Europa ar trebui să își mărească efortul de apărare și să continue întărirea armatei ucrainene după un eventual armistițiu negociat sub presiunea lui Donald Trump, susține Fabian Zuleeg, directorul executiv și economistul-șef al European Policy Centre (EPC). Într-un comentariu publicat la 20 octombrie, el argumentează că oprirea luptelor ar crea responsabilități suplimentare pentru europeni, care ar trebui să ajute Ucraina să descurajeze o nouă agresiune și să garanteze respectarea înțelegerii.
Pe scurt
-
Fabian Zuleeg susține că un eventual armistițiu ar cere Europei un efort de apărare mai mare, inclusiv sprijin militar continuu pentru Ucraina și garanții credibile împotriva unei noi agresiuni. Trimiterea de militari europeni este o recomandare a autorului, nu o decizie a UE sau NATO.
-
Analiza propune investiții în producția de armament, finanțarea reconstrucției și posibile împrumuturi suplimentare. Angajamentul NATO invocat urmărește atingerea unei cheltuieli anuale de 5% din PIB până în 2035, cu minimum 3,5% pentru apărare și până la 1,5% pentru cheltuieli conexe securității; structura va fi revizuită în 2029.
-
Zuleeg cere păstrarea libertății Ucrainei de a se înarma și a unui parcurs credibil către UE. El condiționează relaxarea sancțiunilor de restituirea teritoriilor ocupate ilegal și de folosirea fondurilor rusești pentru reconstrucție.
-
La Oslo, pe 20 octombrie, Zelenski a discutat cu liderii Norvegiei și Finlandei și cu emisarii americani despre securitate și un posibil armistițiu parțial. Potrivit Kievului, partea americană a confirmat necesitatea unor garanții puternice, fără ca reuniunea să se încheie cu anunțarea unui acord.
-
Consiliul European susține garanții de securitate și participarea Ucrainei la deciziile despre viitorul său. Pentru România, dimensiunea Mării Negre este susținută de concluziile europene privind protejarea navigației și incidentele din zonele economice exclusive română și bulgară.
În centrul analizei se află riscul ca o încetare a focului să ofere Rusiei timp pentru refacerea forțelor, dacă Ucraina rămâne vulnerabilă și nimeni nu își asumă apărarea acordului. Zuleeg tratează această posibilitate ca pe o amenințare la adresa întregii Europe. Concluzia sa este că guvernele europene ar avea nevoie de capacități militare și de angajamente financiare mai mari chiar și pentru a susține un armistițiu cu garanții credibile.
Pentru Kiev, condiția esențială propusă de autor este păstrarea libertății de a se înarma. Un acord nu ar trebui să limiteze dezvoltarea forțelor ucrainene, furnizarea de echipamente din străinătate sau accesul la tehnologiile necesare apărării. Sprijinul european ar continua astfel dincolo de încetarea ostilităților, pentru ca Ucraina să poată descuraja reluarea atacurilor.
Zuleeg cere și disponibilitatea statelor europene de a trimite militari în Ucraina după încetarea focului, considerând că o asemenea prezență ar întări credibilitatea garanțiilor. Este recomandarea autorului, fără să reprezinte o decizie de desfășurare a trupelor adoptată de UE sau NATO. Miza pe care o ridică este cine ar interveni și cu ce mijloace dacă Rusia ar încălca acordul.
Acest rol ar avea consecințe pentru industria și bugetele europene. Analiza susține extinderea producției de armament, continuarea achizițiilor necesare, inclusiv din Statele Unite, și finanțarea reconstrucției Ucrainei, însoțită de garanții împotriva riscurilor. Europa ar trebui, în evaluarea lui Zuleeg, să poată sprijini Kievul și să își protejeze propriul teritoriu într-un context de incertitudine privind angajamentul american.
Pentru accelerarea investițiilor, autorul ia în calcul împrumuturi suplimentare la nivel național și european, inclusiv în afara actualului cadru financiar multianual al UE. Aplicarea acestor soluții ar depinde de decizii politice și bugetare ale statelor implicate și ale instituțiilor europene.
