Europol: grupuri ad-hoc sunt recrutate prin social media pentru furturi din muzee

Europol investighează apariția unui profil nou de infractori implicați în furturile din muzee, în care executanții pot fi recrutați prin social media și aplicații de comunicare pentru operațiuni organizate punctual. Agenția spune că unele dintre persoanele reținute în cazuri recente nu aveau legături anterioare între ele, ceea ce diferă de rețelele tradiționale de trafic cu bunuri culturale, construite de regulă în jurul unui grup stabil și al unui lider.

Profilul tradițional al traficantului de bunuri culturale descris de Europol este cel al unui specialist care încearcă să evite violența, lucrează într-o rețea relativ stabilă și folosește experiență specifică în furturi de patrimoniu și criminalitate organizată împotriva proprietății. Obiectivul este, de regulă, ca dispariția bunurilor să fie descoperită cât mai târziu și ca operațiunea să atragă cât mai puțină atenție.

Unele cazuri recente prezintă însă o structură diferită. Europol spune că printre persoanele reținute apar indivizi cu experiență în alte forme de criminalitate, iar unele echipe par să fi fost constituite numai pentru executarea unui anumit furt.

Social media și canalele de comunicare instantanee apar în evaluarea agenției ca instrumente prin care asemenea persoane pot fi recrutate local. Participanții nu trebuie neapărat să facă parte anterior din aceeași organizație și pot fi adunați pentru roluri concrete într-o operațiune.

Europol descrie această posibilitate ca pe un model apropiat de „crime-as-a-service”. În locul unei organizații care păstrează aceiași membri și controlează întregul lanț, de la furt până la valorificarea obiectelor, anumite sarcini ar putea fi executate de persoane recrutate punctual.

Agenția nu spune că acest mecanism este deja confirmat ca model dominant. Raportul precizează că există încă un deficit de informații și prezintă recrutarea ad-hoc drept una dintre explicațiile posibile pentru schimbarea profilurilor observate.

O altă explicație este intrarea pe această piață a unor rețele care activează în alte domenii criminale. Europol consideră posibil ca acestea să fi identificat furturile din muzee drept o activitate cu un raport atractiv între profit și riscul perceput.

Această evoluție coincide cu folosirea mai frecventă a violenței. Spre deosebire de traficanții tradiționali, care încearcă să evite confruntarea, unele dintre grupurile noi sunt dispuse să folosească baroase, topoare, explozibili și, în anumite cazuri, arme de foc pentru a ajunge rapid la obiectele vizate.

Raportul le descrie drept grupuri mai descentralizate și mai oportuniste, care pot combina experiența din alte domenii criminale cu informații despre valoarea și accesibilitatea obiectelor expuse în muzee.

Schimbarea nu privește numai persoanele care intră în muzeu. O operațiune poate presupune recunoaștere anterioară, identificarea exactă a obiectelor, transport, depozitare și găsirea unei piețe pentru bunurile furate, ceea ce înseamnă că executanții vizibili pot reprezenta doar o parte a mecanismului.

Europol continuă să urmărească dacă aceste structuri ad-hoc se consolidează într-un model repetitiv. Agenția avertizează însă că apariția unor infractori proveniți din alte piețe și disponibilitatea recrutării rapide pot modifica profilul criminalității care vizează patrimoniul cultural.

Traficul cu bunuri culturale a fost asociat în mod tradițional cu rețele specializate, construite în jurul unor relații de încredere și al cunoașterii pieței de artă. Noile cazuri analizate de Europol indică posibilitatea ca această structură să coexiste cu grupuri mai flexibile și mai violente.

Raportul nu cuantifică ponderea furturilor realizate prin recrutare online și nu identifică platforme concrete. Concluzia Europol este că există suficiente indicii pentru ca recrutarea ad-hoc și participarea unor infractori din alte piețe criminale să fie tratate ca evoluții care trebuie monitorizate.