AcasăEuropaMarile companii din UE nu mai pot distruge hainele și încălțămintea nevândute


Marile companii din UE nu mai pot distruge hainele și încălțămintea nevândute

A variety of footwear displayed at an outdoor market stall with a hand selecting a shoe.
Companiile trebuie să încerce vânzarea, donarea, repararea sau reutilizarea produselor textile nevândute înainte de a le elimina.

Marile companii din Uniunea Europeană nu mai pot distruge hainele, accesoriile vestimentare și încălțămintea care au rămas nevândute, începând cu 19 iulie 2026. Ele trebuie să încerce să păstreze produsele în uz prin reduceri, vânzarea pe alte piețe, donații, reparații, recondiționare sau refabricare, iar distrugerea este permisă numai în situații clar delimitate și trebuie justificată prin documente.

Pe scurt

  1. Interdicția se aplică din 19 iulie 2026 companiilor mari din întreaga Uniune Europeană. Companiile mijlocii vor intra sub aceleași reguli din 2030, iar întreprinderile mici și microîntreprinderile sunt exceptate.

  2. Produsele nevândute trebuie menținute în circulație prin reduceri de preț, vânzarea pe piețe alternative, donații către organizații caritabile sau întreprinderi sociale, reparații, recondiționare ori refabricare.

  3. Distrugerea rămâne permisă pentru produse nesigure, deteriorate, contrafăcute, care încalcă drepturi de proprietate intelectuală sau care au fost refuzate de organizațiile și programele de donații.

  4. Companiile care folosesc o excepție trebuie să păstreze dovezi, precum documente sau rezultate ale testelor, și să publice anual informații despre produsele eliminate. Evidențele trebuie păstrate timp de cinci ani pentru controale.

  5. Autoritățile naționale vor verifica respectarea interdicției și pot aplica amenzi. Dacă un produs nu mai poate fi reutilizat, eliminarea trebuie să urmeze ierarhia deșeurilor, cu prioritate pentru reciclare.

Interdicția vizează practica prin care produse noi și utilizabile sunt eliminate pentru că nu au fost vândute, returnate de clienți sau scoase din colecțiile curente. În cazul textilelor, această practică înseamnă pierderea materiilor prime, apei, energiei și muncii folosite la fabricare, la care se adaugă emisiile produse de transportul și tratarea deșeurilor.

Comisia Europeană estimează, pe baza datelor Agenției Europene de Mediu, că între 4% și 9% dintre produsele textile introduse anual pe piața europeană sunt distruse înainte de a fi folosite. Cantitatea este estimată între 264.000 și 594.000 de tone pe an.

Noile reguli schimbă ordinea în care companiile trebuie să gestioneze stocurile rămase. Vânzarea cu reducere, transferul către alte piețe, donația și pregătirea pentru reutilizare trebuie analizate înaintea distrugerii. Pregătirea pentru reutilizare poate include repararea unui produs, înlocuirea unor componente, recondiționarea sau refabricarea lui astfel încât să poată fi vândut ori folosit din nou.

Interdicția acoperă hainele, accesoriile vestimentare și încălțămintea nevândute. Ea nu obligă companiile să păstreze pe piață produse care pot pune în pericol sănătatea sau siguranța consumatorilor și nici bunuri care sunt atât de deteriorate încât nu mai pot fi folosite în mod rezonabil.

Produsele contrafăcute sau cele care încalcă drepturi de proprietate intelectuală pot fi de asemenea distruse. O altă excepție este permisă atunci când organizațiile caritabile sau programele de donații refuză produsele, de exemplu pentru că nu le pot distribui ori nu dispun de capacitatea necesară pentru a le gestiona.

Excepțiile nu pot fi folosite fără justificare. Companiile trebuie să prezinte dovezi privind motivul distrugerii, inclusiv documente tehnice, rezultate ale testelor sau informații despre refuzul donației. Ele trebuie să publice anual date despre produsele eliminate, ceea ce permite autorităților și publicului să vadă cât de des este folosită această opțiune.

Evidențele trebuie păstrate timp de cinci ani. Autoritățile naționale pot solicita documentele în timpul inspecțiilor și pot verifica dacă produsul se încadra într-adevăr într-una dintre excepțiile permise.

Atunci când distrugerea este legală, compania nu poate alege automat metoda cea mai simplă de eliminare. Tratamentul trebuie să respecte ierarhia europeană a deșeurilor, care acordă prioritate reciclării înaintea altor forme de eliminare.

Pentru reducerea birocrației, raportarea va folosi coduri vamale și logistice deja existente. Companiile nu trebuie astfel să creeze de la zero o clasificare paralelă pentru fiecare produs, iar autoritățile vor putea compara mai ușor datele între state și sectoare.

Regulile se aplică deocamdată companiilor mari, deoarece acestea gestionează volume mai mari și au mai multe resurse administrative. Companiile mijlocii vor fi incluse din 2030, ceea ce le oferă timp suplimentar pentru adaptarea sistemelor de stoc, donație, reparație și raportare.

Întreprinderile mici și microîntreprinderile sunt exceptate de la interdicție și de la obligațiile de raportare asociate. Excepția urmărește să evite costuri disproporționate pentru afaceri care gestionează cantități reduse de produse și nu au infrastructura marilor retaileri sau producători.

Măsura face parte din regulile europene de proiectare ecologică pentru produse sustenabile, care urmăresc ca bunurile vândute în UE să fie mai durabile, reparabile, reciclabile și eficiente în folosirea resurselor. Textilele sunt primul grup de produse pentru care interdicția distrugerii stocurilor nevândute este aplicată în mod concret.





























RELATED ARTICLES