Europa a rămas blocată la o electrificare de 23%, în timp ce China a depășit 34%

Ponderea electricității în consumul final de energie al Uniunii Europene a rămas la aproximativ 23% din 2015, în timp ce alte economii industriale au avansat mult mai rapid în înlocuirea petrolului și gazului în transport, încălzire și producție. Vicepreședinta executivă a Comisiei Europene, Teresa Ribera, spune că stagnarea slăbește competitivitatea Europei, menține factura importurilor de combustibili fosili și întârzie folosirea unei electricități produse tot mai mult din surse interne cu emisii reduse.

Teresa Ribera a prezentat stagnarea electrificării în sesiunea inaugurală a cursului de vară „Los grandes retos actuales de la Unión Europea”, desfășurat la San Sebastián. Ea a legat această problemă de competitivitatea industriei, securitatea aprovizionării și capacitatea Europei de a reduce vulnerabilitățile create de importurile de gaz și petrol.

Potrivit vicepreședintei executive, electricitatea reprezintă de aproximativ un deceniu numai 23% din consumul final european, în timp ce valoarea de referință pentru 2030 este de circa 32%. Ribera a comparat acest rezultat cu China, descrisă drept o mare economie industrială care a depășit 34%, deși pornea, asemenea Europei, de la o dependență importantă de combustibili importați.

Datele oficiale ale Comisiei confirmă că electricitatea acoperă în prezent aproximativ 23% din consumul final al UE, deși sursele regenerabile au ajuns la 47,5% din electricitatea consumată în 2024. Problema nu mai este, prin urmare, numai producerea unei cantități mai mari de electricitate curată, ci transferarea consumului din sectoarele care continuă să ardă direct combustibili fosili.

Consumul final măsoară energia folosită de gospodării, transport, industrie și servicii după transformarea și distribuirea acesteia. O pondere de 23% înseamnă că cea mai mare parte a energiei utilizate efectiv de economie provine încă direct din alte surse, în special combustibili folosiți în motoare, cazane, cuptoare și procese industriale.

Transportul rutier rămâne unul dintre principalele domenii în care trecerea avansează lent. Vehiculele electrice se răspândesc, dar flota europeană continuă să fie dominată de automobile și vehicule comerciale alimentate cu benzină și motorină, iar infrastructura de încărcare, prețurile și accesul la modele convenabile diferă puternic între state.

Ribera a spus că industria auto europeană nu poate considera electrificarea o schimbare neașteptată, deoarece transformarea este discutată de peste două decenii. În evaluarea sa, producătorii europeni s-au adaptat mai greu decât concurenții chinezi la un model în care bateria, software-ul și lanțurile de aprovizionare pentru tehnologii electrice au devenit centrale.

În clădiri, o parte importantă a încălzirii depinde încă de gaz, petrol sau alte combustibile. Pompele de căldură pot folosi electricitatea mai eficient decât cazanele care produc direct căldură prin ardere, dar instalarea presupune cheltuieli inițiale, adaptarea locuinței și, în unele cazuri, renovarea sistemului de încălzire.

Planul Comisiei estimează că înlocuirea unui cazan pe gaz cu o pompă de căldură poate reduce cu până la 60% factura medie de încălzire a unei gospodării, în condițiile potrivite. Pentru transport, costul utilizării unui vehicul electric cu baterie poate fi cu până la 78% mai mic decât în cazul unui model comparabil alimentat cu combustibili fosili. Aceste valori sunt estimări generale, iar rezultatul concret depinde de prețurile locale, locuință, kilometraj și condițiile de utilizare.

Industria este al treilea domeniu important. Unele procese pot trece la pompe de căldură industriale, cuptoare electrice, electroliză sau alte tehnologii, dar schimbarea necesită echipamente noi, conexiuni mai puternice și certitudinea că electricitatea va fi disponibilă la un preț competitiv.

Costul relativ al energiei este unul dintre principalele obstacole. Comisia spune că electricitatea poate costa de trei ori mai mult decât gazul pentru unii consumatori, chiar dacă tehnologiile electrice folosesc adesea energia mai eficient. Diferența este influențată de taxe, tarife de rețea și modul în care costurile sistemului sunt distribuite între electricitate și combustibili.

