Comisia Europeană reduce cu peste 60% datele obligatorii pe care companiile trebuie să le raporteze despre sustenabilitate

Comisia Europeană a adoptat standarde revizuite de raportare de sustenabilitate care reduc semnificativ volumul de informații pe care companiile trebuie să îl publice despre riscurile și impactul lor asupra mediului, societății și guvernanței. Noile European Sustainability Reporting Standards, ESRS, fac parte din pachetul Omnibus I de simplificare, prin care Bruxellesul încearcă să reducă povara administrativă pentru firme.

Pe scurt

1. Comisia Europeană a adoptat standarde ESRS revizuite pentru raportarea de sustenabilitate.

2. Numărul datelor obligatorii scade cu peste 60%, iar numărul total de date scade cu peste 70%.

3. Comisia estimează că noile standarde vor reduce costurile de raportare cu peste 30% pentru fiecare companie.

4. Revizuirea face parte din pachetul Omnibus I, care reduce și numărul companiilor vizate de Corporate Sustainability Reporting Directive.

5. Comisia a adoptat și un standard voluntar pentru companiile mai mici care nu intră în domeniul CSRD.

Standardele ESRS stabilesc ce informații trebuie să raporteze companiile despre sustenabilitate. Ele acoperă teme precum schimbările climatice, biodiversitatea, drepturile omului, condițiile sociale, guvernanța și impactul activităților economice asupra oamenilor și mediului.

Aceste informații sunt folosite de investitori, bănci, clienți, autorități și alte părți interesate pentru a înțelege riscurile la care sunt expuse companiile și efectele pe care activitatea lor le produce. Pentru o companie, raportarea de sustenabilitate nu este doar o obligație formală. Ea poate influența accesul la finanțare, relația cu partenerii comerciali, evaluarea riscurilor și reputația pe piață.

Comisia spune că standardele revizuite sunt mai scurte, mai clare și mai flexibile. Ele reduc numărul datelor obligatorii cu peste 60% și numărul total de date cu peste 70%. Bruxellesul estimează că această reducere va tăia costurile de raportare cu peste 30% pentru fiecare companie.

Schimbarea răspunde criticilor venite din partea mediului de afaceri, care a acuzat creșterea rapidă a obligațiilor administrative în domeniul sustenabilității. Companiile au susținut că raportarea a devenit prea complexă, prea costisitoare și prea greu de gestionat, mai ales pentru firmele care nu au departamente mari de conformitate.

Revizuirea este legată de pachetul Omnibus I, prin care Comisia vrea să simplifice legislația europeană privind raportarea de sustenabilitate și obligațiile companiilor. Acest pachet reduce și numărul companiilor care intră în domeniul Corporate Sustainability Reporting Directive, CSRD.

Comisia încearcă să păstreze un echilibru între două presiuni. Pe de o parte, firmele cer reguli mai simple și costuri administrative mai mici. Pe de altă parte, investitorii, organizațiile civice, sindicatele și consumatorii au nevoie de informații comparabile și credibile despre riscuri climatice, drepturile omului, biodiversitate și impactul companiilor asupra mediului.

Noile standarde încearcă să reducă raportarea considerată excesivă fără să elimine informațiile esențiale. Scopul declarat este ca datele publicate să rămână de calitate ridicată, dar să fie mai ușor de produs, verificat și folosit.

Comisia a ținut cont de recomandările tehnice ale EFRAG, organismul european care oferă expertiză privind raportarea financiară și de sustenabilitate. Recomandările au fost construite pe baza contribuțiilor primite de la părți interesate în primăvara anului 2025 și a unei consultări publice pe proiectele EFRAG în vara aceluiași an.

Bruxellesul a făcut apoi ajustări țintite pentru a reduce și mai mult povara raportării, fără să afecteze obiectivele CSRD. Comisia a cerut opinii suplimentare printr-o consultare Have Your Say în această primăvară.

Al doilea element important este standardul voluntar pentru companiile mai mici care nu intră în domeniul CSRD. Acesta oferă un cadru unic și proporțional pentru firmele care nu au obligații complete de raportare, dar primesc cereri de informații de sustenabilitate de la bănci, investitori sau companii mari.

Standardul voluntar poate reduce presiunea asupra firmelor mici. În lipsa unui cadru comun, o companie mică poate primi cereri diferite de la mai mulți parteneri, fiecare cu propriul format și propriile întrebări. Un standard unic poate face răspunsurile mai previzibile și mai puțin costisitoare.

Comisia introduce și un plafon pentru lanțul valoric. Companiile care intră sub CSRD nu vor putea cere firmelor din lanțurile lor de aprovizionare mai multe informații decât cele acoperite de standardul voluntar. Această regulă este importantă pentru întreprinderile mai mici, care pot fi afectate indirect de obligațiile marilor companii.

Fără un astfel de plafon, firmele mari ar putea transfera cerințe extinse de raportare către furnizori mici, chiar dacă aceștia nu sunt direct vizați de CSRD. Noul standard limitează această presiune și oferă un reper comun pentru informațiile care pot fi cerute.

Actele delegate adoptate de Comisie vor fi transmise Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene pentru control. Perioada de examinare este de două luni și poate fi prelungită cu încă două luni. Măsurile se vor aplica după încheierea acestei perioade, dacă Parlamentul și Consiliul nu se opun.

Revizuirea ESRS arată direcția politică actuală a Comisiei: raportarea de sustenabilitate rămâne, dar trebuie să devină mai simplă și mai puțin costisitoare. Pentru companii, reducerea datelor cerute poate însemna mai puțină birocrație și costuri mai mici de conformitate.

Pentru investitori și public, testul va fi calitatea informațiilor rămase. Dacă simplificarea păstrează datele relevante despre climă, biodiversitate, drepturile omului și impactul companiilor, sistemul poate deveni mai eficient. Dacă reducerea merge prea departe, riscul este ca raportarea să fie mai ușoară pentru companii, dar mai puțin utilă pentru cei care trebuie să evalueze riscurile reale.