Peste jumătate dintre adulții din UE sunt supraponderali, iar 16,3% sunt obezi

Peste jumătate dintre adulții din Uniunea Europeană erau supraponderali în 2025, potrivit datelor Eurostat. 16,3% dintre persoanele cu vârsta de cel puțin 18 ani erau clasificate drept obeze, iar alte 35,4% se aflau în categoria pre-obeză, ceea ce arată că excesul de greutate afectează o parte majoră a populației adulte europene.

Mai mult de jumătate dintre adulții din Uniunea Europeană se aflau în 2025 în categoria de suprapondere utilizată de Eurostat. Aceasta reunește persoanele cu un indice de masă corporală de cel puțin 25, împărțite între categoria pre-obeză, cu un IMC între 25 și sub 30, și categoria obeză, cu un IMC de cel puțin 30.

La nivelul UE, 16,3% dintre persoanele de cel puțin 18 ani erau obeze, iar alte 35,4% erau pre-obeze. Combinate, cele două categorii depășesc jumătate din populația adultă, ceea ce face din suprapondere una dintre cele mai răspândite probleme legate de nutriție monitorizate de Eurostat.

Diferențele dintre femei și bărbați sunt semnificative. Rata obezității era de 17,4% în cazul bărbaților, față de 15,3% în cazul femeilor, iar diferența era și mai mare pentru categoria pre-obeză, unde 41,9% dintre bărbați se încadrau în acest interval, comparativ cu 29,3% dintre femei.

Femeile erau însă mai frecvent reprezentate în categoria subponderală, cu o rată de 2,9%, față de 1% în cazul bărbaților. Datele Eurostat descriu distribuția pe categorii de IMC și nu explică, în acest material, cauzele diferențelor dintre sexe.

Variațiile dintre statele membre sunt foarte mari. Malta avea cea mai ridicată rată a obezității, de 26,6%, ceea ce înseamnă că peste un adult din patru se afla peste pragul de IMC 30. Letonia urma cu 24,6%, iar Finlanda cu 23,2%.

La celălalt capăt al clasamentului, Italia înregistra doar 7%, cea mai mică rată din Uniune. Grecia avea 12,8%, iar România 12,9%. Diferența de aproape 20 de puncte procentuale dintre Malta și Italia arată cât de diferită este distribuția obezității între statele europene.

Eurostat folosește indicele de masă corporală pentru a permite comparații între populații și state. IMC-ul este calculat împărțind greutatea în kilograme la pătratul înălțimii în metri, iar pragurile sunt utilizate pentru clasificarea statistică a adulților în categorii de greutate.

Indicatorul are însă limitele sale. IMC-ul oferă un criteriu comun și ușor de comparat, dar nu descrie individual compoziția corporală, distribuția masei musculare sau starea generală de sănătate a fiecărei persoane.

Eurostat include rata obezității și în monitorizarea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă ale ONU. Indicatorul este legat atât de obiectivul privind eliminarea foametei și a tuturor formelor de malnutriție, cât și de cel privind sănătatea și bunăstarea.

În context european, problema nutrițională monitorizată nu este astfel limitată la lipsa accesului la alimente. Eurostat notează că obezitatea este o problemă de sănătate asociată nutriției mai răspândită în Europa și o include în evaluarea progresului privind alimentația și sănătatea.

Datele pentru 2025 arată astfel două realități simultane: există diferențe foarte mari între state, dar supraponderea este răspândită în întreaga Uniune. La nivel agregat, mai mult de jumătate dintre adulți depășesc pragul de IMC 25, iar aproximativ unul din șase este clasificat drept obez.