Identificarea fraţilor Khalid şi Ibrahim el-Bakraoui ca fiind autorii atacurilor sinucigaşe produse la Bruxelles îi pune pe anchetatorii şi experţii în contraterorism în faţa unei întrebări recurente: De ce atât de mulţi terorişti se dovedesc în final a fi fraţi?
Cei doi Bakraoui se alătură unei liste de fraţi implicaţi în recentele atacuri teroriste – aproape fiecare atentat major săvârşit pe pământ occidental a implicat persoane cu o asemenea legătură. Pentru grupările teroriste, fraţii pot fi ţinte ideale. Se radicalizează reciproc, întărind un sentiment de coeziune şi chemare ideologică. Se supraveghează pentru a fi siguri că atacul va fi dus la îndeplinire. Un studiu recent sugerează că până la 30% din membrii grupărilor teroriste au legături familiale.
De asemenea, fraţii reprezintă o provocare imensă pentru forţele de ordine. Adesea locuiesc în aceeaşi casă. Pot comunica uşor, fără să folosească telefoanele mobile, care pot fi ascultate. Iar legăturile de familie pot de multe ori – dar nu întotdeauna – să se dovedească o asigurare împotriva unuia dintre membri care ar putea dezvălui misiunea autorităţilor.
Că atacurile de la Bruxelles au fost comise de fraţi este frapant deoarece se pare că aceştia au conexiuni şi cu atentatele de la Paris din 13 noiembrie, soldate cu 130 de morţi. Aceştia sunt bănuiţi că au făcut parte din aceeaşi celulă teroristă cu Salah Abdeslam, arestat săptămâna trecută în Bruxelles şi considerat unicul supraveţuitor al atacurilor pariziene. Fratele domnului Abdeslam, Ibrahim, şi-a detonat încărcătura explozivă într-o cafenea din capitala Franţei în 13 noiembrie 2015.
Psihologii care studiază fenomenul terorist afirmă că celula formată din două persoane s-ar putea să fie o adaptare recentă la măsurile sporite de securitate – fie că vorbim de fraţi – Bruxelles, Paris, Boston – sau de soţ şi soţie, cum s-a întâmplat la San Bernardino, California. Experţii spun că în grupurile mari, membrii încearcă să se stimuleze reciproc, încurajând grupul să purceadă la acţiuni din ce în ce mai violente, mai radicale. Analiza detaliată poate fi citită AICI: www.nytimes.com.
