Lagarde spune că IA schimbă deja piața muncii, dar efectul asupra locurilor de muncă depinde de modul în care firmele o folosesc

Inteligența artificială este deja utilizată la locul de muncă de peste jumătate dintre lucrătorii din zona euro, dar efectul ei asupra ocupării nu urmează o singură direcție, potrivit evaluării prezentate de președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, în Comisia pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului European. Datele de sondaj citate de BCE arată că firmele care folosesc IA pentru cercetare, inovare și dezvoltarea de produse noi tind să angajeze, în timp ce companiile care o introduc în principal pentru reducerea costurilor cu munca tind să diminueze efectivele.

Lagarde a prezentat adoptarea IA ca pe un proces deja suficient de amplu pentru a influența economia, dar încă prea puțin matur pentru a permite concluzii simple despre numărul total de locuri de muncă. Ponderea firmelor din zona euro care declarau o utilizare cel puțin moderată a tehnologiei ajunsese la 38% la sfârșitul lui 2025, însă numai 7% raportau o utilizare semnificativă. Diferența sugerează că accesul la instrumente de IA s-a răspândit mai repede decât integrarea lor profundă în procesele companiilor.

La nivelul lucrătorilor, ritmul de adoptare este mai rapid. BCE arată că peste jumătate dintre angajații din zona euro folosesc deja IA în activitatea profesională. Acest indicator nu poate fi comparat direct cu procentul firmelor, deoarece măsoară o populație diferită și un alt tip de utilizare. Faptul că un angajat folosește un instrument de IA nu înseamnă automat că firma sa a reorganizat producția, investițiile sau modelul de afaceri în jurul tehnologiei.

Pentru ocupare, Lagarde a pus accent pe scopul în care este folosită IA. Dovezile din sondajele BCE sugerează că firmele care o aplică pentru cercetare, inovare și dezvoltarea unor produse noi sunt, în această etapă, mai susceptibile să recruteze. Atunci când utilizarea urmărește în principal reducerea costurilor cu forța de muncă, direcția observată este opusă, iar companiile tind să reducă personalul. Rezultatul nu demonstrează că IA produce același efect în orice companie sau sector și nu stabilește o relație cauzală uniformă pentru întreaga economie.

Această diferență explică de ce BCE tratează efectele asupra pieței muncii drept condiționate. Tehnologia poate automatiza unele sarcini, poate completa competențele angajaților, poate crea activități noi și poate schimba tipurile de calificări căutate de firme. Impactul final asupra ocupării depinde de combinația dintre aceste mecanisme și de capacitatea economiei de a crea cerere și activități noi pe măsură ce productivitatea crește.

Lagarde a subliniat și dimensiunea investițională a transformării. Firmele din zona euro intenționează să aloce aproximativ 10% din investițiile lor totale din 2026 către IA, potrivit datelor citate de BCE. Adoptarea tehnologiei necesită însă mai mult decât software. Sunt necesare capacitate de calcul, centre de date, energie, reorganizarea proceselor interne și formarea angajaților, iar aceste costuri apar înainte ca eventualele câștiguri de productivitate să fie complet vizibile.

BCE vede aici și o diferență între răspândirea tehnologiei și intensitatea utilizării. O economie poate avea numeroase companii care experimentează cu IA, fără ca aceasta să devină imediat un factor major de productivitate. Pentru politica monetară, ritmul contează deoarece investițiile pot stimula cererea înainte ca productivitatea suplimentară să reducă costurile. Efectul asupra inflației depinde astfel de momentul în care apar investițiile, de energia consumată, de salarii, de concurență și de viteza cu care tehnologia se traduce în producție suplimentară.

Aceasta este și concluzia studiilor pregătite pentru Comisia ECON. Scenariile analizate nu oferă o prognoză unică pentru impactul IA, ci descriu rezultate diferite în funcție de ritmul investițiilor și al productivității. Într-un scenariu în care investițiile apar înaintea câștigurilor de productivitate, nivelul PIB ar putea fi cu aproximativ 0,6% peste traiectoria de referință în 2031. Un avânt investițional urmat de recul produce în model un nivel cu aproximativ 1,1% sub referință, iar un scenariu cu productivitate persistentă duce la aproximativ 1,5% peste aceasta. Aceste valori sunt rezultate condiționate de ipotezele modelelor și nu reprezintă prognoze ale BCE pentru economia zonei euro.

Un al doilea studiu analizat de Parlament anticipează o presiune dezinflaționistă modestă pe un orizont de cinci până la zece ani, dar numai dacă tehnologia este adoptată suficient de larg și dacă investițiile, energia, concurența și organizarea pieței permit transformarea productivității în costuri mai mici. Autorii subliniază și diferența dintre economiile care produc infrastructura și tehnologiile de IA și cele care doar le utilizează. Europa poate beneficia economic de adoptarea unor tehnologii dezvoltate în alte regiuni, dar locul în care se produc infrastructura și activele tehnologice influențează distribuția investițiilor și veniturilor.

Lagarde a argumentat că Europa trebuie să extindă utilizarea IA dincolo de un grup restrâns de firme și să combine adopția cu investiții în competențe, infrastructură și energie. Ea a indicat piața unică, accesul la capital, capacitatea de calcul și formarea profesională printre condițiile necesare pentru ca tehnologia să genereze productivitate la scară. În același timp, a atras atenția că finanțarea puternică a companiilor asociate IA și concentrarea evaluărilor bursiere pot genera riscuri dacă așteptările privind profiturile viitoare sunt revizuite brusc.

Pentru BCE, întrebarea centrală nu este dacă IA va modifica piața muncii, ci ce tip de transformare va predomina. Experiența tehnologiilor generale din trecut arată că dispariția unor sarcini poate fi însoțită de apariția unor ocupații noi și de productivitate mai mare, însă banca centrală nu presupune că același rezultat este garantat pentru IA. În această etapă, datele arată simultan adoptare rapidă, investiții în creștere, angajări în unele firme și reduceri de personal în altele, ceea ce face ca efectul agregat asupra ocupării și inflației să rămână deschis.