Comisia Europeană pune reziliența apei în centrul agendei climatice și de securitate

Comisia Europeană pune reziliența apei în centrul agendei climatice și de securitate, într-un context marcat de creșterea riscurilor legate de secetă, inundații, nivelul mărilor și presiunea asupra agriculturii, energiei și ecosistemelor. Într-un discurs susținut la Venice Climate Week 2026, comisarul european Roswall a spus că apa trebuie să devină una dintre marile agende politice și strategice ale perioadei următoare.

Pe scurt

1. Comisarul european Roswall a spus că reziliența apei trebuie să devină o prioritate politică și strategică pentru Europa și pentru parteneriatele internaționale ale Uniunii Europene.

2. Strategia pentru reziliența apei urmărește protejarea ciclului apei, dezvoltarea unei economii eficiente în folosirea apei și acces la apă curată și sanitație.

3. Comisia Europeană lucrează la un „Sponge Facility”, care ar urma să coordoneze și să extindă soluțiile naturale de retenție a apei în Europa.

4. Discursul leagă apa de securitate, agricultură, energie, orașe, ecosisteme, migrație, comerț și stabilitate internațională.

5. Comisia vede bazinul mediteraneean ca una dintre regiunile cele mai vulnerabile la schimbările climatice, dar și ca spațiu pentru cooperare regională în domeniul rezilienței.

Roswall a folosit exemplul Veneției pentru a descrie apa ca factor care modelează prosperitatea, securitatea, sănătatea, comerțul, migrația și pacea. Orașul a găzduit intervenția în ultima zi a Venice Climate Week 2026, iar comisarul a prezentat laguna și experiența Veneției ca simbol al adaptării pe termen lung la riscurile legate de apă.

„Apa nu este niciodată doar un fundal al civilizației umane”, a spus Roswall. Ea a adăugat că apa „modelează prosperitatea, securitatea, sănătatea, comerțul, migrația și pacea”.

Discursul a plasat schimbările climatice în termeni concreți, prin efectele produse asupra apei. Roswall a menționat creșterea nivelului mărilor, ploile extreme, inundațiile, seceta, deficitul de apă și schimbarea ecosistemelor, într-o descriere a modului în care criza climatică afectează comunitățile, economia și natura.

Comisarul a spus că fermierii și proprietarii de terenuri din zona mediteraneeană se confruntă cu secete severe, iar Europa a văzut deja inundații devastatoare, secete istorice în bazinul mediteraneean și presiuni tot mai mari asupra agriculturii, căilor navigabile interioare, producției de energie și ecosistemelor.

Potrivit comisarului, Uniunea Europeană tratează apa ca prioritate strategică pentru reziliență, pregătire, securitate, prosperitate și parteneriate internaționale. Roswall a spus că Strategia pentru reziliența apei, adoptată în iunie anul trecut, oferă o foaie de parcurs pentru un viitor mai sigur în Europa și dincolo de granițele Uniunii.

Strategia are trei obiective: restaurarea și protejarea ciclului apei, de la sursă la mare, dezvoltarea unei economii inteligente în folosirea apei și garantarea accesului la apă curată și servicii de sanitație pentru toți. Roswall a spus că Uniunea Europeană investește în infrastructură, eficiență în folosirea apei, planificare urbană și soluții digitale, dar sprijină și proiecte internaționale de hidroenergie, desalinizare, sanitație, prevenire a inundațiilor, irigații inteligente și cooperare transfrontalieră.

Una dintre măsurile prezentate în discurs este un viitor „Sponge Facility”, destinat coordonării și extinderii inițiativelor de retenție naturală a apei în Europa. Roswall a spus că solurile sănătoase, pădurile, zonele umede și luncile inundabile sunt printre cele mai eficiente forme de infrastructură pentru apă, deoarece stochează apa în perioadele de ploi puternice, o eliberează în perioadele de secetă, o purifică natural și susțin biodiversitatea.

Comisia vrea ca aceste soluții bazate pe natură să treacă de la proiecte izolate la practici curente. Roswall a spus că experiența europeană ar putea fi apoi împărtășită și în afara Uniunii.

Discursul a criticat fragmentarea politicilor legate de apă. Roswall a spus că acțiunea în domeniul apei este încă împărțită între politici de climă, securitate, agricultură, planificare urbană și alte domenii, deși apa traversează toate aceste sectoare. Ea a cerut un răspuns mai coerent și mai colectiv la presiunile tot mai mari asupra resurselor de apă.

Dimensiunea diplomatică a fost o altă parte centrală a discursului. Roswall a spus că aproape jumătate din populația lumii depinde de bazine hidrografice transfrontaliere, motiv pentru care cooperarea în domeniul apei trebuie să devină un pilon al diplomației. Ea a invocat experiența europeană de cooperare pe Rin și Dunăre, standardele comune de mediu și gestionarea transfrontalieră a inundațiilor ca exemple de construire a încrederii prin administrarea resurselor comune.

Roswall a legat reziliența apei și de solidaritate. Ea a spus că injustiția legată de apă crește, iar comunitățile care au contribuit cel mai puțin la schimbările climatice sunt adesea cele mai expuse la stres hidric, inundații și colapsul ecosistemelor. În discurs, comisarul a menționat și impactul disproporționat al deficitului de apă asupra femeilor și fetelor.

Veneția a fost prezentată ca exemplu de reziliență urbană. Roswall a amintit că orașul a fost desemnat Resilience Hub de Organizația Națiunilor Unite și a menționat sistemul Mose, modernizat pentru gestionarea riscurilor de inundații, și proiectul RESTORE, care urmărește refacerea echilibrului ecologic al lagunei.

Comisarul a spus că agenda rezilienței nu poate rămâne doar la nivelul guvernelor naționale și al instituțiilor internaționale. Regiunile, orașele, porturile, autoritățile de bazin, universitățile, companiile și comunitățile locale au roluri directe, de la refacerea zonelor umede și redesignul spațiilor urbane până la agricultură eficientă în folosirea apei și tehnologii mai bune de prognoză.

Bazinul mediteraneean a fost descris drept una dintre cele mai vulnerabile regiuni ale lumii la schimbările climatice. Roswall a spus că Mediterana ar putea deveni un exemplu de cooperare pentru reziliență climatică, prin investiții comune în sisteme sustenabile de apă, schimb de tehnologii și expertiză, pregătire regională, protejarea ecosistemelor marine și de coastă și consolidarea încrederii prin cooperare practică.