
Comisia Europeană a trimis joi, 19 noiembrie 2026, avize motivate Franței, Luxemburgului și Austriei pentru transpunerea incompletă a Directivei (UE) 2024/1711, care reformează piața europeană a electricității și consolidează drepturile consumatorilor. Executivul european identifică în Austria și Luxemburg deficiențe privind protecția împotriva deconectării gospodăriilor vulnerabile și afectate de sărăcie energetică, iar în Franța, lacune legate de definițiile aplicabile contractelor cu preț fix, consumatorilor activi și partajării energiei. Cele trei state, notificate inițial în martie 2025, au două luni pentru a completa transpunerea și a răspunde Comisiei, înaintea unei posibile sesizări a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Pe scurt
-
Trei avize motivate — Franța, INFR(2025)0141; Luxemburg, INFR(2025)0154; Austria, INFR(2025)0113.
-
17 ianuarie 2025 — termenul general de transpunere a Directivei (UE) 2024/1711; pentru alegerea furnizorului și partajarea energiei a existat un termen distinct, 17 iulie 2026.
-
Austria și Luxemburg — Comisia identifică lacune privind protecția consumatorilor vulnerabili și a celor afectați de sărăcie energetică împotriva deconectării.
-
Contracte de cel puțin un an — reforma prevede accesul consumatorilor finali la oferte pe durată determinată și cu preț fix, în condițiile stabilite de directivă.
-
Două luni — termenul de răspuns acordat statelor, după care Comisia poate decide sesizarea CJUE și solicita sancțiuni financiare în condițiile tratatelor.
Comisia Europeană a trecut la o nouă etapă în procedurile privind transpunerea reformei pieței electricității, trimițând avize motivate Franței, Luxemburgului și Austriei. Decizia privește Directiva (UE) 2024/1711, adoptată în iunie 2024 pentru modificarea cadrului european stabilit prin Directivele (UE) 2018/2001 și (UE) 2019/944. Reforma urmărește reducerea expunerii consumatorilor la fluctuațiile pieței angro, diversificarea contractelor de furnizare și întărirea garanțiilor pentru gospodăriile aflate în dificultate.
Cele trei proceduri au început în martie 2025, când Comisia a trimis scrisori de punere în întârziere unui grup de 26 de state care nu notificaseră transpunerea integrală a directivei. În urma examinării răspunsurilor și a măsurilor comunicate ulterior de Franța, Luxemburg și Austria, executivul european consideră că legislațiile naționale continuă să prezinte lacune. Avizul motivat reprezintă o etapă mai avansată decât scrisoarea inițială. Comisia își formulează poziția juridică și acordă statului posibilitatea de a remedia problemele înainte de o eventuală sesizare a instanței europene.
În cazul Austriei, Comisia indică în principal dispozițiile privind protejarea consumatorilor vulnerabili și a celor afectați de sărăcie energetică împotriva întreruperii alimentării cu electricitate. Directiva revizuită cere statelor membre să asigure protecția deplină a acestor categorii de consumatori împotriva deconectării, prin măsuri adecvate, care pot include interdicții de întrerupere a furnizării sau alte mecanisme echivalente.
Statele trebuie să definească și să identifice consumatorii vulnerabili conform cadrului european, ținând cont de circumstanțe precum nivelul veniturilor, povara facturilor energetice, eficiența energetică a locuinței sau dependența de echipamente electrice din motive medicale. Protecția poate implica măsuri de prevenire a acumulării datoriilor, planuri flexibile de plată, informarea clienților și sprijin financiar orientat către cei aflați în dificultate.
În Luxemburg, Comisia identifică două grupuri principale de lacune. Primul privește contractele de furnizare a energiei electrice pe durată determinată și cu preț fix, inclusiv definirea lor și normele de protecție a consumatorilor care aleg aceste produse. Al doilea privește protecția împotriva deconectării pentru consumatorii vulnerabili și cei afectați de sărăcie energetică.
Reforma europeană urmărește să le permită consumatorilor să aleagă între contracte cu caracteristici diferite, în funcție de nevoile și toleranța lor la riscul variației prețurilor. Într-un contract cu preț fix, componenta contractuală a prețului vizată de stabilitatea convenită nu trebuie modificată unilateral de furnizor înainte de expirarea perioadei, în condițiile directivei. Un contract cu preț dinamic poate permite valorificarea variațiilor pieței, dar implică și o expunere mai directă la acestea.
Comisia consideră că legislația luxemburgheză nu a transpus integral definițiile și garanțiile aferente contractelor fixe, ceea ce poate crea neclarități în raporturile dintre furnizori și clienți.
