AcasăEuropaUE ajunge la un acord pentru amânarea cu doi ani a obligațiilor...


UE ajunge la un acord pentru amânarea cu doi ani a obligațiilor privind metanul din importurile de gaze, petrol și cărbune

Navă pentru transportul gazelor naturale lichefiate pe mare, la apus.
Navă pentru transportul gazelor naturale lichefiate, fotografiată la 22 iunie 2026. Imagine de ilustrare pentru acordul provizoriu privind amânarea unor obligații UE referitoare la emisiile de metan; fotografia nu documentează emisii sau o încălcare a normelor.

Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au ajuns în dimineața de 19 noiembrie 2026 la un acord provizoriu pentru amânarea cu doi ani a unor obligații privind monitorizarea, raportarea și verificarea emisiilor de metan asociate importurilor de gaze naturale, țiței și cărbune. Compromisul stabilește aplicarea principalelor cerințe pentru importatori de la 1 ianuarie 2029 și mută la 5 august 2030 termenul pentru prima raportare a intensității metanului de către importatori și producătorii europeni. Negociatorii au optat pentru o perioadă de tranziție mai lungă decât cea propusă de Comisia Europeană, invocând presiunile asupra aprovizionării cu energie și necesitatea pregătirii mecanismelor de verificare. Regulamentul actual rămâne însă aplicabil până când modificarea va fi adoptată și va intra în vigoare.

Pe scurt

  1. Acord provizoriu pentru o amânare de doi ani. Principalele obligații privind monitorizarea, raportarea și verificarea emisiilor din importurile de gaze, petrol și cărbune ar urma să se aplice de la 1 ianuarie 2029, în loc de 1 ianuarie 2027.

  2. Importatorii vor trebui să demonstreze conformitatea în mai 2030, pentru contractele încheiate sau reînnoite începând cu 4 august 2024. Pentru contractele mai vechi, vor raporta eforturile de aliniere la cerințele europene.

  3. Raportarea intensității metanului este amânată până la 5 august 2030, atât pentru importatori, cât și pentru producătorii din UE. Alte rapoarte verificate ale operatorilor europeni au termene distincte în 2029 și 2030.

  4. Comisia va trebui să examineze aplicarea regulamentului până la 1 ianuarie 2028, inclusiv disponibilitatea verificatorilor independenți și riscurile pentru securitatea aprovizionării. Raportarea ar urma să fie repetată la fiecare cinci ani.

  5. Acordul nu este încă lege. Comisiile parlamentare ENVI și ITRE urmează să examineze compromisul pe 23 noiembrie, înaintea votului în plen și a adoptării formale de către cele două instituții.

Acordul negociat în noaptea de 18 spre 19 noiembrie modifică calendarul prevăzut de Regulamentul (UE) 2024/1787, adoptat în 2024. Este vorba despre o intervenție punctuală asupra unor termene de aplicare, nu despre abrogarea legislației europene privind metanul. Principala schimbare este amânarea cu doi ani a obligațiilor prin care importatorii de gaze naturale, petrol și cărbune trebuie să demonstreze că producătorii din afara Uniunii aplică măsuri de monitorizare, raportare și verificare a emisiilor de metan echivalente cu standardele europene. Potrivit comunicatului Consiliului, aplicarea acestor cerințe va începe la 1 ianuarie 2029, în loc de 1 ianuarie 2027, termenul stabilit de legislația actuală.

Parlamentul European precizează că importatorii vor avea până în mai 2030 pentru a prezenta primele demonstrații de conformitate privind contractele de aprovizionare încheiate sau reînnoite la 4 august 2024 sau ulterior. Această diferență între data de aplicare și data primei raportări este importantă. Începerea aplicării unei obligații nu coincide întotdeauna cu termenul la care operatorul trebuie să depună primul raport privind respectarea ei. În cazul contractelor mai vechi de 4 august 2024, regulamentul utilizează un regim diferențiat. Importatorii trebuie să depună eforturi rezonabile pentru a obține alinierea furnizorilor la cerințele europene și să informeze autoritățile despre rezultatul acestor demersuri. Compromisul prevede amânarea corespunzătoare a raportării acestor eforturi, potrivit comunicatului Parlamentului.

O a doua schimbare privește intensitatea metanului, indicator care raportează emisiile de metan la cantitatea de combustibil produsă. Importatorii și producătorii din Uniunea Europeană ar urma să transmită primul raport privind intensitatea metanului la 5 august 2030, în loc de 5 august 2028, data prevăzută în Regulamentul (UE) 2024/1787 înaintea modificării. Aceste informații sunt relevante pentru compararea performanței climatice a lanțurilor de aprovizionare și pentru eventuala aplicare ulterioară a unor valori maxime de intensitate. Obligația de a raporta intensitatea metanului trebuie însă diferențiată de obligația de a demonstra respectarea unor limite maxime. Prima privește calculul și comunicarea emisiilor, în timp ce a doua presupune compararea rezultatelor cu praguri juridice care trebuie stabilite prin procedurile prevăzute de regulament.

