Comisia va prezenta prima strategie anticorupție a UE până la sfârșitul anului

Comisia Europeană va prezenta înainte de sfârșitul anului prima strategie anticorupție a Uniunii Europene, care va completa noua legislație penală adoptată în 2026 cu măsuri de prevenție, cooperare între autorități, protecție a fondurilor și răspuns la riscurile transfrontaliere. Michael McGrath, comisarul european pentru democrație, justiție, stat de drept și protecția consumatorilor, a confirmat calendarul în dezbaterea Parlamentului European din 7 octombrie și a spus că adoptarea unor reguli comune este numai prima etapă, rezultatele urmând să depindă de prevenirea, detectarea, investigarea și sancționarea efectivă a corupției.

Noua strategie vine după intrarea în vigoare, la 31 mai, a Directivei (UE) 2026/1021 privind combaterea corupției. Actul stabilește pentru prima dată un cadru penal european mai coerent pentru infracțiuni precum mita în sectorul public și privat, deturnarea de fonduri, traficul de influență, exercitarea ilegală a unei funcții publice, obstrucționarea justiției și îmbogățirea legată de corupție.

Directiva stabilește și standarde minime privind sancțiunile și instrumentele de investigație și obligă statele să dezvolte măsuri preventive. Printre acestea se află strategii naționale anticorupție, organisme sau structuri specializate, evaluarea periodică a sectoarelor cu risc ridicat și măsuri privind integritatea, transparența și conflictele de interese. Statele membre au termen până la 1 iunie 2028 pentru transpunerea normelor.

Strategia europeană va avea o funcție diferită. Comisia vrea să lege într-un singur cadru politic instrumente care sunt în prezent repartizate între legislația penală, combaterea fraudei, protecția bugetului, statul de drept, achizițiile publice, spălarea banilor și combaterea crimei organizate.

În dezbaterea de la Strasbourg, Javier Zarzalejos, președintele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, a pus prevenirea în centrul viitoarei strategii. Printre zonele vulnerabile indicate se află achizițiile publice și administrarea banilor europeni, finanțarea politică, lobby-ul, conflictele de interese și trecerea persoanelor între funcții publice și sectorul privat.

Achizițiile publice sunt o miză deosebită prin dimensiunea lor economică și prin posibilitatea ca procedurile restrictive, conflictele de interese sau cooperarea dintre funcționari și operatori economici să favorizeze deturnarea banilor publici. Comisia tratează deja achizițiile drept unul dintre domeniile în care evaluarea sistematică a riscurilor anticorupție trebuie îmbunătățită.

Eurodeputații insistă în același timp că prevenirea are valoare limitată dacă organismele care investighează cazurile nu sunt independente sau nu dispun de suficiente resurse. Discuția a vizat independența procurorilor și a instituțiilor specializate, capacitatea de a urmări fluxurile financiare și legătura tot mai strânsă dintre corupție, spălarea banilor și criminalitatea organizată.

Această dimensiune transfrontalieră explică rolul acordat EPPO, OLAF, Europol și Eurojust. Pentru fraudele și cazurile de corupție care afectează interesele financiare ale UE, informațiile pot traversa mai multe jurisdicții, iar banii pot fi mutați prin companii, conturi și active situate în state diferite. Strategia ar trebui să îmbunătățească schimbul de informații și complementaritatea dintre instituțiile responsabile de investigații administrative, penale și de cooperarea judiciară.

Recuperarea activelor este o altă componentă a acestei abordări. Identificarea și confiscarea beneficiilor obținute din corupție pot avea un efect mai concret decât condamnarea penală izolată dacă persoanele sau rețelele implicate continuă să controleze bunurile provenite din infracțiuni.

Comisia leagă noua strategie și de revizuirea mai largă a arhitecturii antifraudă a UE. Această analiză examinează relațiile dintre OLAF, EPPO, Europol, Eurojust și alte structuri responsabile pentru prevenirea, detectarea, investigarea și recuperarea banilor europeni. Rezultatul poate conduce inclusiv la propuneri legislative separate, însă strategia anticorupție și revizuirea antifraudă rămân două procese distincte.

O altă problemă ridicată în Parlament este aplicarea standardelor de integritate și asupra instituțiilor europene. Regulile privind conflictele de interese, transparența contactelor cu reprezentanții de interese, activitățile externe, finanțarea și controlul cheltuielilor sunt considerate parte din credibilitatea politicii prin care UE solicită statelor membre să își întărească propriile sisteme anticorupție.

Comisia dezvoltă strategia printr-o abordare pe care o descrie drept „whole-of-society”. Pe lângă autoritățile publice și organele de aplicare a legii, procesul include companii, organizații ale societății civile, cercetători, jurnaliști și alte categorii care pot contribui la identificarea riscurilor și la monitorizarea integrității instituționale.

Consultarea publică s-a încheiat în iulie, iar Comisia a organizat și discuții în cadrul Rețelei UE împotriva corupției. În cadrul acestora au fost analizate evaluarea riscurilor, investigarea și urmărirea penală, cooperarea transfrontalieră, utilizarea datelor și implicarea societății civile.

Strategia nu va înlocui mecanismele naționale și nici nu va transforma Comisia într-un parchet european general pentru infracțiunile de corupție. Competențele de anchetă și urmărire penală rămân repartizate între autoritățile naționale și organismele europene potrivit competențelor lor juridice, iar EPPO intervine în infracțiunile care afectează interesele financiare ale UE în statele participante.

Miza pentru sfârșitul anului este, în consecință, trecerea de la existența unor instrumente europene separate la o politică integrată. Noua directivă definește mai clar infracțiunile și obligațiile statelor, în timp ce strategia trebuie să stabilească prioritățile comune, domeniile cu risc, modul în care instituțiile cooperează și indicatorii prin care UE va putea evalua dacă lupta anticorupție produce rezultate efective.