Consiliul UE susține sprijin obligatoriu pentru apicultură și fructe și legume după 2027, cu bugetele încă în negociere

Consiliul Uniunii Europene susține menținerea intervențiilor obligatorii pentru apicultură și sectorul fructelor și legumelor în politica agricolă de după 2027, dar nu a convenit încă finanțarea acestora. Mandatul parțial de negociere aprobat la 19 octombrie 2026 include și un cadru distinct pentru culturile proteice și oleaginoase, continuarea programului european de fructe, legume și lapte în școli și posibilitatea unor noi standarde de comercializare. Regulile propuse vor trebui negociate cu Parlamentul European, iar alocările pentru 2028–2034 depind de acordul asupra viitorului buget al Uniunii.

Poziția a fost convenită în Comitetul special pentru agricultură, structura care pregătește lucrările Consiliului în acest domeniu, iar textul integral al mandatului, documentul ST 14647/26, a fost adăugat comunicatului oficial la 20 octombrie. Dosarul privește organizarea comună a piețelor agricole: regulile pentru piața unică a produselor agricole, intervențiile sectoriale, organizațiile de producători și anumite condiții de comercializare. Acordul este parțial deoarece lasă în afara mandatului chestiunile financiare și orizontale discutate în cadrul negocierilor bugetare mai ample.

Pentru apicultură, textul prevede intervenții obligatorii în toate statele membre; pentru fructe și legume, obligația ar reveni țărilor în care există organizații de producători sau asociații ale acestora recunoscute în sector. Consiliul urmărește astfel să păstreze condiții de concurență echitabile și să susțină veniturile fermierilor. Intervențiile pot acoperi investiții, organizarea ofertei, comercializarea, prevenirea crizelor și adaptarea producției, dar includerea unui sector în acest cadru nu înseamnă acordarea automată a unei subvenții fiecărui producător.

În viticultură, regula sprijinului obligatoriu ar fi însoțită de posibilitatea unor derogări motivate în planurile naționale și regionale. Statele ar putea justifica neaplicarea intervențiilor, de exemplu, prin interesul sau capacitatea insuficientă a beneficiarilor, prin faptul că aceste măsuri nu ar contribui la obiectivele politicii agricole în situația națională ori prin existența altor instrumente care răspund adecvat nevoilor sectorului. Formula este mai nuanțată decât o exceptare automată a tuturor țărilor cu producție mică de vin.

Pentru România, continuitatea intervențiilor ar avea relevanță pentru apicultură, horticultură și viticultură, însă efectele asupra fiecărei ferme vor depinde de legislația finală și de modul de implementare. Organizațiile de producători și beneficiarii vor trebui să îndeplinească cerințele programelor aplicabile, iar bugetele vor limita sprijinul disponibil. Mandatul din 19 octombrie nu stabilește o alocare pentru România, sume individuale pentru sectoare sau un cuantum garantat pentru fiecare agricultor.

Un alt obiectiv este crearea unui sector distinct pentru culturile proteice și oleaginoase, care ar înlocui actuala categorie a furajelor uscate. Statele membre ar fi încurajate să recunoască organizațiile de producători din acest sector pentru aplicarea intervențiilor, cu scopul de a consolida producția internă și poziția fermierilor în lanțul de aprovizionare. Pentru agricultura românească, dosarul poate fi relevant în cazul soiei, al leguminoaselor pentru boabe și al culturilor oleaginoase, fără ca recunoașterea sectorului să garanteze o plată nouă pe hectar.

Dependența de importuri este ilustrată de fișa Comisiei Europene „Protein supply and demand”, publicată la 7 iulie 2026: în 2025, 74,2% din proteina provenită din oleaginoase și culturi proteice și folosită ca furaj în UE avea origine din afara Uniunii, față de 25,8% din surse europene. Datele sunt exprimate în echivalent de proteină brută, nu în masa totală a furajelor, și privesc categoriile de culturi analizate, nu întreaga alimentație a animalelor. Soia și șrotul de soia reprezintă o parte importantă a acestei dependențe, în timp ce alte surse de furaje au o contribuție internă mult mai ridicată.

