În România, 62,3% dintre cei care lucrează part-time nu au găsit un post cu normă întreagă, cea mai mare pondere din UE

România a înregistrat în 2025 cea mai mare pondere din Uniunea Europeană a persoanelor care lucrează part-time deoarece nu au găsit un post cu normă întreagă. Valoarea de 62,3%, confirmată de seria Eurostat pentru grupa de vârstă 15–64 de ani, apare în mesajele Comitetului pentru ocuparea forței de muncă (EMCO), aprobate de miniștrii europeni la Luxemburg, la 19 octombrie 2026. Media UE era de 17,8%, iar cea mai mică pondere, de 2,2%, se înregistra în Țările de Jos.

Indicatorul măsoară un motiv declarat pentru lucrul cu timp parțial. În Ancheta europeană asupra forței de muncă, respondenții precizează motivul principal pentru care au un asemenea program la locul de muncă principal. Imposibilitatea de a găsi un post cu normă întreagă este o categorie distinctă de studii, probleme de sănătate, îngrijirea altor persoane sau alte motive familiale și personale.

Prin urmare, simplul fapt că o persoană lucrează mai puține ore nu o include automat în categoria muncii part-time involuntare. Pentru unii, programul redus poate fi o alegere potrivită; pentru alții, el este soluția acceptată în lipsa unui post cu program complet. Statistica face diferența pe baza răspunsului privind motivul principal.

Numitorul este esențial pentru înțelegerea rezultatului. Cele 62,3 procente sunt calculate în interiorul grupului persoanelor care lucrează deja cu timp parțial. Ele nu arată cât de răspândit este programul redus în România și nici ce proporție din întreaga populație ocupată ar prefera mai multe ore de lucru.

Diferența de 44,5 puncte procentuale față de media UE arată cât de diferită este componența acestui grup în România. Ea nu poate fi transformată într-o diferență de aceeași amploare între toate persoanele ocupate din cele două populații. Comparațiile care folosesc totalul celor ocupați sau doar salariații au un alt numitor și trebuie analizate separat.

Seria Eurostat se referă la persoanele ocupate care lucrează part-time. Din acest motiv, formularea nu trebuie restrânsă automat la salariați sau la un anumit tip de contract individual de muncă. De asemenea, indicatorul nu este o rată a șomajului, întrucât persoanele cuprinse în el lucrează deja.

La nivelul Uniunii, scăderea de la 18,3% în 2024 la 17,8% în 2025 reprezintă o reducere de 0,5 puncte procentuale. Evoluția agregată nu descrie însă automat schimbarea din fiecare țară. Datele pentru 2025 arată diferențe mari între state, de la 2,2% în Țările de Jos la 62,3% în România.

Pentru cine dorește o normă întreagă, dar nu găsește un asemenea post, numărul redus de ore poate limita venitul lunar și posibilitățile profesionale. Efectul concret depinde de plata pe oră, de orele efectiv lucrate și de celelalte venituri ale gospodăriei. Procentul publicat nu stabilește singur veniturile persoanelor sau cauza lipsei posturilor potrivite.

EMCO include munca part-time involuntară în analiza securității locului de muncă și a carierei. Evaluarea anuală din 2026 folosește un cadru actualizat pentru monitorizarea calității muncii, care completează măsurarea numărului de persoane ocupate cu indicatori despre venituri, stabilitate, timp de lucru, competențe, egalitate și sănătate și securitate la muncă.

Distincția dintre cantitatea și calitatea ocupării este relevantă pentru România și prin ceilalți indicatori prezentați în raport. Rata ocupării persoanelor de 20–64 de ani a scăzut de la 69,5% în 2024 la 69% în 2025. În UE, aceasta a urcat la 76,1%, cel mai ridicat nivel al seriei statistice utilizate de EMCO.

Rata ocupării arată proporția persoanelor din grupa de vârstă respectivă care lucrează, indiferent dacă au program complet sau redus. Ea răspunde unei alte întrebări decât indicatorul muncii part-time involuntare. Cele două procente nu se adună și nu se referă la același grup de persoane.

Raportul semnalează și dificultățile de intrare pe piața muncii ale tinerilor. În 2025, România avea cea mai mare pondere din UE a persoanelor de 15–29 de ani care nu erau ocupate și nu participau la educație sau formare, de 19,2%, față de media europeană de 11%. Categoria, cunoscută prin acronimul NEET, include atât persoane care caută un loc de muncă, cât și persoane din afara forței de muncă; nu este echivalentă cu șomajul în rândul tinerilor.

Pentru reducerea segmentării pieței muncii, mesajele EMCO indică politici active, servicii de ocupare eficiente, acces la formare și protecție socială adecvată. Documentul menționează și stimulente pentru angajatori de a oferi locuri de muncă permanente cu normă întreagă. Acestea sunt direcții de politică publică, fără o schemă nouă de finanțare sau obligații contractuale create prin aprobarea mesajelor.

Consiliul a aprobat constatările EMCO în cadrul Semestrului european, mecanismul de coordonare a politicilor economice și sociale. La aceeași reuniune, miniștrii au discutat separat viitorul Act legislativ privind locurile de muncă de calitate, inclusiv gestionarea algoritmică, inteligența artificială, telemunca și dreptul la deconectare. Dezbaterea nu a reprezentat adoptarea acelui act și nu a creat un drept automat de trecere de la part-time la normă întreagă.