Ribera atribuie stagnarea și investițiilor insuficiente în rețele. Transportul și distribuția electricității au fost dezvoltate pentru niveluri și tipare de consum diferite, iar trecerea simultană a vehiculelor, clădirilor și fabricilor la electricitate necesită linii, stații, conexiuni și sisteme digitale suplimentare.

Vicepreședinta executivă a spus că modelul tradițional presupunea recuperarea integrală a investițiilor în rețele prin facturile utilizatorilor. Dimensiunea actualei transformări obligă însă instituțiile publice să contribuie mai mult, deoarece transferarea întregului cost către consumatori ar putea produce creșteri prea mari și ar încetini chiar adoptarea tehnologiilor electrice.

Această poziție nu înseamnă că finanțarea privată sau tarifele de rețea vor dispărea. Comisia încearcă să combine capitalul companiilor energetice, veniturile reglementate, fondurile europene, bugetele naționale și instrumentele financiare astfel încât infrastructura să fie construită înainte ca lipsa conexiunilor să blocheze proiectele.

Planul de acțiune pentru electrificare, publicat la 17 iulie, ridică ambiția pe termen mai lung la 46% din consumul final până în 2040. Comisia estimează că atingerea acestui nivel ar putea reduce cu aproximativ 260 de miliarde de euro pe an cheltuielile UE pentru importurile de combustibili fosili.

Economiile nu ar apărea numai prin cumpărarea unei cantități mai mici de petrol și gaz. Motoarele electrice și pompele de căldură transformă energia în mișcare sau căldură cu pierderi mai mici decât multe tehnologii bazate pe ardere, astfel încât aceeași activitate poate necesita mai puțină energie finală.

Comisia propune reducerea diferenței dintre prețul electricității și cel al combustibililor prin modificarea unor taxe și tarife. Statele ar putea primi mai multă libertate pentru reducerea tarifelor de rețea aplicate anumitor consumatori și pentru diminuarea taxării electricității folosite de industriile cu consum intens, în limitele normelor europene.

Planul prevede și accelerarea contoarelor inteligente, care pot permite consumatorilor să își mute consumul către orele în care electricitatea este mai ieftină și abundentă. Pentru industrie și consumatorii mari, flexibilitatea poate reduce costul de funcționare și nevoia de investiții suplimentare în infrastructură folosită numai în perioadele de vârf.

O altă categorie de măsuri urmărește reducerea cheltuielii inițiale pentru vehicule electrice, pompe de căldură, baterii și alte echipamente. Comisia indică folosirea leasingului social, a Fondului social pentru climă și a unor instrumente alimentate din sistemul european de comercializare a certificatelor de emisii.

Ribera a sugerat că ritmul lent nu poate fi explicat numai prin lipsa capitalului sau prin dificultăți tehnice. Electrificarea reduce cererea pentru gaz și petrol, ceea ce afectează companii, infrastructuri și modele industriale existente, iar schimbarea nu a fost sprijinită întotdeauna de toți actorii economici care ar pierde venituri în urma tranziției.

Această rezistență nu elimină însă problema de competitivitate. O industrie care continuă să folosească energie importată și volatilă poate plăti mai mult decât concurenții aflați în economii care au extins producția internă și au electrificat mai rapid consumul.

Ribera a legat episodul declanșat de invadarea Ucrainei de riscul strategic al acestei dependențe. Europa cumpără o mare parte din gazul și petrolul pe care le consumă, iar prețurile sale includ atât costul mărfii importate, cât și efectele crizelor geopolitice, ale întreruperilor și ale concurenței globale pentru aceleași resurse.

Planul european nu prevede ca toate activitățile să fie electrificate direct. Unele procese vor continua să necesite combustibili regenerabili, hidrogen, biomasă sau alte soluții, în special acolo unde temperaturile, autonomia sau caracteristicile producției fac dificilă folosirea electricității.

Ponderea de 46% pentru 2040 este, în acest sens, un obiectiv pentru ansamblul economiei, nu o obligație ca fiecare sector sau stat să atingă exact același nivel. Structura industrială, clima, rețeaua, producția disponibilă și alegerile energetice naționale vor produce diferențe între țări.

Cifra de 23% arată însă că tranziția consumului nu a ținut pasul cu schimbarea producției. Europa a construit mai multe capacități regenerabile și a redus emisiile sistemului electric, dar beneficiile asupra importurilor și costurilor nu pot fi valorificate integral cât timp automobilele, cazanele și fabricile continuă să funcționeze predominant cu combustibili fosili.