EuroCigua II identifică 10 focare de ciguatera în Europa și arată că riscul vine atât din apele europene, cât și din peștele importat

Zece focare de intoxicație cu ciguatera, care au implicat 40 de persoane, au fost raportate în Europa între 2020 și 2025 în datele reunite de proiectul EuroCigua II. Opt focare au fost raportate în Spania, unde riscul este deja cunoscut în special în Insulele Canare, iar alte două, în Germania și Țările de Jos, au fost asociate consumului de pește importat din India. Raportul final publicat la 14 octombrie reunește pentru prima dată în aceeași evaluare rezultatele epidemiologice, analizele peștilor și microalgelor, dezvoltarea metodelor de laborator și modelarea factorilor de mediu pentru a descrie atât expunerea produsă în apele europene, cât și riscul adus prin comerțul internațional cu pește.

Ciguatera este o intoxicație alimentară provocată de consumul peștilor care au acumulat ciguatoxine. Aceste toxine sunt produse de anumite microalge, în special din genurile Gambierdiscus și Fukuyoa, care pot fi consumate de organisme mici și transferate apoi prin lanțul alimentar marin către pești mai mari. Toxinele nu pot fi identificate de consumator prin aspectul sau gustul peștelui, iar prepararea termică nu reprezintă o metodă sigură de eliminare a riscului. Intoxicația poate provoca simptome gastrointestinale, cardiovasculare și neurologice, unele manifestări putând persista după episodul acut.

Fenomenul este asociat în principal regiunilor tropicale și subtropicale, însă apariția sa în Europa nu mai este exclusiv legată de persoane care au consumat pește în timpul călătoriilor în astfel de zone. Focare autohtone au fost documentate în Macaronezia europeană, în special în Insulele Canare și Madeira, iar microalge relevante pentru producerea ciguatoxinelor au fost identificate și în Marea Mediterană. Prima etapă EuroCigua documentase 34 de focare și 209 cazuri în Europa pentru perioada 2012–2019 și arătase că fenomenul devenise suficient de stabil în Macaronezia pentru a necesita o supraveghere europeană mai sistematică.

EuroCigua II a extins tocmai această supraveghere. Componenta epidemiologică a proiectului a creat un protocol comun pentru raportarea cazurilor și focarelor, astfel încât informații provenite din state diferite să poată fi comparate. Numărul de 40 de cazuri pentru 2020–2025 trebuie însă interpretat cu precauție. Ciguatera este considerată subdiagnosticată și subraportată, iar proiectul însuși urmărește îmbunătățirea capacității medicilor și autorităților de a identifica intoxicațiile. Datele disponibile reprezintă, prin urmare, cazurile raportate prin sistemele participante, nu o estimare a tuturor persoanelor care ar fi putut fi afectate în Europa în perioada respectivă.

Cele două focare din Germania și Țările de Jos arată de ce evaluarea europeană nu se poate limita la zonele maritime în care trăiesc microalgele. În aceste cazuri, expunerea a fost asociată cu pește importat din India. Globalizarea comerțului poate aduce pe piețele europene specii capturate în ape în care ciguatera este endemică, astfel încât un consumator poate fi expus într-un stat european fără ca peștele să provină din ape europene. EuroCigua II a inclus din acest motiv o componentă separată privind ciguatoxinele în peștele importat și a tratat originea produsului drept unul dintre elementele necesare evaluării riscului.

În cazul riscului autohton, Insulele Canare oferă cea mai completă combinație de dovezi. Cercetările europene au identificat acolo microalge capabile să producă toxine, pești în care au fost detectate ciguatoxine și cazuri de intoxicație după consumul unor capturi locale. Această succesiune, de la organismul producător de toxină la pește și apoi la îmbolnăvirea umană, permite o caracterizare a expunerii mult mai solidă decât simpla identificare a unei microalge într-o zonă marină.

Situația din Insulele Baleare arată de ce aceste etape nu trebuie confundate. EuroCigua II a documentat populații persistente de Gambierdiscus în vestul Mediteranei, ceea ce confirmă existența în mediu a organismelor asociate cu producerea ciguatoxinelor. Probele de pește analizate în cadrul proiectului nu au prezentat însă toxicitate de tip ciguatoxină detectabilă în condițiile testelor utilizate. Prezența microalgelor nu poate fi tradusă automat într-o afirmație că peștii destinați consumului sunt contaminați sau că există același nivel de risc ca în Canare.

Această distincție este esențială și pentru modul în care schimbările climatice sunt introduse în evaluare. Temperatura apei și alte condiții de mediu influențează distribuția și dezvoltarea microalgelor, iar EuroCigua II a construit modele pentru a studia relația dintre variabilele biologice, oceanografice și climatice și apariția riscului în Canare și Mediterana. Rezultatele pot fi folosite pentru identificarea zonelor care necesită o supraveghere mai atentă și pentru construirea unor scenarii viitoare, dar nu demonstrează că toate zonele europene cu ape mai calde vor dezvolta automat focare de ciguatera.

O altă componentă importantă a proiectului a fost capacitatea laboratoarelor de a identifica ciguatoxinele. Detectarea lor este dificilă deoarece există mai multe variante ale toxinelor, concentrațiile pot fi foarte mici, iar materialele de referință sunt limitate. EuroCigua II a lucrat la cultivarea microalgelor, caracterizarea toxinelor prin spectrometrie de masă, dezvoltarea materialelor de referință și creșterea capacității laboratoarelor participante. Acest progres permite rezultate mai comparabile, dar raportul final arată că armonizarea nu este încă suficientă pentru ca toate probele și toate regiunile să fie evaluate printr-un sistem complet uniform.

Lipsa unor niveluri maxime armonizate numeric pentru ciguatoxine nu înseamnă că produsele contaminate pot fi comercializate. Regulile UE privind controalele oficiale prevăd că produsele pescărești care conțin biotoxine precum ciguatera sau alte toxine periculoase pentru sănătatea umană nu trebuie introduse pe piață. Problema practică este că aplicarea acestei interdicții depinde de capacitatea autorităților de a identifica produsele contaminate și de existența unor metode și materiale de referință suficient de robuste pentru control.

EuroCigua II a fost coordonat de Direcția Generală de Sănătate Publică din Ministerul Sănătății al Spaniei și a reunit autorități sanitare, institute de cercetare și laboratoare din mai multe state europene, cu participarea tehnică a EFSA și a altor organizații. Proiectul a început în 2022, iar rezultatele sale finale au fost publicate în octombrie 2026 într-un pachet de rapoarte privind epidemiologia, peștele importat, microalgele, peștii capturați în zone de risc, caracterizarea toxinelor și modelarea.

Documentele publicate în EFSA Supporting Publications sunt rapoarte științifice externe realizate în cadrul grantului și nu reprezintă o opinie științifică adoptată de EFSA. Ele nu introduc prin ele însele noi limite obligatorii, interdicții sau reguli pentru piață. Valoarea lor este aceea de a oferi o bază de date și metode mai solide pentru viitoare evaluări și pentru controalele autorităților naționale.

Pentru statele europene, concluzia practică este că riscul trebuie urmărit pe două trasee simultan. În zone precum Canarele și anumite părți ale Mediteranei este necesară monitorizarea ecosistemului marin și a peștilor capturați local. În restul UE, supravegherea importurilor, investigarea rapidă a focarelor și identificarea originii peștelui rămân la fel de importante. Raportul nu indică un focar nou în România și nu demonstrează un risc specific pentru Marea Neagră.