Raportul privind statul de drept ar putea influența plățile din bugetul UE după 2028

Raportul anual privind statul de drept ar putea avea, după 2028, un rol direct în evaluarea condițiilor pentru plata unor fonduri europene. Comisia Europeană propune ca problemele identificate în justiție, combaterea corupției, libertatea presei și funcționarea instituțiilor să fie folosite, împreună cu alte informații, pentru a stabili dacă un stat poate administra și controla în siguranță reformele și investițiile finanțate din viitorul buget al Uniunii Europene.

Comisia Europeană propune ca fondurile administrate de state și regiuni în perioada 2028–2034 să fie grupate în planuri naționale și regionale de parteneriat. Fiecare plan ar urma să fie negociat cu executivul european și să conțină investiții, reforme, obiective și termene de îndeplinire, într-un sistem asemănător celui folosit pentru planurile de redresare, dar integrat în bugetul multianual obișnuit al Uniunii.

Guvernele ar trebui să țină cont, la construirea acestor planuri, de problemele identificate în Raportul privind statul de drept și de recomandările formulate prin Semestrul European. Reformele finanțate ar putea viza eficiența și independența instanțelor, funcționarea parchetelor, instituțiile anticorupție, transparența administrației, pluralismul presei și mecanismele prin care deciziile autorităților pot fi controlate.

Vicepreședinta executivă a Comisiei, Henna Virkkunen, a confirmat că întărirea legăturii dintre statul de drept și accesul la fondurile europene a fost unul dintre obiectivele propunerii pentru viitorul buget multianual. Raportul ar urma să devină un element important în evaluarea respectării garanțiilor privind statul de drept și drepturile fundamentale în cadrul planurilor naționale și regionale de parteneriat.

Comisia vrea ca respectarea statului de drept și a Cartei drepturilor fundamentale să devină o condiție orizontală pentru finanțarea acordată prin aceste planuri. O astfel de condiție nu ar privi un singur program sau sector, ci cadrul general în care sunt adoptate deciziile, administrate fondurile și investigate eventualele abuzuri.

Dacă o condiție nu este îndeplinită sau încetează să mai fie respectată în timpul implementării, plățile aferente măsurilor afectate ar putea fi blocate. Raportul anual ar deveni una dintre sursele folosite de Comisie pentru identificarea problemelor și pentru stabilirea reformelor prioritare, alături de hotărâri ale instanțelor, informații de la instituțiile europene și naționale și constatările altor mecanisme de monitorizare.

Mecanismul nu ar transforma fiecare recomandare din raport într-un jalon financiar. Neadoptarea unei legi privind lobby-ul, întârzierea unei reforme judiciare sau menținerea unor probleme privind presa publică nu ar conduce, prin simpla lor menționare în raport, la oprirea banilor europeni.

Virkkunen a precizat explicit că nu va exista un automatism între recomandările privind statul de drept și accesul la fonduri. Comisia ar trebui să stabilească separat dacă deficiența identificată afectează măsura finanțată, modul în care sunt verificate cheltuielile sau capacitatea instituțiilor de a preveni și sancționa fraudele.

Pentru suspendarea unei plăți, Comisia ar trebui să stabilească efectul real sau potențial al problemei asupra reformei ori investiției finanțate. Ar putea conta lipsa independenței unei autorități care verifică fondurile, imposibilitatea investigării eficiente a fraudei, absența unui control judiciar real sau slăbirea instituțiilor care trebuie să prevină conflictele de interese și corupția.

Comisia precizează că nu va exista o legătură automată între recomandările Raportului privind statul de drept, aprobarea planului național și constatarea că un stat nu mai îndeplinește condițiile pentru finanțare. Evaluarea trebuie să stabilească impactul deficiențelor asupra folosirii banilor, iar autoritățile statului vizat vor trebui consultate înaintea unei decizii.

Această diferențiere ar permite suspendarea plăților pentru o anumită investiție sau categorie de măsuri, fără oprirea tuturor fondurilor rezervate țării respective. Propunerea urmărește să lege răspunsul financiar de domeniul afectat, dar procedura exactă, criteriile și garanțiile pentru beneficiari trebuie stabilite în legislația finală.

Comisia a reformulat recomandările din ediția 2026 pentru a le face mai precise și mai ușor de transformat în reforme și investiții. Potrivit lui Virkkunen, acest lucru ar trebui să ajute statele să identifice măsurile care pot fi finanțate prin noile planuri și să le transforme în obiective, termene și rezultate negociate cu executivul european.

