Consiliul Uniunii Europene cere porturi mai sigure și o industrie maritimă europeană mai puțin dependentă de țări terțe

Consiliul Uniunii Europene a aprobat concluzii privind strategia europeană pentru porturi și strategia industrială maritimă a UE, cerând ca porturile, construcția de nave și transportul maritim să fie tratate ca infrastructuri ale competitivității, securității economice, tranziției energetice și pregătirii pentru apărare. Cele două documente vizează atât porturile maritime și interioare, cât și industria navală, echipamentele portuare, combustibilii alternativi și lanțurile valorice maritime.

Porturile europene gestionează aproximativ 74% din bunurile care intră sau ies din Uniunea Europeană și aproximativ 395 de milioane de pasageri în fiecare an. Consiliul afirmă că rolul lor depășește funcția tradițională de poartă comercială, deoarece porturile au devenit noduri pentru energie, mobilitate, industrie, lanțuri de aprovizionare, infrastructură critică și mobilitate militară.

Pe scurt

1. Statele membre cer aplicarea unei strategii europene pentru porturi care să acopere competitivitatea, securitatea, tranziția energetică, digitalizarea și dezvoltarea forței de muncă.

2. Consiliul cere Comisiei Europene să evalueze structurile existente de coordonare și guvernanță la nivelul UE și, unde este necesar, să creeze mecanisme noi pentru aplicarea strategiei.

3. Documentele pun accent pe controlul investițiilor străine, reducerea dependențelor față de producția din țări terțe și protejarea infrastructurii maritime critice.

4. Porturile sunt incluse explicit în arhitectura de apărare europeană, ca noduri pentru deplasarea rapidă a personalului și echipamentelor militare.

5. Statele membre cer investiții în construcții navale avansate, echipamente portuare, tehnologii curate, inteligență artificială, automatizare, robotică și soluții de mentenanță inteligentă.

Ministrul cipriot al transporturilor, comunicațiilor și lucrărilor publice, Alexis Vafeades, a spus că porturile europene „sunt mult mai mult decât porți de intrare pentru comerț”. El le-a descris drept „active strategice pentru economia noastră, securitatea noastră și aprovizionarea noastră cu energie”, afirmând că Uniunea Europeană are nevoie de porturi „competitive, reziliente și pregătite pentru viitor”.

Marina Hadjimanolis, ministrul adjunct pentru transport maritim al Republicii Cipru, a spus că noile concluzii privind strategia industrială maritimă recunosc „importanța strategică și excelența globală a industriei maritime europene”. Ea a afirmat că statele membre împărtășesc obiectivul menținerii unui sector maritim „puternic, inovator și sustenabil”, capabil să susțină creșterea economică, conectivitatea, securitatea comună și decarbonizarea.

Concluziile aprobate de statele membre pleacă de la comunicările prezentate de Comisia Europeană la 4 martie 2026 privind strategia europeană pentru porturi și strategia industrială maritimă a UE. Prima actualizează politica UE privind porturile din 2013, iar a doua stabilește o direcție pentru consolidarea industriei maritime europene, într-un context marcat de concurență globală, tensiuni geopolitice, presiuni climatice, riscuri de securitate și lipsă de personal calificat.

Consiliul cere o aplicare eficientă și proporțională a strategiei pentru porturi. Statele membre invită Comisia Europeană să analizeze dacă structurile existente de coordonare și guvernanță la nivelul UE sunt suficiente și să creeze, dacă este necesar, mecanisme noi pentru susținerea aplicării.

O parte importantă a documentului privește concurența internațională. Consiliul afirmă că porturile europene operează într-un mediu global foarte competitiv și cere menținerea unor condiții echitabile prin combaterea dezechilibrelor generate de asimetrii de reglementare, concurență neloială și anumite practici ale țărilor terțe.

Concluziile privind strategia industrială maritimă extind această logică dinspre porturi către întreaga industrie maritimă europeană. Consiliul descrie sectoarele europene de producție maritimă și transport naval ca importante pentru competitivitate, reziliență, securitate economică, pregătire pentru apărare, prosperitate și decarbonizare.

Statele membre menționează construcția și proiectarea de nave, reparațiile, conversia, mentenanța, modernizarea, reciclarea, echipamentele maritime și ingineria oceanică drept capacități necesare pentru autonomia strategică și reziliența pe termen lung a Uniunii Europene. Consiliul afirmă că aceste domenii susțin poziția tehnologică a Europei și baza industrială necesară pentru transportul maritim cu valoare adăugată ridicată.

Consiliul semnalează riscuri pentru industria maritimă generate de subvențiile neloiale și distorsiunile de piață din țări terțe. Statele membre cer evaluarea unor măsuri pentru consolidarea competitivității sectorului, inclusiv folosirea eficientă a instrumentelor existente de apărare comercială, în acord cu obligațiile internaționale ale UE.

Documentele cer și acces echitabil pentru operatorii europeni pe piețele portuare din țări terțe. Condițiile trebuie să fie echilibrate și nediscriminatorii, astfel încât companiile europene să nu fie dezavantajate în raport cu rivali care beneficiază de reguli mai favorabile, de subvenții sau de sprijin public diferit.

Investițiile străine în porturi apar ca temă de securitate economică. Consiliul salută intenția Comisiei Europene de a oferi orientări privind evaluarea investițiilor străine în porturile UE, dar subliniază că aceste verificări trebuie să fie bazate pe risc, proporționale și nediscriminatorii.

