Curtea de Justiție a Uniunii Europene este chemată să respingă acțiunea Adunării Naționale franceze împotriva legislației europene privind migrația

Avocata generală Tamara Ćapeta a propus Curții de Justiție a Uniunii Europene să respingă acțiunea prin care Adunarea Națională franceză contestă Regulamentul european privind gestionarea azilului și migrației. Cauza privește mecanismul obligatoriu de solidaritate introdus prin noul Pact privind migrația și azilul și testează, pentru prima dată, folosirea de către un parlament național a procedurii europene de control al subsidiarității.

Pe scurt

1. Adunarea Națională franceză cere anularea Regulamentului european privind gestionarea azilului și migrației sau, alternativ, anularea părții privind solidaritatea.

2. Regulamentul introduce un mecanism obligatoriu de solidaritate pentru sprijinirea statelor membre aflate sub presiune migratorie, inclusiv prin relocarea persoanelor care solicită protecție internațională.

3. Acțiunea se bazează pe articolul 8 din Protocolul nr. 2 privind subsidiaritatea și proporționalitatea, folosit pentru prima dată de un parlament național de la introducerea sa prin Tratatul de la Lisabona.

4. Avocata generală consideră că doar una dintre criticile Adunării Naționale privește subsidiaritatea, iar celelalte țin de competențe, proporționalitate sau efecte financiare.

5. Opinia avocatei generale nu este obligatorie pentru Curte. Judecătorii vor delibera, iar hotărârea va fi pronunțată ulterior.

Acțiunea a fost introdusă de o minoritate de membri ai Adunării Naționale franceze, una dintre cele două camere ale Parlamentului francez. Ea vizează Regulamentul (UE) 2024/1351 privind gestionarea azilului și migrației, adoptat la 14 mai 2024 ca parte a noului Pact european privind migrația și azilul.

Regulamentul creează un mecanism de solidaritate obligatorie pentru statele membre aflate sub presiune migratorie. Acesta include un regim de relocare a persoanelor care solicită protecție internațională, ceea ce a determinat Adunarea Națională să invoce atingerea adusă suveranității, identității naționale și integrității statelor membre obligate să primească pe teritoriul lor persoane provenite din țări terțe.

Ungaria sprijină poziția Adunării Naționale. Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, susținute de Grecia, Spania și Comisia Europeană, contestă admisibilitatea majorității criticilor, argumentând că o acțiune întemeiată pe articolul 8 din Protocolul nr. 2 poate privi doar principiul subsidiarității.

Avocata generală Ćapeta consideră că Curtea de Justiție are competența să judece o astfel de acțiune. Ea arată că procedura are același obiect ca o acțiune în anulare, anularea unui act al Uniunii Europene, dar reprezintă un tip special de acțiune, pentru care competența nu a fost atribuită în mod expres Tribunalului.

Punctul central al opiniei privește delimitarea subsidiarității de alte principii ale dreptului Uniunii. În analiza avocatei generale, o acțiune introdusă de un parlament național în temeiul articolului 8 din Protocolul nr. 2 este admisibilă numai atunci când criticile se referă la subsidiaritate, nu la principiul atribuirii competențelor sau la proporționalitate.

Din acest motiv, Ćapeta consideră admisibilă doar critica potrivit căreia statele membre ar fi putut gestiona mai eficient decât Uniunea Europeană problemele generate de afluxul masiv de solicitanți de protecție internațională. Criticile privind competența Uniunii de a adopta regulamentul, consecințele financiare ale mecanismului de solidaritate obligatorie și utilitatea regimului de relocare nu ar ține, în opinia sa, de subsidiaritate și ar trebui declarate inadmisibile.

În analiza criticii admisibile, avocata generală afirmă că armonizarea nu trebuie să fie scopul unei legislații, ci un instrument posibil pentru atingerea unui obiectiv distinct. Ea consideră că instituțiile europene trebuie să explice de ce acțiunea la nivelul Uniunii este necesară într-un caz concret, printr-o justificare adaptată specificului actului legislativ, nu prin formule generale.

Pentru cauza privind migrația și azilul, Ćapeta apreciază că motivele prezentate pentru acțiunea la nivelul Uniunii sunt solide. Ea propune Curții să respingă ca nefondată singura critică referitoare la subsidiaritate și să respingă acțiunea ca parțial inadmisibilă și parțial nefondată.

Concluziile avocatului general nu sunt obligatorii pentru Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Rolul avocaților generali este să propună, în deplină independență, o soluție juridică în cauzele repartizate, iar judecătorii Curții urmează să delibereze înainte de pronunțarea hotărârii.

Subsidiaritatea este principiul potrivit căruia Uniunea Europeană acționează numai atunci când obiectivele urmărite nu pot fi realizate suficient de statele membre acționând individual. Protocolul nr. 2 permite controlul respectării acestui principiu, iar articolul 8 oferă Curții competența de a examina o eventuală încălcare prin legislația Uniunii.