Raportul privind statul de drept este publicat anual din 2020 și urmărește aceleași patru domenii în toate statele membre: sistemul judiciar, cadrul anticorupție, libertatea și pluralismul presei și celelalte mecanisme instituționale de control și echilibru. Din 2024, evaluarea include și Albania, Muntenegru, Macedonia de Nord și Serbia, însă recomandările specifice din acest raport sunt adresate numai statelor membre.

Ediția din 2026 arată că 47% dintre recomandările formulate cu un an înainte au fost urmate integral sau parțial. Pentru alte 23% a fost constatat cel puțin un progres limitat, ceea ce înseamnă că o parte importantă a reformelor a rămas în faza pregătirii legislative, a consultărilor sau a implementării incomplete.

Comisarul pentru democrație și justiție, Michael McGrath, a descris raportul drept un sistem european de avertizare timpurie, conceput pentru a identifica problemele înainte ca acestea să se agraveze. El a legat această funcție preventivă de propunerea bugetară prin care recomandările raportului ar urma să aibă o importanță mai mare în stabilirea reformelor susținute financiar de Uniune.

Evaluarea generală a Comisiei indică reforme în mai multe state pentru întărirea consiliilor judiciare, introducerea unor garanții suplimentare la numirea judecătorilor și consolidarea autonomiei parchetelor. În alte țări, schimbările avansează lent, iar preocupările privind influența nejustificată asupra sistemului judiciar continuă.

În combaterea corupției, raportul menționează strategii și instituții noi, dar constată în continuare probleme privind lobby-ul, conflictele de interese, declarațiile de avere și obținerea unor condamnări definitive în cazurile de corupție la nivel înalt. Comisia nu analizează numai existența legilor, ci și dacă instituțiile au resurse, independență și rezultate concrete.

Libertatea presei este urmărită prin evaluarea independenței autorităților de reglementare, finanțării și guvernanței serviciilor publice, transparenței proprietății media, distribuirii publicității de stat și protecției jurnaliștilor. O parte dintre aceste obligații este acum reglementată direct prin Regulamentul european privind libertatea mass-mediei și va fi urmărită și prin procedurile de aplicare a acestei legislații.

Legătura dintre reformele de stat de drept și plățile europene nu începe odată cu bugetul din 2028. Ea există deja în Mecanismul de redresare și reziliență, unde 21 de state membre au inclus aproximativ 285 de jaloane și ținte privind justiția, combaterea corupției și calitatea procesului legislativ.

Aceste angajamente corespund unui număr de 75 de reforme și 36 de investiții, cu o valoare totală de peste trei miliarde de euro. Printre măsuri se află digitalizarea instanțelor, îmbunătățirea infrastructurii judiciare, consolidarea instituțiilor anticorupție și introducerea unor consultări publice și evaluări de impact mai riguroase. În anumite cazuri, îndeplinirea lor este o condiție pentru aprobarea cererilor de plată.

Propunerea pentru perioada 2028–2034 ar extinde această logică de la programul temporar de redresare la o parte mai mare a bugetului multianual. Raportul ar rămâne un instrument de evaluare și orientare a reformelor, dar constatările sale ar putea dobândi consecințe financiare atunci când o problemă documentată afectează concret administrarea unei investiții sau protejarea banilor europeni.

Noul sistem ar funcționa în paralel cu actualul Regulament privind condiționalitatea bugetară. Acesta permite deja adoptarea unor măsuri atunci când încălcările principiilor statului de drept afectează sau riscă serios să afecteze, într-un mod suficient de direct, buna gestiune financiară ori interesele financiare ale Uniunii.

Procedurile de infringement rămân instrumentul prin care Comisia poate acționa împotriva unui stat care nu aplică legislația europeană. Articolul 7 din Tratatul Uniunii Europene continuă să fie rezervat situațiilor în care există un risc clar de încălcare gravă sau o încălcare gravă și persistentă a valorilor fundamentale ale Uniunii.

Propunerea Comisiei nu este încă legislație în vigoare. Bugetul pentru 2028–2034 și regulile planurilor naționale și regionale trebuie negociate cu Parlamentul European și guvernele statelor membre, iar condițiile exacte pentru suspendarea și reluarea plăților se pot modifica înaintea adoptării finale.