Documentul precizează că porturile europene trebuie să rămână atractive pentru investiții. În același timp, Consiliul cere atenție specială pentru protejarea securității economice și pentru prevenirea controlului străin nejustificat asupra infrastructurii și operațiunilor portuare critice.

Strategia industrială maritimă adaugă o componentă tehnologică importantă. Consiliul susține investiții pentru digitalizare, tehnologii curate și circulare, inteligență artificială, senzori avansați, automatizare, robotică și soluții de mentenanță inteligentă.

Pentru a crește capacitatea Europei în zona navelor avansate și cu emisii scăzute sau zero, statele membre cer investiții în tehnologii inovatoare de construcție navală, sisteme curate de propulsie, cercetare și inovare. Consiliul susține inițiative precum „Shipyards of the future” și crearea unei alianțe europene pentru lanțurile valorice industriale maritime, care să orienteze investițiile către priorități strategice.

Componenta de securitate este formulată în termeni largi. Concluziile privind porturile menționează amenințări legate de terorism, sabotaj, crimă organizată, corupție, atacuri cibernetice, amenințări hibride și drone, într-un context în care porturile sunt puncte vulnerabile pentru lanțurile europene de aprovizionare.

Strategia industrială maritimă adaugă la această arhitectură de securitate riscurile legate de „shadow fleets” și instabilitatea geopolitică. Consiliul cere consolidarea rezilienței, pregătirii și capacităților de apărare ale UE, inclusiv prin protejarea infrastructurii maritime critice și a lanțurilor de aprovizionare maritime.

Porturile sunt tratate și ca infrastructură pentru mobilitatea militară. Consiliul arată că acestea sunt noduri esențiale pentru deplasarea personalului și echipamentelor militare, iar aplicarea strategiei pentru porturi trebuie coordonată cu lucrările în curs privind mobilitatea militară și cu eforturile desfășurate în cadrul NATO.

Statele membre susțin și dezvoltarea coordonată a infrastructurii cu dublă utilizare, capabilă să deservească atât scopuri civile, cât și militare. Această abordare apropie strategia industrială maritimă de strategia pentru porturi, unde infrastructura portuară este deja tratată ca nod pentru mobilitatea militară.

Tranziția energetică ocupă un loc central în concluzii. Statele membre cer sprijin mai puternic pentru alimentarea navelor cu energie electrică de la țărm, rețele inteligente, electrificare și integrarea porturilor în rețelele energetice, cu condiția ca investițiile să fie viabile economic și corelate cu cererea reală.

Consiliul cere accelerarea investițiilor în tehnologii curate, a extinderii rețelelor și a procedurilor de autorizare. Statele membre încurajează folosirea veniturilor din sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii pentru decarbonizarea lanțului maritim, inclusiv transport naval, infrastructură portuară și combustibili alternativi.

Concluziile privind strategia industrială maritimă arată că decarbonizarea trebuie coordonată pe întregul lanț valoric al transportului pe apă, inclusiv producători și furnizori de combustibili. Statele membre cer desfășurarea coordonată a combustibililor maritimi sustenabili și a tehnologiilor cu emisii reduse, iar disponibilitatea combustibililor alternativi siguri, sustenabili și competitivi ca preț este prezentată ca o condiție pentru accelerarea utilizării lor.

Documentele recunosc, în același timp, îngrijorările privind efectele sistemului ETS și ale altor reguli climatice asupra competitivității porturilor europene. Consiliul menționează riscuri precum redirecționarea traficului, relocarea investițiilor și relocarea emisiilor de carbon, cerând Comisiei să monitorizeze aceste efecte și să propună măsuri corective țintite dacă va fi necesar.

Consiliul cere și evaluarea unor eventuale ajustări ale Regulamentului FuelEU Maritime, ale Regulamentului privind monitorizarea, raportarea și verificarea emisiilor din transportul maritim și ale cadrului ETS pentru sectorul maritim, dacă vor fi adoptate măsuri globale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră din transportul naval. Obiectivul este evitarea suprapunerii costurilor și a unor sarcini administrative inutile.

Finanțarea este prezentată ca o condiție pentru aplicarea strategiei. Consiliul cere acces mai bun la fondurile UE prin transparență mai mare, coordonare mai bună și proceduri simplificate, fără sarcini administrative inutile și fără favorizarea unui anumit model de guvernanță, concesiune sau operare.

Deficitul de personal apare ca problemă comună pentru porturi și industria maritimă. Consiliul menționează lipsa forței de muncă, îmbătrânirea personalului și condițiile de lucru tot mai solicitante, toate cu efecte asupra competitivității și rezilienței pe termen lung.

Statele membre cer condiții de muncă sigure, investiții în formare, recalificare și dezvoltarea competențelor. Concluziile încurajează măsuri pentru atragerea femeilor și tinerilor către cariere în domeniul maritim și portuar, precum și dezvoltarea unei inițiative europene coordonate privind competențele maritime.

Porturile sunt prezentate ca infrastructuri cu rol economic și teritorial în întreaga Uniune Europeană. Consiliul subliniază importanța lor pentru insule, regiuni îndepărtate, regiuni ultraperiferice și zone de coastă, unde porturile susțin conectivitatea, aprovizionarea și dezvoltarea economică.

Industria europeană de producție maritimă rămâne lider global în construcția de nave complexe și cu valoare ridicată, tehnologii maritime avansate și soluții sustenabile pentru transportul pe apă. Consiliul notează că 97% din flota mondială de nave de croazieră este construită în Europa, un indicator al poziției industriale europene în segmentele maritime cu valoare adăugată ridicată.