Împrumuturile UE ar putea ajunge la 1.000 de miliarde EUR în 2027 și vor pune presiune pe bugetele viitoare

Împrumuturile restante ale Uniunii Europene ar putea ajunge la aproximativ 1.000 de miliarde EUR până în 2027, după ce au crescut cu peste 20% într-un singur an și au atins 738,9 miliarde EUR la sfârșitul lui 2025, potrivit Curții de Conturi Europene. Creșterea transformă costul datoriei într-o problemă pentru viitoarele bugete europene, în special deoarece rambursarea împrumuturilor contractate pentru partea nerambursabilă a NextGenerationEU trebuie să înceapă în 2028 și să continue până cel târziu în 2058.

Extinderea datoriei europene este rezultatul transformării Comisiei într-un emitent de mare amploare pe piețele financiare. UE se împrumută pentru a finanța programe precum NextGenerationEU, sprijinul financiar acordat unor state și alte instrumente pentru care bugetul european sau statele beneficiare garantează rambursarea.

La sfârșitul lui 2025, valoarea nominală totală a împrumuturilor restante era de 738,9 miliarde EUR, comparativ cu 601,3 miliarde EUR în 2024. Din totalul din 2025, 36,8 miliarde EUR reprezentau titluri UE cu scadență mai mică de un an, utilizate pentru gestionarea lichidității. Împrumuturile pe termen lung însumau 702,1 miliarde EUR.

Curtea estimează că, pe baza programelor și operațiunilor prevăzute, împrumuturile restante ar putea ajunge la aproximativ 1.000 de miliarde EUR până la sfârșitul cadrului financiar actual, în 2027. Această valoare este o prognoză, nu o datorie deja acumulată.

NextGenerationEU este una dintre principalele explicații pentru creștere. Pentru acest program, Comisia se împrumută pe piețe atât pentru granturi și contribuții nerambursabile, cât și pentru împrumuturi acordate statelor membre prin Mecanismul de redresare și reziliență.

Distincția dintre cele două componente este importantă pentru contribuabili. Costurile împrumuturilor acordate mai departe statelor prin componenta de împrumut a MRR sunt suportate de statele beneficiare conform contractelor lor. În schimb, datoria contractată pentru granturile și celelalte forme de sprijin nerambursabil NextGenerationEU trebuie rambursată din bugetul Uniunii.

Rambursarea acestei componente trebuie să înceapă în 2028 și să se încheie cel târziu în 2058. Legislația europeană cere o reducere constantă și previzibilă a obligațiilor, iar rambursarea anuală a principalului este plafonată la 7,5% din suma maximă a sprijinului nerambursabil NGEU, echivalentul a aproximativ 31,6 miliarde EUR pe an.

UE nu trebuie însă să ramburseze toate obligațiunile exact în momentul în care acestea ajung la scadență. Comisia poate refinanța o parte a datoriei prin emiterea unor obligațiuni noi. Această refinanțare permite distribuirea rambursării pe mai multe decenii, dar lasă bugetul european expus evoluției dobânzilor pe piețele financiare.

Această expunere a devenit deja mai costisitoare decât se estima atunci când NextGenerationEU a fost creat. Pentru actualul cadru financiar 2021–2027 fuseseră prevăzute inițial 14,9 miliarde EUR pentru plata dobânzilor și cupoanelor aferente împrumuturilor NGEU. Curtea estimează acum că totalul costurilor de finanțare pentru componenta nerambursabilă ar putea ajunge la 28,3 miliarde EUR, aproximativ dublul prognozei inițiale.

Diferența este legată în mare parte de schimbarea condițiilor pe piețele financiare. Estimările făcute în 2020 presupuneau costuri de împrumut mult mai reduse, în timp ce creșterea ulterioară a ratelor dobânzilor a majorat costul marginal al finanțării europene.

Presiunea va continua în viitorul cadru financiar. Pe baza informațiilor Comisiei, Curtea estimează că dobânzile aferente componentei nerambursabile a NGEU ar putea însuma aproximativ 93 de miliarde EUR între 2028 și 2034, dacă sprijinul este plătit integral. Valoarea este o prognoză dependentă de volumul final al împrumuturilor, evoluția dobânzilor și modul în care datoria va fi refinanțată, nu o factură deja stabilită.

Pentru a gestiona aceste obligații, Comisia a propus ca viitorul buget multianual să prevadă o sumă fixă de 24 de miliarde EUR pe an, în prețuri curente, pentru serviciul datoriei NGEU asociate sprijinului nerambursabil. Această sumă ar acoperi atât dobânzile, cât și rambursarea principalului.

În arhitectura propusă de Comisie, dobânzile ar avea prioritate. Suma rămasă din plafonul anual de 24 de miliarde EUR ar fi folosită pentru rambursarea principalului. Dacă dobânzile sunt mai ridicate decât se anticipa, o parte mai mică din principal ar putea fi rambursată în anul respectiv și mai multă datorie ar trebui refinanțată. Dacă dobânzile scad, o parte mai mare din suma anuală ar putea fi utilizată pentru reducerea principalului.

Comisia consideră că această abordare oferă predictibilitate bugetului european și contribuțiilor statelor membre și funcționează ca o protecție naturală împotriva variației dobânzilor. Curtea observă însă că o strategie bazată pe refinanțare poate genera costuri totale ale dobânzii mai mari pe întreaga perioadă până în 2058 decât variantele în care principalul este rambursat mai rapid.

Cei 24 de miliarde EUR anual nu reprezintă încă o cheltuială definitiv aprobată. Ei fac parte din propunerea Comisiei pentru cadrul financiar multianual 2028–2034, care trebuie negociat și aprobat prin procedurile bugetare ale UE. Autoritatea bugetară va decide ulterior nivelul efectiv al sumelor utilizate pentru rambursare.

Auditorii identifică însă o problemă mai structurală. Deși emisiunile sunt planificate prin strategii și programe semestriale de finanțare, Comisia nu publicase până la momentul auditului o strategie generală de rambursare a datoriei NextGenerationEU care să acopere întreaga perioadă până în 2058.

Curtea recomandă elaborarea unei asemenea strategii, care să includă riscul de refinanțare, riscul dobânzii, lichiditatea, condițiile de piață și constrângerile viitoarelor bugete. Pentru partea de datorie aferentă granturilor NGEU, auditorii cer și criterii pentru stabilirea proporției din datoria ajunsă la scadență care va fi refinanțată și a proporției care va fi rambursată efectiv.

Comisia a acceptat recomandarea și are ca termen sfârșitul lui 2027. Executivul european spune că profilurile de rambursare sunt deja luate în calcul în planurile semestriale de finanțare și că va continua să publice informații periodice pentru investitori și autoritățile bugetare.

Presiunea asupra bugetelor viitoare vine din faptul că aceeași resursă financiară trebuie să acopere atât noile politici europene, cât și obligațiile rezultate din deciziile luate în timpul pandemiei. Cu cât o parte mai mare din plafonul bugetar este utilizată pentru plata dobânzilor și rambursarea datoriei, cu atât crește presiunea asupra contribuțiilor statelor, a noilor surse de venit sau a cheltuielilor pentru alte programe.

Curtea nu afirmă că UE se confruntă cu o problemă de solvabilitate și nici că suma de 1.000 de miliarde EUR reprezintă exclusiv datoria NextGenerationEU. Avertismentul privește ritmul creșterii împrumuturilor, costurile finanțării și necesitatea ca rambursarea lor să fie integrată transparent în deciziile bugetare pentru următoarele trei decenii.