Parlamentul a anunțat și amânarea cu doi ani a unor rapoarte verificate pe care operatorii europeni de petrol și gaze trebuie să le prezinte autorităților competente. Pentru activele operate direct, noul termen comunicat este 5 februarie 2029, iar pentru anumite active neoperate direct, 5 august 2030. Aceste rapoarte combină măsurătorile emisiilor la nivelul surselor individuale cu măsurători efectuate la nivelul amplasamentelor. Ele sunt distincte de rapoartele importatorilor care privesc echivalența măsurilor aplicate de producătorii din afara UE. Regulamentul european urmărește astfel să ofere informații mai precise despre emisiile reale din sectorul energetic, inclusiv despre diferențele dintre estimările utilizate de operatori și rezultatele măsurătorilor.

La 14 octombrie 2026, Comisia Europeană a propus amânarea cu un an a unor obligații, argumentând că situația geopolitică și perturbările piețelor energetice pot crea dificultăți în pregătirea sistemelor de conformitate. Propunerea urmărea în primul rând cerințele aplicabile importurilor de combustibili fosili. Comisia considera necesar să acorde timp suplimentar statelor membre, companiilor și partenerilor comerciali pentru pregătirea normelor tehnice, acreditarea verificatorilor și organizarea raportării.

La 22 octombrie, Parlamentul European a adoptat o poziție mai amplă, cu 341 de voturi pentru, 225 împotrivă și șase abțineri. Eurodeputații au cerut o amânare de trei ani pentru anumite obligații ale importatorilor și pentru unele măsurători efectuate de operatorii europeni.

La 6 noiembrie, Consiliul a aprobat propriul mandat de negociere, păstrând în esență amânarea de un an propusă de Comisie, dar adăugând unele ajustări pentru operatorii europeni și mecanisme de evaluare a dificultăților de implementare. Acordul din 19 noiembrie schimbă substanțial situația: Parlamentul și Consiliul nu mai prezintă mandate separate, ci un compromis interinstituțional comun. Negociatorii au stabilit doi ani pentru principalele obligații, o soluție intermediară între cei trei ani solicitați de Parlament și anul suplimentar susținut inițial de Consiliu.

Decizia vine pe fondul preocupărilor privind securitatea aprovizionării și costurile energiei. Comisia, statele membre și reprezentanții sectorului energetic au avertizat că implementarea cerințelor pentru importuri poate necesita timp suplimentar, în special pentru furnizorii din țări terțe și pentru sistemele independente de verificare. Producătorii externi trebuie să colecteze și să furnizeze informații despre emisiile de metan, în timp ce importatorii europeni trebuie să poată demonstra conformitatea măsurilor aplicate în lanțurile lor de aprovizionare. Această procedură poate fi complicată atunci când un importator cumpără combustibili de la operatori cu sisteme de monitorizare diferite, prin contracte pe termen lung sau prin lanțuri comerciale care implică intermediari. Dacă numărul verificatorilor independenți acreditați este insuficient sau normele tehnice nu sunt finalizate la timp, demonstrarea conformității poate deveni dificilă chiar și în cazul unor furnizori dispuși să respecte regulamentul. În acest context, negociatorii consideră că extinderea perioadei de pregătire poate reduce riscul perturbării aprovizionării.

Darragh O’Brien, ministrul irlandez pentru climă, energie și mediu, a prezentat acordul drept un compromis între protejarea securității energetice și menținerea obiectivelor de reducere a emisiilor. Irlanda exercită președinția Consiliului UE în această perioadă și a coordonat negocierile din partea statelor membre.

Din partea Parlamentului, negocierile au fost conduse de Dimitris Tsiodras, raportor pentru Comisia pentru mediu, climă și siguranță alimentară (ENVI), și Borys Budka, raportor pentru Comisia pentru industrie, cercetare și energie (ITRE). Tsiodras a susținut că amânarea urmărește pregătirea efectivă a conformității și evitarea unor presiuni suplimentare asupra gospodăriilor și întreprinderilor europene. Budka a invocat necesitatea predictibilității pentru operatori, într-un context de instabilitate energetică, și a prezentat securitatea aprovizionării drept o prioritate imediată.

Aceste justificări reflectă poziția negociatorilor care susțin compromisul. Ele nu demonstrează prin ele însele că amânarea va reduce prețurile energiei sau că toate riscurile de aprovizionare vor fi eliminate. Costurile și efectele concrete ale modificării vor depinde de evoluția piețelor, de pregătirea furnizorilor și de aplicarea efectivă a regulamentului.

