European Council on Foreign Relations avertizează că o președinție a extremei drepte în Franța ar putea izola Parisul în Uniunea Europeană

European Council on Foreign Relations avertizează că o eventuală președinție a extremei drepte în Franța ar putea transforma Parisul într-un actor mai imprevizibil și mai izolat în Uniunea Europeană. Raportul analizează scenariul unei victorii a lui Jordan Bardella, președintele Rassemblement National, la alegerile prezidențiale din 2027 și estimează că tensiunile ar apărea rapid în dosare precum migrația, energia, apărarea, Ucraina, bugetul UE și extinderea.

Pe scurt

1. European Council on Foreign Relations pornește de la sondaje din mai 2026 care indică faptul că peste o treime dintre alegătorii francezi ar putea vota în primul tur pentru un candidat al Rassemblement National.

2. Raportul insistă că scenariul unei președinții Bardella este fictiv și nu reprezintă o predicție, dar îl folosește pentru a evalua vulnerabilitățile politice ale Uniunii Europene.

3. Autorii estimează că o Franță condusă de Rassemblement National ar putea contesta Pactul european privind migrația, mecanismele comune de energie, contribuția Franței la bugetul UE și sprijinul european pentru Ucraina.

4. ECFR consideră că o asemenea președinție ar putea încerca să construiască o „uniune a dreptei” în Franța și în Europa, dar tensiunile dintre partidele conservatoare și extrema dreaptă ar limita această strategie.

5. Raportul avertizează că partenerii europeni ar trebui să se pregătească pentru o Franță „mai puțin previzibilă, mai puțin colegială și mai puțin europeană” decât cea cunoscută sub Emmanuel Macron.

Raportul, semnat de Célia Belin, Jeremy Cliffe, Camille Lons și Constance Victor, pornește de la finalul mandatului lui Emmanuel Macron și de la posibilitatea ca Rassemblement National să ajungă la Palatul Élysée în 2027. Autorii notează că Marine Le Pen sau Jordan Bardella ar putea fi candidații partidului, în funcție de evoluția procedurilor judiciare care o vizează pe Le Pen.

ECFR subliniază că analiza nu prezice rezultatul alegerilor franceze, ci construiește un scenariu politic pentru primul an al unei președinții Bardella. Autorii afirmă că scenariul este „entirely fictional and makes no predictions”, dar îl bazează pe interviuri cu figuri din Rassemblement National, experți externi, discursuri, propuneri legislative, voturi și programe electorale ale partidului.

Textul descrie Rassemblement National ca un partid construit în jurul naționalismului, suveranismului și opoziției față de imigrație. Raportul arată că partidul urmărește o politică de „prioritate națională”, prin care cetățenii francezi ar fi favorizați față de străini în accesul la servicii publice și locuri de muncă.

În politica externă, ECFR identifică o combinație între euroscepticism, revendicarea suveranității naționale și ambiguități persistente privind Rusia, Ucraina și NATO. Raportul notează că Rassemblement National și-a moderat unele poziții, inclusiv prin abandonarea oficială a ideii de ieșire din zona euro și din Uniunea Europeană, dar păstrează o viziune conflictuală asupra instituțiilor europene.

Una dintre concluziile centrale ale raportului este că o președinție Bardella ar încerca să formeze o „union of the right”, atât în Franța, cât și la nivel european. Autorii estimează că această strategie ar putea apropia Rassemblement National de conservatori și de alte partide radicale de dreapta, însă ar intra în conflict cu instinctele politice ale Marinei Le Pen și cu interesele divergente ale altor guverne europene.

Raportul identifică migrația ca un potențial dosar de ruptură. În scenariul ECFR, o administrație Bardella ar încerca să conteste Pactul european privind migrația, să întărească controalele naționale la frontiere și să promoveze procesarea cererilor de azil în afara teritoriului Uniunii Europene.

Energia apare ca un al doilea punct de conflict. ECFR estimează că Rassemblement National ar putea încerca să scoată Franța din mecanismul european de stabilire a prețurilor la electricitate, să favorizeze masiv energia nucleară și să reducă angajamentele legate de Pactul verde european.

În dosarul bugetar, raportul arată că Rassemblement National a susținut în trecut reducerea contribuției franceze la bugetul UE cu 2 până la 3 miliarde de euro. Autorii estimează că o astfel de linie politică ar crea tensiuni cu Germania, Italia, Polonia, Comisia Europeană și alte state membre, deoarece ar transfera presiunea bugetară asupra celorlalți contribuabili europeni.

Ucraina și extinderea Uniunii Europene sunt prezentate ca dosare în care o președinție Rassemblement National ar putea bloca decizii europene. Raportul notează că partidul a avertizat că aderarea Ucrainei ar afecta agricultura franceză, salariile și bugetul UE, iar această poziție ar transforma Franța în cel mai important guvern european ostil extinderii.

ECFR avertizează că o Franță condusă de Rassemblement National ar fi greu de ocolit, dar și greu de integrat în compromisurile europene obișnuite. Autorii scriu că partenerii europeni ar trebui să se aștepte la o Franță „significantly less predictable, less collegiate, and less European” decât cea din perioada Macron.

Raportul propune ca partenerii Franței să renunțe la analogii simple cu Donald Trump, Viktor Orbán sau Giorgia Meloni. Autorii susțin că o președinție Bardella sau Le Pen ar fi modelată de specificul francez, de forța instituției prezidențiale, de moștenirea politică a Rassemblement National și de rolul Franței ca putere nucleară și pilon al proiectului european.

ECFR recomandă statelor europene să combine două tactici. În unele dosare, acestea ar trebui să încerce să mențină Franța în formate comune și să caute compromisuri limitate, iar în altele să construiască „coaliții ale celor dispuși” atunci când Parisul refuză să participe.