
Consiliul Uniunii Europene a adoptat formal, joi, 19 noiembrie 2026, regulamentul privind protecția adulților care au nevoie de sprijin în luarea deciziilor atunci când situația lor implică mai multe state membre. Actul introduce reguli comune pentru stabilirea instanței competente, determinarea legii aplicabile și recunoașterea măsurilor de protecție între țările participante, inclusiv în cazuri legate de îngrijirea medicală, administrarea proprietăților sau mutarea într-un alt stat. Adoptarea de către Consiliu reprezintă ultima etapă a procedurii legislative europene, după votul Parlamentului din 20 octombrie.
Regulamentul introduce și un certificat european de sprijin și reprezentare, destinat persoanelor care trebuie să demonstreze într-o altă țară că au dreptul să sprijine sau să reprezinte un adult. Noile dispoziții nu devin însă imediat aplicabile: actul trebuie publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, va intra în vigoare după 20 de zile, iar aplicarea generală va începe în prima zi a lunii de după împlinirea a 30 de luni de la intrarea în vigoare. Danemarca și Irlanda nu participă la regulament în temeiul dispozițiilor aplicabile acestui dosar.
Pe scurt
-
Adoptare legislativă definitivă. Consiliul UE a aprobat la 19 noiembrie regulamentul privind protecția transfrontalieră a adulților, după votul Parlamentului European din 20 octombrie, cu 531 de voturi pentru, 93 împotrivă și 41 de abțineri.
-
Recunoașterea măsurilor de protecție. O măsură adoptată într-un stat participant va fi, ca regulă, recunoscută în celelalte fără o procedură specială, cu excepții limitate și garanții pentru persoana vizată.
-
Certificat european de sprijin și reprezentare. Documentul va permite dovedirea atribuțiilor unui reprezentant în altă țară, fără să îi creeze automat puteri suplimentare.
-
Aplicare amânată. Regulamentul va intra în vigoare la 20 de zile după publicare, iar majoritatea dispozițiilor se vor aplica din prima zi a lunii de după împlinirea a 30 de luni de la intrarea în vigoare.
-
Relevanță pentru România. România a semnat în 2024 Convenția de la Haga privind protecția adulților, dar tabelul oficial actualizat în octombrie 2026 nu consemnează depunerea ratificării. Regulamentul UE este un instrument juridic distinct.
Adoptarea încheie o procedură legislativă începută la 31 mai 2023, când Comisia Europeană a propus crearea unui cadru comun pentru cazurile în care un adult care are nevoie de măsuri de protecție locuiește, deține bunuri sau primește îngrijire în mai multe țări. Consiliul și Parlamentul au ajuns la un acord politic provizoriu la 12 mai 2026, iar Parlamentul și-a adoptat poziția în primă lectură la 20 octombrie. Votul Consiliului din 19 noiembrie încheie această etapă legislativă și permite trecerea la publicarea actului.
Problema pe care încearcă să o rezolve regulamentul apare atunci când măsurile de protecție stabilite într-o țară trebuie să producă efecte în alta. O persoană poate locui în România și poate deține o proprietate în Belgia sau poate avea nevoie de îngrijire într-un stat diferit de cel în care se află reprezentantul său. În asemenea situații, diferențele dintre sistemele juridice pot complica stabilirea autorității competente, recunoașterea unei decizii și demonstrarea atribuțiilor persoanei care oferă sprijin.
Noile reguli nu creează un sistem unic european de tutelă sau curatelă și nu stabilesc în mod uniform cine trebuie să beneficieze de o anumită măsură de protecție. Aceste chestiuni rămân în principal reglementate de legislațiile naționale. Regulamentul stabilește modul în care autoritățile trebuie să trateze situațiile cu elemente transfrontaliere, astfel încât diferențele dintre state să nu transforme fiecare mutare sau operațiune juridică într-o procedură complet nouă.
Unul dintre mecanismele centrale este recunoașterea, ca regulă generală, a măsurilor de protecție dispuse într-un alt stat participant, fără obligativitatea unei proceduri speciale de recunoaștere. Aceasta nu înseamnă că orice decizie străină trebuie acceptată necondiționat sau că executarea ei nu poate presupune formalități distincte. Regulamentul păstrează motive limitate de refuz și garanții procedurale destinate protejării drepturilor adultului. Printre aceste garanții figurează posibilitatea de a refuza recunoașterea unei măsuri atunci când persoana vizată nu a avut o oportunitate reală și efectivă de a fi ascultată. Sunt prevăzute însă excepții pentru situații în care există motive serioase, ținând seama inclusiv de urgență sau de imposibilitatea persoanei de a-și exprima opiniile. Regula urmărește să asigure că simplificarea cooperării juridice nu se realizează prin eliminarea dreptului adultului de a participa la deciziile care îl privesc.