Pentru Franța, executivul european menționează lacune legate de definiții introduse sau revizuite prin Directiva (UE) 2024/1711. Acestea privesc consumatorii activi, partajarea energiei, contractele de furnizare pe durată determinată și cu preț fix, precum și sărăcia energetică. Definițiile sunt importante deoarece determină cine poate beneficia de anumite drepturi, ce obligații revin furnizorilor și cum trebuie interpretate mecanismele noi ale pieței.
De exemplu, statutul de consumator activ este relevant pentru persoanele sau entitățile care nu numai consumă energie, ci pot produce, stoca ori participa la alte activități permise de legislație. Partajarea energiei urmărește să permită utilizarea energiei produse din surse regenerabile în cadrul unor aranjamente între participanți eligibili, în condițiile stabilite de directivă și de normele naționale. Definirea corectă a sărăciei energetice contează pentru identificarea beneficiarilor măsurilor sociale și pentru evaluarea riscurilor de excluziune.
Comisia prezintă aceste categorii ca exemple ale transpunerii incomplete din Franța. Comunicatul general nu enumeră toate dispozițiile naționale contestate.
Unul dintre obiectivele reformei este reducerea incertitudinii privind facturile de electricitate. În timpul crizei energetice din 2022, creșterea prețurilor angro a afectat gospodăriile și întreprinderile, iar ofertele cu preț fix au devenit mai puțin disponibile pe unele piețe.
Directiva din 2024 cere ca toți consumatorii finali să poată solicita un contract de furnizare pe durată determinată și cu preț fix, cu o durată de cel puțin un an, de la cel puțin un furnizor și de la fiecare furnizor care depășește pragul de 200.000 de clienți finali. Legislația permite anumite excepții pentru furnizorii mari care oferă exclusiv contracte dinamice, numai dacă sunt îndeplinite condițiile privind concurența și disponibilitatea unor alternative suficiente.
Directiva interzice modificarea unilaterală a clauzelor și condițiilor unui contract cu preț fix sau încetarea acestuia de către furnizor înaintea termenului contractual, în cadrul aplicabil. Înainte de semnare sau prelungire, consumatorii trebuie să primească un rezumat clar al principalelor condiții, inclusiv prețul și structura lui, caracterul fix, variabil sau dinamic al ofertei, datele de contact pentru asistență și eventualele costuri ori reduceri suplimentare. Aceste garanții nu înseamnă că UE stabilește același preț la electricitate în toate statele membre sau că fiecare componentă fiscală ori tarifară a facturii devine automat neschimbată.
Reforma nu urmărește eliminarea contractelor cu prețuri dinamice. Pentru consumatorii care dispun de contoare inteligente, acestea pot permite adaptarea utilizării energiei la variațiile prețurilor de pe piață. Un consumator care poate deplasa consumul către intervale cu prețuri mai reduse ar putea beneficia de o asemenea ofertă, în funcție de condițiile contractuale și de structura consumului. În același timp, expunerea directă la fluctuațiile pieței poate crea riscuri pentru cei care nu pot modifica orele de consum sau nu dispun de resurse financiare pentru absorbirea unor perioade cu prețuri ridicate. Directiva urmărește, prin urmare, existența unei game mai largi de contracte și informarea clară a clienților înainte de alegerea ofertei.
Una dintre cele mai importante modificări privește noul articol 28a al Directivei (UE) 2019/944, introdus prin reforma din 2024. Textul cere statelor membre să protejeze pe deplin consumatorii vulnerabili și pe cei afectați de sărăcie energetică împotriva deconectării. Statele pot utiliza interdicții de întrerupere a alimentării sau alte măsuri adecvate, în cadrul politicilor lor pentru protejarea acestor categorii.
Directiva mai prevede că furnizorii nu pot rezilia contracte sau deconecta consumatori pe motivul unor aspecte care fac obiectul unei reclamații ori al unui mecanism extrajudiciar de soluționare a litigiilor, în condițiile prevăzute de legislație. Această garanție nu transformă depunerea unei reclamații într-o suspendare automată a tuturor obligațiilor contractuale. Consumatorii trebuie să își respecte în continuare obligațiile care nu sunt afectate de litigiul respectiv, iar statele pot lua măsuri pentru prevenirea utilizării abuzive a procedurilor.
Directiva introduce și o abordare mai amplă a participării consumatorilor pe piața electricității. În cadrul unor aranjamente eligibile, consumatorii pot utiliza sau partaja energie produsă din surse regenerabile, inclusiv prin mecanisme care conectează producători și utilizatori. O gospodărie, o comunitate energetică sau un grup de participanți poate avea un rol diferit de cel al consumatorului tradițional care cumpără exclusiv energie de la un furnizor.