Metanul este un gaz cu efect de seră deosebit de puternic, responsabil pentru aproximativ 30% din încălzirea globală observată, potrivit datelor invocate de instituțiile europene. Pe o perioadă de 20 de ani, efectul său de încălzire pe unitate de masă este mult mai mare decât cel al dioxidului de carbon. În același timp, metanul rămâne în atmosferă o perioadă mai scurtă, astfel încât reducerea rapidă a emisiilor sale poate contribui la limitarea încălzirii în deceniile apropiate. În sectorul energetic, emisiile provin inclusiv din scurgeri ale instalațiilor de extracție, procesare și transport al gazelor naturale, din operațiuni petroliere și din exploatarea cărbunelui.

Regulamentul european adoptat în 2024 urmărește măsurarea mai exactă a acestor emisii, identificarea și repararea scurgerilor și limitarea evacuării intenționate a metanului și a arderii sale la faclă. El conține atât obligații pentru activitățile desfășurate în Uniune, cât și dispoziții privind combustibilii importați din țări terțe. Această dimensiune externă este importantă deoarece o parte considerabilă din petrolul și gazele consumate în UE provine din afara teritoriului european. Fără reguli referitoare la lanțurile de aprovizionare, diminuarea emisiilor produse în interiorul Uniunii nu ar reflecta neapărat impactul asociat combustibililor importați. Prin cerințele de echivalență, UE încearcă să stimuleze măsurarea și reducerea emisiilor și în țările furnizoare.

Acordul din 19 noiembrie amână anumite etape, dar nu elimină această arhitectură legislativă. În particular, măsurile privind detectarea și repararea scurgerilor din instalațiile europene și restricțiile privind evacuarea și arderea la faclă nu sunt suspendate în bloc prin acordul anunțat. Nici toate obligațiile privind informațiile referitoare la importuri nu dispar. Regulamentul conține cerințe deja aplicabile, inclusiv obligații inițiale de furnizare a unor date despre măsurile de monitorizare și reducere a emisiilor ale furnizorilor externi.

Potrivit comunicatelor instituțiilor, Comisia va trebui să prezinte până la 1 ianuarie 2028 o evaluare privind funcționarea regulamentului și pregătirea mecanismelor necesare respectării obligațiilor. Evaluarea va analiza, între altele, existența unui număr suficient de verificatori terți independenți, calitatea regulilor de măsurare, raportare și verificare și eventualele consecințe pentru securitatea aprovizionării. Parlamentul precizează că raportarea ar urma să fie repetată la fiecare cinci ani și că executivul european va putea propune modificări legislative atunci când consideră necesar.

Parlamentul precizează că modificarea nu aduce atingere măsurilor restrictive ale UE împotriva statelor sancționate. Amânarea obligațiilor privind metanul nu înlătură sancțiunile aplicabile importurilor.

Pentru companiile care importă gaze, petrol și cărbune în Uniune, acordul ar putea modifica planificarea contractuală, colectarea datelor și calendarul verificărilor. Operatorii vor trebui în continuare să urmărească modificările regulamentului și să pregătească documentele necesare pentru demonstrarea conformității. Pentru statele membre, amânarea oferă mai mult timp pentru dezvoltarea sistemelor administrative de control, acreditarea verificatorilor și aplicarea mecanismelor de sancționare prevăzute de legislație. Pentru producătorii de combustibili din țări terțe, compromisul poate însemna o perioadă suplimentară de adaptare la cerințele de măsurare și documentare a emisiilor.

Ca stat membru, România trebuie să aplice obligațiile regulamentului european privind activitățile energetice de pe teritoriul său, în conformitate cu termenele specifice fiecărei dispoziții. În același timp, companiile stabilite în România care importă gaze naturale, petrol sau cărbune din țări terțe pot fi afectate de calendarul cerințelor de echivalență și de raportare. Companiile care produc hidrocarburi în România sunt vizate de obligațiile aplicabile producătorilor din UE, care nu sunt identice cu cele ale importatorilor.

Conform calendarului anunțat de Parlament, comisiile ENVI și ITRE urmează să voteze confirmarea compromisului la 23 noiembrie, la Strasbourg, înaintea unui vot în plen în aceeași săptămână. Acordul trebuie apoi aprobat formal de Parlament și de Consiliu. Regulamentul de modificare va trebui publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și să intre în vigoare potrivit dispozițiilor sale. Instituțiile urmăresc finalizarea procedurii înainte de sfârșitul anului 2026, având în vedere că unele obligații din legislația actuală ar începe să se aplice de la 1 ianuarie 2027. Până la adoptarea și intrarea în vigoare a modificării, calendarul actual din Regulamentul (UE) 2024/1787 rămâne cel legal aplicabil.






























RELATED ARTICLES