreia feedbackul primit nu oferea dovezi concrete suficiente că Directiva-cadru privind apa este în sine cauza întârzierilor în autorizare sau a unor costuri tehnice disproporționate pentru companii.

Un element important al plângerii privește discuțiile interne din Comisie înainte de publicarea RESourceEU Action Plan. Documentele obținute printr-o cerere de acces la informații arată, potrivit reclamanților, că DG GROW avusese inițial în vedere o propunere care ar fi modificat atât regulile privind materiile prime critice, cât și Directiva-cadru privind apa.

În răspunsul său din 26 noiembrie 2025 la consultarea interservicii, DG Environment a cerut eliminarea modificărilor privind legislația apei și a condiționat avizul pozitiv asupra propunerii de integrarea observațiilor sale. Serviciul a argumentat, între altele, că directiva fusese deja supusă unor modificări care introduseseră noi flexibilități, că schimbările avute în vedere nu fuseseră evaluate din perspectiva impactului și că problemele semnalate în autorizarea proiectelor țineau în mare parte de aplicarea națională a regulilor existente.

DG Environment propunea în schimb realizarea în 2026 a unui test al Directivei-cadru privind apa și evaluarea ulterioară a necesității unor eventuale măsuri legislative, folosind experiența statelor membre și contribuțiile părților interesate.

Formula care a ajuns însă în RESourceEU Action Plan spunea că Directiva urma să fie „revizuită și modificată”. Pentru cele cinci organizații, diferența dintre a evalua mai întâi dacă este nevoie de legislație nouă și a anunța din start o revizuire este una dintre principalele probleme procedurale aflate acum în fața Ombudsmanului.

Comisia respinge această interpretare. Într-un răspuns transmis organizațiilor la 14 august, Eric Mamer a afirmat că executivul european este „convins că procesul respectă pe deplin Better Regulation Guidelines ale Comisiei și cerința ca deciziile să se bazeze pe cele mai bune dovezi disponibile”.

Comisia a explicat că revizuirea țintită urmărește să răspundă unor dificultăți semnalate de sectorul minier și de industria de procesare a metalelor în aplicarea Directivei-cadru privind apa, mai ales pentru noile proiecte de extracție și procesare a materiilor prime critice. În același răspuns, Comisia a subliniat importanța acțiunii rapide într-un moment în care securitatea aprovizionării cu asemenea materiale a devenit o prioritate europeană.

Organizațiile contestă însă și argumentul că modificarea directivei este necesară pentru accelerarea proiectelor miniere. Ele se bazează inclusiv pe Fitness Check-ul realizat anterior de Comisie, care a concluzionat că Directiva-cadru privind apa este suficient de prescriptivă pentru a aborda presiunile asupra resurselor de apă, dar și suficient de flexibilă pentru a răspunde unor noi provocări, existând un spațiu limitat pentru simplificare fără afectarea obiectivelor sale.

În mai 2026, Comisia a publicat și un ghid dedicat aplicării regulilor privind apa în cazul proiectelor miniere. Acesta explică o serie de mecanisme deja disponibile, printre care zone de amestec, luarea în calcul a concentrațiilor naturale, proceduri de screening și derogările prevăzute pentru anumite modificări ale corpurilor de apă sau proiecte considerate de interes public.

Pentru reclamanți, publicarea acestui ghid întărește argumentul că problemele de autorizare pot fi abordate prin folosirea mecanismelor existente înainte de redeschiderea directivei.

Ei indică și două evoluții din Suedia. Compania de stat LKAB a primit în iunie autorizații pentru activități miniere la Malmberget și Gällivare, iar în aceeași lună au fost aprobate și operațiuni ale Boliden. Organizațiile folosesc aceste exemple pentru a contesta afirmația că actualele norme fac imposibilă autorizarea unor proiecte miniere importante.

Plângerea nu se limitează însă la problema dovezilor. A doua acuzație privește echilibrul participării. Organizațiile afirmă că, între decembrie 2025 și iulie 2026, Comisia a avut 35 de întâlniri cu părți interesate dedicate Directivei-cadru privind apa, dintre care 18 cu asociații de afaceri și comerț, opt cu companii și grupuri și șapte cu ONG-uri.

Potrivit datelor incluse de reclamanți, 16 dintre aceste întâlniri au implicat sectorul minier, iar șase au fost cu Euromines. Aceste cifre sunt folosite în plângere pentru a susține acuzația că actorii industriali au beneficiat de o influență disproporționată. Ele reprezintă argumentele reclamanților și urmează să fie evaluate de Ombudsman.

A treia obiecție este legată de proporționalitate. Cele cinci organizații susțin că obiectivul accelerării autorizării proiectelor de materii prime critice poate fi urmărit prin măsuri mai puțin intruzive decât modificarea legislației de bază privind protecția apelor.

Printre alternativele invocate se numără aplicarea ghidului din 2026, creșterea capacității administrative a autorităților naționale, punctele unice de contact pentru autorizarea proiectelor de materii prime critice și utilizarea flexibilităților existente în legislația apei.

Organizațiile cer Ombudsmanului European să constate existența unei administrări defectuoase și să recomande Comisiei retragerea inițiativei de revizuire țintită a Directivei-cadru privind apa. Ele solicită ca ghidul adoptat în 2026 să aibă timp să fie aplicat și ca o eventuală inițiativă legislativă viitoare să fie precedată de justificare, evaluare și analizarea alternativelor.

Ombudsmanul nu este chemat prin această plângere să decidă dacă Directiva-cadru privind apa trebuie sau nu modificată din punct de vedere politic. Obiectul sesizării este modul în care Comisia a ajuns la decizia de a deschide revizuirea și dacă procedurile privind dovezile, consultarea și evaluarea alternativelor au fost respectate.

Directiva-cadru privind apa este principalul cadru european pentru protejarea apelor de suprafață și subterane și urmărește prevenirea deteriorării corpurilor de apă și îmbunătățirea stării acestora. Ea permite în anumite situații derogări și obiective adaptate, inclusiv pentru proiecte care implică modificări fizice ale corpurilor de apă.

Disputa actuală a apărut în contextul în care Uniunea Europeană încearcă să crească extracția și procesarea internă a materiilor prime critice, pentru a reduce dependențele externe. Proiectele miniere pot necesita autorizații complexe și pot intra în contact direct cu regulile privind protecția apei, inclusiv principiul prevenirii deteriorării.

Cele cinci organizații nu contestă în plângere obiectivul de consolidare a aprovizionării europene cu materii prime critice. Ele contestă alegerea revizuirii Directivei-cadru privind apa înainte ca, în opinia lor, Comisia să fi demonstrat că legislația este cauza problemelor și înainte ca alternativele să fi fost evaluate în mod deschis.