Consiliul Uniunii Europene susține un fond unic pentru coeziune, agricultură, pescuit, migrație și securitate după 2027

Consiliul Uniunii Europene a făcut un pas important în negocierea viitorului buget al UE, susținând crearea unui fond unic prin care statele membre ar primi bani pentru coeziune, agricultură, pescuit, migrație, securitate și Fondul social pentru climă. Pentru cetățeni, fermieri, regiuni și administrații locale, miza este simplă: modul în care UE va împărți banii după 2027 ar putea deveni mai centralizat în planuri naționale și regionale, cu mai puține programe separate și cu plăți legate de obiective, reforme și rezultate.

Pe scurt

1. Consiliul a adoptat o poziție parțială de negociere privind fondul pentru planuri naționale și regionale de parteneriat, numit NRPP.

2. Noul fond ar înlocui actualele programe separate pentru coeziune, agricultură, pescuit, migrație, securitate și Fondul social pentru climă.

3. Fiecare stat membru ar pregăti un singur plan amplu, construit împreună cu autorități naționale, regionale și locale și cu alți actori relevanți.

4. Banii ar fi eliberați de Comisia Europeană pe baza îndeplinirii unor jaloane și ținte convenite.

5. Poziția Consiliului este parțială: nu stabilește încă bugetul total al fondului, pentru că suma depinde de acordul final asupra cadrului financiar multianual 2028-2034.

Noul fond, denumit în documentele Consiliului „national and regional partnership plans”, ar fi unul dintre pilonii centrali ai bugetului pe termen lung al Uniunii Europene pentru perioada 2028-2034. În loc ca fiecare stat să gestioneze separat programe pentru coeziune, agricultură, pescuit, migrație, securitate și climă socială, ar urma să existe un singur plan cu investiții și reforme adaptate situației fiecărei țări și regiunilor sale.

Pentru statele membre, argumentul principal este simplificarea. Consiliul susține că reunirea acestor priorități într-un singur fond ar face finanțarea mai eficientă și ar permite un răspuns mai rapid la provocări cunoscute sau viitoare, atât la nivel național, cât și regional.

Marilena Raouna, ministru adjunct pentru afaceri europene al Republicii Cipru, a spus că NRPP este „un pilon central” al următorului cadru financiar multianual și că va întări legătura dintre reforme și investiții. Ea a afirmat că noul model ar trebui să contribuie la o Europă mai rezilientă, competitivă și coerentă, respectând în același timp valorile comune ale Uniunii.

Planurile ar trebui să sprijine mai multe obiective strategice ale UE. Printre acestea se află reducerea disparităților regionale, sprijinirea agriculturii și pescuitului, investițiile în oameni și în Pilonul european al drepturilor sociale, protejarea drepturilor fundamentale, democrației și statului de drept, securitatea internă, protecția frontierelor, securitatea și apărarea.

În practică, fiecare stat membru ar primi o alocare financiară predefinită, dar accesul la bani ar depinde de planul de investiții și reforme pregătit la nivel național. Planurile trebuie dezvoltate și aplicate în parteneriat cu autoritățile naționale, regionale și locale, cu actorii relevanți și în coordonare cu Comisia Europeană.

Modelul seamănă, în parte, cu logica planurilor naționale de redresare și reziliență: finanțarea nu este doar o listă de cheltuieli, ci este legată de obiective, jaloane și ținte. Comisia Europeană ar elibera banii după îndeplinirea acestor angajamente, iar finanțarea ar fi condiționată și de respectarea drepturilor fundamentale și a statului de drept.

Consiliul spune că poziția sa oferă statelor membre mai multă flexibilitate în pregătirea și aplicarea planurilor. Țările vor trebui să acopere toate obiectivele strategice ale NRPP, dar ar urma să răspundă doar sub-obiectivelor relevante pentru situația lor națională.

Această flexibilitate este una dintre mizele politice ale negocierii. Statele membre vor să evite un sistem prea rigid, în care fiecare țară este obligată să finanțeze aceleași priorități în același mod. Parlamentul European și Comisia vor urmări, în schimb, ca simplificarea să nu reducă rolul regiunilor, vizibilitatea politicilor europene sau controlul asupra banilor.

Consiliul afirmă că rolul regiunilor este întărit în poziția sa de negociere. Textul recunoaște rolul acestora în negocierea și implementarea finanțărilor europene, iar statele membre ar putea folosi structurile naționale și regionale deja existente pentru a evita sarcini administrative suplimentare.

Acest punct este sensibil pentru politica de coeziune. În multe state membre, regiunile și autoritățile locale gestionează direct proiecte finanțate de UE, de la infrastructură și dezvoltare urbană până la formare profesională și servicii sociale. Mutarea mai multor politici într-un plan unic național-regional poate simplifica procedurile, dar ridică și întrebarea dacă regiunile vor păstra suficientă influență asupra priorităților finanțate.

Agricultura și pescuitul sunt, de asemenea, dosare sensibile. Consiliul spune că noul cadru va asigura continuitatea finanțării pentru beneficiari și va întări rolul politicii agricole comune și al politicii comune în domeniul pescuitului în următoarea perioadă de programare.

Poziția adoptată este doar un mandat parțial. Ea permite Consiliului să înceapă negocierile cu Parlamentul European privind regulamentul NRPP, dar nu stabilește încă banii disponibili. Bugetul final al fondului va depinde de acordul general asupra cadrului financiar multianual 2028-2034.

Această distincție este importantă. Statele membre discută acum arhitectura prin care banii ar urma să fie cheltuiți, nu suma finală. Cât de mare va fi fondul, câți bani vor merge spre fiecare obiectiv și cât spațiu real vor avea agricultura, coeziunea, securitatea sau apărarea rămân subiecte ale negocierii generale privind bugetul UE.

Consiliul spune că un acord asupra cadrului financiar înainte de finalul anului 2026 ar permite adoptarea legislației în 2027. Calendarul este important pentru ca finanțarea europeană să poată ajunge la beneficiari fără întreruperi de la 1 ianuarie 2028.