Reperul invocat de Zuleeg este angajamentul adoptat la summitul NATO de la Haga din 25 iunie 2025. Aliații au stabilit o țintă anuală de 5% din PIB pentru apărare și cheltuieli conexe securității, care trebuie atinsă până în 2035. Cel puțin 3,5% din PIB este destinat cerințelor principale de apărare, iar până la 1,5% poate acoperi infrastructura critică, protecția rețelelor, pregătirea civilă, reziliența și industria de apărare. Statele trebuie să prezinte planuri anuale de creștere treptată a efortului, iar traiectoria și structura cheltuielilor vor fi revizuite în 2029. Aceste procente reprezintă un angajament NATO al aliaților, nu o alocare din bugetul UE.
Garanțiile militare sunt completate, în analiza EPC, de condiții politice. Zuleeg propune includerea aderării Ucrainei la UE sau a unui parcurs credibil, cu un calendar, între elementele unei înțelegeri și respinge posibilitatea unui veto rusesc asupra viitorului european al țării. El cere ca orice relaxare a sancțiunilor să fie condiționată de restituirea teritoriilor ocupate ilegal și de obligativitatea folosirii unor fonduri rusești pentru reconstrucție.
Autorul mai include eliberarea prizonierilor de război, întoarcerea copiilor ucraineni răpiți de Rusia, siguranța nucleară și libera navigație în Marea Neagră. El recomandă ca europenii să susțină aceste condiții în coordonare cu Kievul.
Dezbaterea are loc în paralel cu noi contacte diplomatice. La Oslo, pe 20 octombrie, Volodimir Zelenski s-a întâlnit cu premierul norvegian Jonas Gahr Støre și cu președintele finlandez Alexander Stubb. La discuțiile cu partea americană a participat Steve Witkoff, în timp ce Jared Kushner s-a alăturat online. Guvernul norvegian a anunțat că participarea celor doi emisari fusese solicitată de Ucraina.
Potrivit administrației prezidențiale ucrainene, discuțiile au vizat apărarea antiaeriană, infrastructura energetică, sancțiunile, reconstrucția și garanțiile de securitate. Kievul a relatat că partea americană a confirmat necesitatea unor garanții puternice. În comunicarea publicată în seara de 20 octombrie, a anunțat și o deplasare a lui Witkoff în Rusia pentru 21 octombrie, unde urma să prezinte ideile discutate. Comunicatul descrie propuneri aflate în discuție, fără să anunțe un acord de încetare a focului.
Zuleeg își pornește analiza de la relatările despre o posibilă întâlnire Trump–Putin–Xi Jinping în noiembrie. La Oslo, Zelenski a susținut un alt demers, o reuniune la nivelul liderilor la care Ucraina să participe direct, pentru a rezolva problemele rămase deschise între negociatori.
Poziția instituțională europeană este consemnată în concluziile Consiliului European din 15–16 octombrie. Liderii UE au reafirmat că o pace durabilă trebuie să respecte independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei și că deciziile despre viitorul său trebuie luate cu participarea Kievului. Ei s-au declarat pregătiți să contribuie la garanții de securitate, inclusiv prin Coaliția de Voință și în cooperare cu Statele Unite.
Pentru România, una dintre legăturile directe cu acest dosar este securitatea Mării Negre. Aceleași concluzii europene condamnă atacurile Rusiei asupra infrastructurii agricole, instalațiilor de export și navelor din porturile Mării Negre și de la Dunăre și menționează incidente grave în zonele economice exclusive ale României și Bulgariei. Consiliul cere trecerea în siguranță a navelor care transportă cereale.
Propunerile lui Zuleeg mută astfel atenția de la anunțarea unui armistițiu la capacitatea de a-l susține. Pentru europeni, problema concretă ar fi asumarea pe termen lung a sprijinului militar, a finanțării și a reacției la o nouă agresiune. Cine ar garanta acordul și cum ar fi aplicate aceste angajamente rămân întrebări de rezolvat în negocieri.