Autonomia persoanei este un element important al cadrului adoptat. Regulamentul trebuie să funcționeze nu numai pentru protejarea intereselor unui adult, ci și pentru respectarea voinței și preferințelor acestuia, în măsura posibilului. O persoană care are nevoie de sprijin pentru anumite decizii nu trebuie considerată automat lipsită de capacitatea de a-și exprima preferințele sau de a participa la stabilirea modului în care va primi acel sprijin.
Regulile privind competența instanțelor urmăresc să clarifice în ce stat poate fi adoptată o măsură de protecție. Cadrul se bazează pe criterii precum reședința obișnuită, naționalitatea sau localizarea bunurilor, în legătură cu principiile Convenției de la Haga din 2000. În anumite condiții, adultul poate desemna anterior instanțele unui stat cu care are o legătură relevantă, astfel încât alegerea sa să fie luată în considerare când apare nevoia unei măsuri de protecție. Această posibilitate nu reprezintă libertatea nelimitată de a alege orice instanță din Uniune. Textul stabilește condiții privind legătura cu statul ales, momentul și forma exprimării opțiunii, interesele persoanei și raportul cu competența autorităților stabilită potrivit celorlalte reguli aplicabile.
O altă modificare importantă este introducerea certificatului european de sprijin și reprezentare. Documentul este destinat situațiilor în care un membru al familiei, un reprezentant desemnat sau o altă persoană autorizată trebuie să arate unei autorități ori instituții din alt stat care sunt atribuțiile sale și care sunt limitele acestora. Certificatul nu creează de la sine o împuternicire generală. El servește la dovedirea unei măsuri de protecție sau a unor puteri de reprezentare existente și trebuie utilizat în limitele lor. Folosirea certificatului este opțională, iar acesta nu înlocuiește automat documentele naționale folosite pentru scopuri similare.
Regulamentul prevede ca emiterea certificatului să fie gratuită sau supusă unei taxe limitate la costurile administrative, care să nu descurajeze solicitarea lui. De asemenea, sunt prevăzute posibilități de utilizare a formatelor electronice, în condițiile stabilite de act. Scopul este reducerea dificultăților întâmpinate atunci când un reprezentant trebuie să demonstreze aceleași atribuții în mai multe sisteme administrative și juridice.
Actele autentice, inclusiv anumite documente notariale, sunt tratate separat. Regulamentul urmărește ca acestea să beneficieze în alt stat participant de aceleași efecte probatorii sau de efectele cele mai apropiate de cele recunoscute în statul de origine. Nu este vorba despre o validare necondiționată a oricărui efect juridic al unui document străin.
Regulamentul reglementează și situațiile în care o măsură de protecție presupune stabilirea reședinței sau plasarea unui adult într-o unitate de îngrijire din alt stat participant. Autoritățile trebuie să țină seama de interesele, voința și preferințele persoanei și să coopereze înaintea unei asemenea decizii. Statul de destinație poate avea dreptul să se opună plasamentului, astfel încât o hotărâre din statul de origine nu produce automat obligația de a accepta transferul persoanei. Aceste prevederi pot avea consecințe pentru familiile care locuiesc în țări diferite și care încearcă să organizeze îngrijirea unei rude. Ele nu creează însă un drept general de acces la servicii medicale sau sociale în orice stat membru, independent de condițiile naționale aplicabile. Recunoașterea unei măsuri juridice de protecție trebuie distinsă de regulile privind finanțarea tratamentelor, eligibilitatea pentru prestații și organizarea serviciilor sociale.
Noua legislație exclude din domeniul său anumite aspecte reglementate separat, precum regimurile matrimoniale, succesiunile și obligațiile de întreținere. Prin urmare, faptul că un reprezentant își poate dovedi atribuțiile peste frontieră nu înseamnă că regulamentul modifică regulile europene privind moștenirile sau toate consecințele patrimoniale ale relațiilor de familie.
