Comisia explică mai clar când companiile dominante riscă să încalce regulile UE prin excluderea concurenților

Companiile dominante din UE au de acum un cadru mai clar pentru a înțelege când anumite practici comerciale pot fi considerate abuzive pentru că îi împiedică pe concurenți să rămână sau să intre pe piață. Comisia Europeană a adoptat la 3 septembrie orientări privind aplicarea articolului 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazurile de abuzuri de excludere, după un proces de consultare care a durat trei ani.

Articolul 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene interzice abuzul de poziție dominantă atunci când acesta poate afecta comerțul în interiorul UE. Regula nu interzice existența unei poziții dominante în sine, dar limitează comportamentele prin care o companie aflată într-o asemenea poziție poate împiedica rivalii să concureze efectiv.

Comisia enumeră între exemplele clasice prețurile de ruinare, prin care o companie poate vinde temporar la niveluri foarte scăzute pentru a elimina concurenți, „margin squeeze”, unde diferența dintre prețurile practicate în amonte și în aval poate face imposibilă concurența pentru rivali, acordurile de exclusivitate și refuzul de a furniza produse sau servicii esențiale.

Pentru Comisie, problema centrală este dacă un asemenea comportament îi privează pe concurenți de o șansă reală de a participa pe piață. Reducerea concurenței poate afecta ulterior ritmul inovării, dinamica pieței și numărul de alternative disponibile consumatorilor.

Noile orientări încearcă să aducă într-un singur cadru analiza dezvoltată de instanțele UE și experiența acumulată de Comisie în investigarea unor asemenea cazuri. Ele explică modul în care autoritatea europeană intenționează să interpreteze și să aplice articolul 102 în situațiile în care o companie dominantă este acuzată că își exclude concurenții.

Un prim element privește însăși existența unei poziții dominante. Orientările trebuie să ajute companiile să evalueze dacă au, individual sau împreună cu alte firme, o poziție dominantă într-una sau mai multe piețe. Comisia precizează că analiza poate include și situații legate de ecosisteme și de piețe secundare, unde controlul asupra unui produs sau serviciu principal poate influența concurența pe piețe conexe.

Un al doilea element este diferența dintre concurența normală și un comportament de excludere. Orientările stabilesc criteriile pe care Comisia le va folosi pentru a evalua dacă o practică se îndepărtează de competiția bazată pe meritele propriului produs, preț, calitate sau eficiență și dacă aceasta poate limita efectiv accesul rivalilor la clienți sau la resurse esențiale.

Documentul oferă și un cadru pentru analiza diferitelor categorii de comportament ale companiilor dominante. Scopul este ca firmele să poată anticipa mai bine modul în care anumite strategii comerciale vor fi evaluate, iar autoritățile de concurență să aibă un punct comun de referință.

Existența unui efect de excludere nu înseamnă automat că orice comportament este interzis. O companie dominantă poate argumenta că practica sa este obiectiv necesară sau că produce eficiențe suficiente pentru a compensa efectele negative asupra concurenței. Pentru ca o asemenea justificare să fie acceptată, beneficiile trebuie să ajungă în ultimă instanță și la consumatori.

Vicepreședinta executivă a Comisiei pentru o tranziție curată, justă și competitivă, Teresa Ribera, a spus că orientările urmăresc să ofere companiilor mai multă claritate asupra limitelor impuse de regulile europene.

„Aceste orientări vor oferi claritate și predictibilitate cu privire la limitele legii pentru companiile care operează în Europa. Ele se bazează pe practica de lungă durată a Comisiei și pe jurisprudența instanțelor UE. Vom continua să aplicăm legea pentru a asigura o concurență bazată pe merite, în care fiecare are o șansă echitabilă de a concura”, a declarat Ribera.

Orientările sunt relevante și pentru autoritățile naționale de concurență și instanțele din statele membre. Comisia spune că acestea pot utiliza documentul ca punct de referință, ceea ce ar trebui să reducă diferențele de interpretare și să crească predictibilitatea aplicării articolului 102 în întreaga Uniune.

Procesul de elaborare a început în martie 2023, când Comisia a cerut opinii privind viitoarele orientări. Un proiect a fost supus consultării publice în august 2024, iar în februarie 2025 a avut loc un workshop cu actorii interesați. Comisia a lucrat în paralel cu statele membre și cu autoritățile naționale de concurență, iar observațiile primite au fost incluse în redactarea versiunii finale.

Publicarea noilor orientări înlocuiește documentul din 2008 privind prioritățile Comisiei în aplicarea regulilor asupra abuzurilor de excludere, modificat ulterior în 2023. Comisia arată că abordarea bazată pe efectele asupra pieței promovată prin acel document a fost între timp reflectată în jurisprudența instanțelor UE și este integrată acum în noul cadru.

Noile orientări privesc comportamentele prin care o companie dominantă își poate exclude rivalii. Comisia precizează că va continua să investigheze și alte tipuri de abuz, inclusiv practicile exploatative, și că ar putea publica separat orientări pentru acestea într-o etapă ulterioară.

Aplicarea articolului 102 este împărțită între Comisia Europeană și autoritățile naționale de concurență. Cazurile pot viza atât piețe tradiționale, cât și sectoare în care efectele de rețea, ecosistemele digitale sau controlul asupra infrastructurilor și serviciilor conexe pot conferi unei companii o poziție deosebit de puternică.

Orientările din 3 septembrie nu modifică textul tratatului și nici nu introduc o nouă categorie de încălcări. Ele stabilesc modul în care Comisia interpretează și intenționează să aplice regulile existente, pe baza jurisprudenței instanțelor europene și a experienței sale de aplicare.