Reforma ar păstra și programul european prin care copiii primesc fructe, legume și lapte în școli, alături de activități educaționale despre alimentație și agricultură. Consiliul susține limitarea distribuirii produselor bogate în zaharuri libere și grăsimi, cu prioritate pentru fructe și legume proaspete și lapte adecvat obiectivelor nutriționale. Selectarea produselor și eventualele excepții pentru anumite alimente procesate trebuie raportate la regulile programului și la rolul autorităților responsabile de sănătate și nutriție.

În programul actual, pe lângă produsele proaspete și laptele de consum, pot fi distribuite în condiții specifice și produse precum iaurtul sau brânza. Componenta educațională include, între altele, vizite la ferme, grădini școlare și ateliere despre alimentație. Mandatul păstrează legătura dintre distribuirea alimentelor și aceste activități de informare, astfel încât programul să contribuie la obiceiuri alimentare mai sănătoase, nu doar la aprovizionarea școlilor.

Schimbarea finanțării de la anul școlar la anul calendaristic ar necesita o tranziție la începutul noului cadru bugetar, la 1 ianuarie 2028. Textul Consiliului prevede aplicarea vechilor reguli pentru măsurile derulate până la 31 decembrie 2027 și ajustarea proporțională a plafonului de ajutor pentru perioada 1 august–31 decembrie 2027, cu o alocare comună pentru fructe, legume și lapte. Sunt prevăzute și corelări pentru activitățile educaționale din cele două părți ale anului școlar 2027–2028; este vorba despre trecerea între regimuri de finanțare, în timp ce Consiliul susține continuarea programului.

Bugetul european al programului actual este de aproximativ 220,8 milioane de euro pe an școlar, potrivit Comisiei Europene. Această sumă descrie cadrul existent și nu reprezintă o alocare aprobată pentru 2028–2034. Pentru autoritățile naționale, școli și furnizori, miza negocierilor este atât stabilirea resurselor viitoare, cât și asigurarea unor reguli de tranziție care să permită continuitatea distribuirii produselor.

În privința comercializării, Consiliul susține posibilitatea unor standarde noi pentru culturile proteice, carnea de vită, porc, oaie și capră, precum și pentru orez. Acestea ar putea îmbunătăți informațiile oferite consumatorilor despre originea produselor. Mandatul creează însă doar posibilitatea dezvoltării unor asemenea norme, fără să introducă prin el însuși obligații noi de etichetare pentru toate produsele enumerate.

Pentru cânepa industrială, poziția urmărește armonizarea regulilor de producție și comercializare și includerea tuturor părților plantei în cadrul agricol. Sunt păstrate cerințele privind certificarea semințelor și pragul de maximum 0,3% delta-9-tetrahidrocanabinol (THC) pentru soiurile de Cannabis sativa L., împreună cu garanții privind utilizarea finală a produselor. Aceste dispoziții nu înlătură normele europene și naționale privind sănătatea, securitatea publică și substanțele controlate și nu autorizează comercializarea nelimitată a produselor cu THC.

Finanțarea tuturor acestor măsuri este legată de propunerea Comisiei pentru bugetul UE din 2028–2034, în care fonduri destinate agriculturii, coeziunii și altor politici ar urma să fie reunite într-un fond de parteneriat național și regional. Statele membre ar pregăti planuri care să integreze aceste intervenții, în timp ce regulamentul privind piețele agricole ar continua să stabilească normele de piață specifice sectoarelor. Această arhitectură rămâne în negociere, iar mandatul parțial nu tranșează nici resursele disponibile, nici toate condițiile financiare de aplicare.

În Parlamentul European, dosarul 2025/0237(COD) este în responsabilitatea Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (AGRI), iar raportor este francezul Éric Sargiacomo, din grupul Socialiștilor și Democraților. Printre raportorii alternativi se află românii Daniel Buda, din PPE, și Claudiu-Richard Târziu, din ECR. La data verificării, procedura era încă în așteptarea deciziei comisiei parlamentare, astfel că Parlamentul nu își stabilise poziția finală.

Mandatul oferă președinției Consiliului baza pentru negocierile cu Parlamentul asupra aspectelor convenite de statele membre, dar aplicarea reformei va depinde de textul adoptat de colegiuitori și de acordul asupra finanțării. Pentru fermieri și organizațiile lor, rezultatul de până acum indică sectoarele pe care Consiliul vrea să le susțină și regulile pe care propune să le păstreze după 2027. Continuitatea efectivă a sprijinului și valoarea acestuia vor fi stabilite prin etapele legislative și bugetare care urmează.