Adoptarea regulamentului nu a eliminat toate dezacordurile politice dintre statele membre. Într-o declarație solicitată pentru consemnare în procesul-verbal al Consiliului, Spania a afirmat că susține obiectivele reformei, dar se opune textului adoptat. Guvernul spaniol consideră că acesta nu reflectă suficient principiile Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, în special autonomia, voința și preferințele persoanelor vizate. Spania a mai semnalat dificultăți de interpretare a dispozițiilor privind plasarea adulților și a criticat distribuirea costurilor în cazurile transfrontaliere, pe care o consideră disproporționată pentru statele care primesc un număr mare de persoane. Aceasta este poziția exprimată de guvernul spaniol, nu o constatare juridică potrivit căreia regulamentul ar încălca deja Convenția ONU. Declarația nu schimbă faptul că actul a fost adoptat formal de Consiliu.
Există și o diferență importantă între regulament și Convenția de la Haga din 13 ianuarie 2000 privind protecția internațională a adulților. Potrivit tabelului oficial al Conferinței de la Haga, actualizat la 13 octombrie 2026, România a semnat convenția la 29 august 2024, dar nu figurează cu instrumentul de ratificare depus. Semnarea unui tratat nu echivalează cu intrarea lui în vigoare pentru statul respectiv. Convenția și regulamentul european sunt instrumente distincte, chiar dacă urmăresc obiective apropiate de cooperare juridică transfrontalieră. Propunerea Comisiei din 2023 a inclus și o decizie separată referitoare la aderarea statelor membre la convenție. Stadiul acestei decizii trebuie urmărit separat de adoptarea regulamentului din 19 noiembrie.
Domeniul teritorial al actului necesită, de asemenea, precizie. Potrivit textului adoptat de Parlament, Danemarca și Irlanda nu participă la regulament și nu sunt obligate de acesta. Situația juridică a acestor două state în privința instrumentelor internaționale relevante nu trebuie confundată cu participarea lor la regulamentul UE. În special, faptul că Irlanda este parte la Convenția de la Haga nu înseamnă că regulamentul european i se aplică automat.
Majoritatea dispozițiilor se vor aplica din prima zi a lunii care urmează împlinirii a 30 de luni de la intrarea în vigoare. Anumite măsuri pregătitoare se aplică mai devreme, iar componentele de comunicare electronică au un calendar distinct. Data aplicării generale va putea fi calculată după publicarea actului în Jurnalul Oficial. Până atunci, autoritățile naționale trebuie să pregătească procedurile de cooperare și utilizarea certificatului european.
Documente și surse principale
-
Consiliul UE adoptă definitiv noile reguli privind protecția adulților în situații transfrontaliere
Consiliul Uniunii Europene · Sursă oficială
Consiliul Uniunii Europene
19 noiembrie 2026
EN
HTML
Confirmă adoptarea formală a regulamentului, principalele modificări și calendarul până la intrarea în vigoare și aplicarea dispozițiilor.
Citește comunicatul Consiliului → -
Poziția Parlamentului European privind protecția adulților
Parlamentul European, OEIL · Sursă oficială
Parlamentul European, OEIL
20 octombrie 2026
EN
HTML
Documentează votul Parlamentului, domeniul de aplicare, competența instanțelor și garanțiile privind recunoașterea măsurilor de protecție.
Consultă procedura legislativă → -
Regulamentul adoptat — PE-CONS 34/26
Consiliul Uniunii Europene · Sursă oficială
Consiliul Uniunii Europene
4 noiembrie 2026
EN
PDF
Explică etapa anterioară de negociere, certificatul european, recunoașterea măsurilor de protecție și regulile privind stabilirea reședinței în alt stat.
Citește comunicatul despre acordul provizoriu → -
Declarația Spaniei privind regulamentul pentru protecția adulților
Consiliul UE · PDF oficial
Consiliul UE
6 noiembrie 2026
EN
HTML
Prezintă obiecțiile guvernului spaniol privind autonomia persoanelor cu dizabilități, interpretarea dispozițiilor pentru plasament și repartizarea costurilor.
Consultă declarația Spaniei → -
Convenția de la Haga din 2000 privind protecția internațională a adulților
Conferința de la Haga de Drept Internațional Privat · Actualizare 13 octombrie 2026 · Sursă oficială
Conferința de la Haga de Drept Internațional Privat
EN
HTML
Prezintă situația semnărilor și ratificărilor. România figurează cu semnarea din 29 august 2024, fără ratificare depusă în tabelul consultat.
Verifică situația convenției →

