Partajarea energiei nu elimină necesitatea utilizării rețelelor, plata tarifelor aplicabile sau responsabilitățile de echilibrare și administrare prevăzute de legislație. Implementarea depinde de sisteme de măsurare, mecanisme de contabilizare și reguli naționale care să permită alocarea cantităților de energie între participanți.
Pentru aceste dispoziții și pentru libera alegere a furnizorului, Directiva (UE) 2024/1711 a prevăzut un termen de transpunere separat, 17 iulie 2026. Prin urmare, neconformitățile semnalate în noiembrie trebuie analizate ținând cont de calendarele juridice diferite ale reformei.
Reforma pieței electricității a fost propusă de Comisie în martie 2023, ca răspuns la volatilitatea excepțională a prețurilor din 2022. Obiectivul a fost reducerea dependenței facturilor de evoluția pe termen scurt a prețurilor angro și crearea unor condiții mai favorabile investițiilor în producție energetică cu emisii reduse. Pachetul legislativ cuprinde Directiva (UE) 2024/1711 și Regulamentul (UE) 2024/1747, adoptate în 2024.
Directiva se concentrează, printre altele, pe drepturile consumatorilor și mecanismele care trebuie transpuse în legislațiile naționale. Regulamentul include modificări direct aplicabile privind organizarea pieței și instrumentele care pot sprijini stabilitatea pe termen lung a prețurilor, precum contractele de achiziție a energiei și contractele pentru diferență în două sensuri, în condițiile prevăzute de legislație. Un obiectiv al reformei este ca beneficiile dezvoltării surselor regenerabile, care pot avea costuri de producție reduse, să se reflecte mai bine în opțiunile și costurile suportate de consumatori. Aceasta nu garantează însă reducerea imediată a tuturor facturilor. Prețurile depind și de costurile rețelelor, investițiile necesare, cerere, taxare și structura contractelor.
Statele membre trebuiau să transpună cea mai mare parte a Directivei (UE) 2024/1711 până la 17 ianuarie 2025. Pentru libera alegere a furnizorului și partajarea energiei a existat un termen separat, 17 iulie 2026. Avizele din noiembrie privesc cele trei proceduri începute în 2025.
Contractele cu preț fix pot oferi o mai mare predictibilitate bugetară, ceea ce este important pentru gospodării și întreprinderile care încearcă să gestioneze cheltuieli lunare relativ stabile. Protecția împotriva deconectării are o importanță diferită, dar la fel de directă. Pentru o gospodărie afectată de sărăcie energetică, pierderea accesului la electricitate poate avea consecințe asupra sănătății, încălzirii, conservării alimentelor și posibilității de a utiliza echipamente esențiale. Partajarea energiei și ofertele dinamice pot crea oportunități de participare mai activă pe piață, dar depind de infrastructură, reguli și informații accesibile. În fiecare dintre aceste domenii, transpunerea legislativă este necesară pentru ca drepturile europene să fie integrate într-un cadru național clar și aplicabil.
O directivă europeană nu modifică automat fiecare contract privat existent. Efectele concrete asupra relației dintre furnizor și consumator trebuie determinate în funcție de actele de transpunere, de clauzele contractuale și de normele aplicabile. De aceea, lipsa transpunerii integrale poate crea incertitudine juridică fără să însemne că toate contractele existente sunt invalide sau că fiecare client al unui furnizor a fost deja prejudiciat.
Cele trei state au la dispoziție două luni pentru a răspunde avizelor motivate și a adopta sau notifica măsurile necesare pentru transpunerea completă și corectă a directivei. Data exactă a expirării termenului trebuie raportată la comunicarea oficială a avizului, nu calculată automat de la publicarea comunicatului din 19 noiembrie.
Dacă răspunsurile și modificările legislative sunt considerate insuficiente, Comisia poate sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene și poate solicita sancțiuni financiare în condițiile prevăzute de tratate pentru necomunicarea măsurilor de transpunere. La data deciziei, nu fusese anunțată o asemenea sesizare în cele trei dosare și nu exista o sancțiune judiciară impusă prin această etapă.
Pentru Austria, evoluția de urmărit privește măsurile naționale de prevenire a deconectării consumatorilor vulnerabili. Pentru Luxemburg, sunt relevante atât aceste garanții, cât și regulile pentru contractele fixe. În Franța, atenția se concentrează asupra completării definițiilor necesare funcționării unor noi drepturi de consum.

















