Comisia investighează dacă fuziunea Saipem–Subsea7 ar lăsa un singur rival comparabil pentru marile proiecte submarine

Comisia Europeană a deschis o investigație aprofundată asupra fuziunii dintre Saipem și Subsea7, după ce evaluarea preliminară a indicat că operațiunea ar putea reduce semnificativ concurența pentru unele dintre cele mai complexe proiecte de infrastructură submarină. Cele două companii intenționează să formeze Saipem7, însă tranzacția nu poate fi finalizată în forma notificată fără autorizarea autorităților de concurență.

Principala preocupare privește serviciile cunoscute sub denumirea SURF, acronim pentru conductele și cablurile submarine care conectează sondele de petrol și gaze cu instalațiile de producție aflate deasupra suprafeței mării. Aceste sisteme includ conducte prin care circulă hidrocarburile, cabluri de control și alte componente instalate pe fundul mării sau în apropierea acestuia, uneori la adâncimi de mii de metri.

Companiile care concurează pentru aceste contracte trebuie să poată proiecta, produce, transporta și instala infrastructura, folosind nave specializate și echipe capabile să lucreze în condiții tehnice dificile. Comisia consideră preliminar că investițiile necesare sunt foarte mari, capacitatea disponibilă este limitată, iar intrarea sau extinderea unor concurenți noi este dificilă.

Saipem și Subsea7 concurează îndeaproape, în special pentru proiectele cele mai complexe și mai profitabile. Ambele se numără printre cei trei furnizori principali la nivel mondial, iar compania rezultată ar deține o parte ridicată atât din piață, cât și din capacitatea disponibilă pentru executarea proiectelor.

Potrivit evaluării preliminare, după fuziune ar rămâne un singur furnizor cu o capacitate comparabilă. Ceilalți concurenți identificați sunt considerabil mai mici și nu par să poată concura în aceeași măsură pentru toate categoriile de proiecte, în special pentru lucrările de mare amploare care necesită cele mai sofisticate nave.

Clienții celor două companii sunt în mare parte grupuri mari și experimentate din sectorul petrolului și gazelor. Comisia va verifica însă dacă aceștia ar avea suficiente alternative pentru a contracara eventuale creșteri de preț după reducerea numărului de furnizori capabili să preia cele mai dificile contracte.

Investigația va acoperi și proiectele de captare și stocare a carbonului. Acestea presupun colectarea dioxidului de carbon produs de instalații industriale sau centrale electrice, transportarea lui prin conducte și depozitarea permanentă în formațiuni geologice, inclusiv sub fundul mării. Realizarea infrastructurii folosește în prezent nave, echipamente și competențe similare celor necesare pentru proiectele offshore de petrol și gaze.

Comisia va analiza dacă reducerea concurenței ar putea produce prețuri mai mari și mai puțină inovare, fără a considera deocamdată aceste efecte drept rezultate certe ale fuziunii. Evaluarea va verifica și dacă furnizorii rămași ar putea ajunge să își coordoneze mai ușor comportamentul pe o piață cu un număr redus de participanți.

Controlul va fi extins la serviciile pentru conductele submarine de mari dimensiuni care transportă producția către țărm sau către alte instalații și la dezafectarea infrastructurii offshore ieșite din uz. Aceste activități pot necesita aceleași nave și capacități folosite pentru instalarea echipamentelor, ceea ce permite companiilor să concureze pe mai multe piețe apropiate.

Comisia va examina și dacă grupul rezultat ar putea folosi poziția sa într-o activitate pentru a limita concurența în alta. Investigația urmărește posibile efecte verticale, care apar între diferite niveluri ale unui lanț de furnizare, precum și efecte de conglomerat produse prin combinarea unor servicii conexe.

Evaluarea inițială nu a identificat aceleași probleme în toate activitățile companiilor. Comisia consideră că ofertele Saipem și Subsea7 sunt în mare parte complementare în proiectele eoliene offshore și în unele proiecte offshore convenționale, dar va continua să verifice dacă tranzacția creează dificultăți și pe piețele apropiate serviciilor SURF.

Saipem este o companie italiană de inginerie și construcții pentru infrastructura energetică, activă în proiecte terestre și maritime. Subsea7 are sediul în Luxemburg, este listată la bursa din Oslo și este specializată în ingineria și instalarea infrastructurii submarine. Ambele lucrează în proiecte de petrol și gaze, energie eoliană offshore și captare și stocare a carbonului.

Fuziunea ar urma să fie realizată prin absorbția Subsea7 de către Saipem, care ar fi redenumită Saipem7. Compania rezultată ar rămâne înregistrată în Italia, cu sediul central la Milano, și ar fi listată la bursele din Milano și Oslo. Acționarii actuali ai fiecărei companii ar urma să dețină câte 50% din capital, presupunând participarea tuturor acționarilor Subsea7 la operațiune.

Saipem și Subsea7 au semnat acordul obligatoriu de fuziune în iulie 2025, iar acționarii Saipem au aprobat planul transfrontalier în septembrie același an. Companiile estimau că grupul rezultat ar avea venituri anuale de aproximativ 21 de miliarde de euro, un portofoliu de comenzi de 43 de miliarde de euro și economii anuale de aproximativ 300 de milioane de euro după integrarea activităților. Aceste cifre sunt estimări ale companiilor privind grupul rezultat și nu concluzii ale Comisiei asupra efectelor tranzacției.

Comisia analizează fuziunile care depășesc pragurile de venit prevăzute de normele europene pentru a stabili dacă acestea ar împiedica în mod semnificativ concurența în Spațiul Economic European sau într-o parte importantă a acestuia. Majoritatea tranzacțiilor sunt aprobate după verificarea inițială, în timp ce o investigație aprofundată este deschisă atunci când există îndoieli care nu pot fi eliminate în prima etapă.

Deschiderea celei de-a doua faze nu înseamnă că fuziunea va fi blocată. În timpul investigației, Comisia poate solicita documente și date suplimentare, poate consulta clienți și concurenți și poate analiza eventuale soluții propuse de companii pentru eliminarea problemelor identificate.

Până la 26 noiembrie 2026, Comisia poate aproba tranzacția fără condiții, o poate autoriza cu obligații sau angajamente care reduc riscurile pentru concurență ori o poate interzice dacă ajunge la concluzia că problemele nu pot fi remediate. Calendarul poate fi modificat în condițiile prevăzute de procedura europeană de control al concentrărilor.