Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis, într-o cauză privind Meta Platforms Ireland și autoritatea italiană AGCOM, că statele membre pot prevedea un drept al editorilor de presă la remunerație echitabilă pentru utilizarea online a publicațiilor lor de către furnizori de servicii online. Curtea a stabilit însă condiții clare: remunerația trebuie să fie legată de autorizarea utilizării publicațiilor, editorii trebuie să poată refuza autorizarea sau să o acorde gratuit, iar furnizorii nu pot fi obligați să plătească dacă nu folosesc publicațiile respective.

Pe scurt

1. Curtea de Justiție a UE a pronunțat hotărârea în cauza C-797/23, Meta Platforms Ireland, privind remunerația editorilor de presă.

2. Curtea a stabilit că dreptul editorilor la remunerație echitabilă poate fi compatibil cu dreptul UE, dacă plata este contraprestația pentru autorizarea utilizării publicațiilor online.

3. Editorii trebuie să poată refuza autorizarea sau să permită utilizarea gratuită a publicațiilor lor.

4. Obligațiile impuse platformelor de a negocia, de a nu reduce vizibilitatea conținutului în timpul negocierilor și de a furniza date pentru calcularea remunerației pot fi justificate.

5. Instanța italiană va trebui să verifice dacă legislația națională respectă condițiile stabilite de Curtea de Justiție.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că statele membre pot introduce norme prin care editorii de publicații de presă să aibă dreptul la o remunerație echitabilă atunci când acordă furnizorilor de servicii online autorizația de a utiliza acele publicații. Hotărârea a fost pronunțată la 12 mai 2026, în cauza C-797/23, Meta Platforms Ireland, privind compatibilitatea sistemului italian de remunerație cu dreptul Uniunii Europene.

Litigiul a pornit de la o acțiune introdusă de Meta împotriva unei decizii a autorității italiene de reglementare în comunicații, AGCOM. Meta a contestat legislația italiană care stabilește un mecanism pentru asigurarea unei remunerații echitabile pentru utilizarea online a publicațiilor de presă, susținând că acest sistem ar încălca cadrul european privind drepturile editorilor în piața unică digitală.

Curtea a stabilit că un asemenea drept la remunerație poate fi compatibil cu dreptul UE, dar numai în anumite condiții. Remunerația trebuie să reprezinte contraprestația pentru autorizația acordată de editori furnizorilor online de a reproduce publicațiile sau de a le pune la dispoziția publicului. În același timp, editorii trebuie să poată refuza acordarea autorizației sau să o acorde gratuit. Curtea a precizat și că furnizorilor nu li se poate cere nicio plată atunci când nu utilizează publicațiile de presă.

Sistemul italian analizat de Curte impune furnizorilor de servicii online să negocieze remunerația cu editorii, fără să reducă vizibilitatea conținutului în rezultatele căutărilor pe durata negocierilor. De asemenea, furnizorii trebuie să transmită datele necesare pentru calcularea remunerației. AGCOM are competența de a stabili criteriile, de a determina remunerația în caz de dezacord și de a verifica respectarea obligației de furnizare a informațiilor, inclusiv prin sancțiuni.

Curtea a apreciat că aceste obligații pot fi admise, deoarece pot contribui la echitatea negocierilor și la obiectivul de protejare a editorilor. Judecătorii au subliniat că furnizorii de servicii sunt cei care dețin informațiile necesare pentru evaluarea valorii economice a utilizării online a publicațiilor de presă, inclusiv date privind veniturile generate sau anticipate. În lipsa acestor informații, editorii se află într-o poziție de negociere mai slabă.

Curtea a mai arătat că obligația de a nu limita vizibilitatea publicațiilor în timpul negocierilor are rolul de a evita exercitarea unei presiuni asupra editorilor sau ascunderea valorii economice a utilizării conținutului lor. Puterile acordate AGCOM de legislația italiană pot fi, la rândul lor, compatibile cu dreptul UE, în măsura în care urmăresc aplicarea efectivă a drepturilor conferite editorilor.

În același timp, Curtea a recunoscut că aceste obligații și posibilitatea aplicării de sancțiuni de către AGCOM limitează libertatea furnizorilor de a desfășura o activitate economică. Totuși, Curtea a considerat că, sub rezerva verificării de către instanța italiană, această limitare pare justificată și proporțională în raport cu obiectivele dreptului UE, inclusiv funcționarea unei piețe corecte a drepturilor de autor și posibilitatea editorilor de a-și recupera investițiile în producerea publicațiilor.

Hotărârea nu soluționează direct litigiul dintre Meta și AGCOM. Fiind vorba despre o trimitere preliminară, Curtea de Justiție a interpretat dreptul UE, iar instanța administrativă regională din Lazio trebuie să aplice această interpretare în cauza națională. Decizia Curții este obligatorie și pentru alte instanțe naționale care ar avea de soluționat probleme similare.

Directiva privind dreptul de autor și drepturile conexe în piața unică digitală a introdus un drept conex specific pentru editorii de presă în cazul utilizării online a publicațiilor lor de către furnizorii de servicii ale societății informaționale. Acest drept le permite editorilor să autorizeze sau să interzică anumite utilizări ale publicațiilor lor.

Cazul se înscrie în dezbaterea mai largă privind relația economică dintre presa scrisă și marile platforme digitale. Curtea amintește că evoluțiile tehnologice au schimbat profund industria media, prin modificarea obiceiurilor de consum, dezvoltarea serviciilor online de agregare și presiunea exercitată de noile canale digitale asupra veniturilor editorilor. În această logică, dreptul UE urmărește să protejeze investițiile editorilor, dar și să păstreze un echilibru între libertatea economică a platformelor, dreptul de proprietate intelectuală și libertatea și pluralismul mass-media.