Polonia nu obține suspendarea acordului UE–Mercosur, dar procesul privind legalitatea acestuia continuă

Polonia nu a reușit să suspende aplicarea provizorie a acordului comercial interimar dintre Uniunea Europeană și Mercosur, după ce vicepreședintele Curții de Justiție a concluzionat că guvernul de la Varșovia nu a demonstrat existența unui prejudiciu grav și ireparabil care să justifice oprirea acordului înainte de pronunțarea hotărârii în cauza principală. Decizia este strict procedurală și nu soluționează argumentele prin care Polonia contestă legalitatea deciziei Consiliului privind acordul. Acțiunea în anulare continuă, iar Curtea va decide ulterior dacă actul contestat respectă tratatele europene.

Consiliul a adoptat la 9 ianuarie Decizia (UE) 2026/183 privind semnarea și aplicarea provizorie a acordului comercial interimar dintre UE și Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay. Acordul, concentrat asupra liberalizării comerțului și investițiilor, este unul dintre cele două instrumente juridice rezultate din negocierile UE–Mercosur, celălalt fiind acordul mai larg de parteneriat, care include dialogul politic și cooperarea. Acordul comercial interimar a început să fie aplicat provizoriu la 1 mai și este conceput să fie înlocuit de acordul de parteneriat atunci când acesta din urmă va intra în vigoare.

Polonia a introdus la 10 mai cauza C-460/26 împotriva Consiliului și solicită anularea deciziei care permite aplicarea provizorie. În paralel, Varșovia a cerut măsuri provizorii prin care executarea deciziei să fie suspendată până când Curtea soluționează litigiul principal. Pentru obținerea unei asemenea măsuri nu este suficient ca reclamantul să susțină că actul contestat ar putea fi nelegal. Trebuie demonstrată inclusiv urgența, în sensul existenței unui risc suficient de concret ca, înainte de hotărârea finală, să se producă un prejudiciu grav și ireparabil.

Vicepreședintele Curții a considerat că Polonia nu a îndeplinit această condiție. Ordonanța arată că simpla posibilitate ca decizia Consiliului să fie declarată ulterior nelegală nu demonstrează, prin ea însăși, existența unui prejudiciu grav și ireparabil și că Varșovia nu a prezentat dovezi concrete privind probabilitatea și iminența unui asemenea prejudiciu. Întrucât condițiile pentru măsurile provizorii sunt cumulative, judecătorul nu a mai considerat necesar să se pronunțe în această etapă asupra celorlalte criterii, inclusiv existența aparentă a unui caz juridic suficient de solid sau echilibrul dintre interesele aflate în joc. cp260135en

O parte importantă a argumentelor Poloniei se referă la agricultură. Guvernul polonez a susținut că liberalizarea comerțului fără „clauze-oglindă” care să impună producătorilor din Mercosur standarde echivalente celor aplicate fermierilor europeni poate crea riscuri pentru sănătatea oamenilor și animalelor, mediu și competitivitatea agriculturii europene. Polonia a invocat și posibilitatea ca importurile unor produse agricole mai ieftine să reducă veniturile fermierilor din UE și să perturbe anumite piețe.

În evaluarea cererii de suspendare, vicepreședintele Curții nu a considerat aceste afirmații suficient demonstrate pentru a stabili urgența. Ordonanța notează că produsele agricole din țările Mercosur puteau fi importate în UE și înaintea deciziei contestate și că importurile continuă să fie supuse normelor europene privind siguranța alimentară, sănătatea și protecția plantelor și mediului. Curtea arată și că acordul permite Uniunii să împiedice intrarea produselor care nu respectă cerințele sanitare, fitosanitare sau de mediu aplicabile și să ia măsuri de urgență atunci când apar riscuri grave pentru sănătatea oamenilor, animalelor sau plantelor.

În privința efectelor economice asupra agriculturii, ordonanța constată că Polonia nu a furnizat informații concrete care să arate că fermierii europeni nu ar putea face față concurenței importurilor și ar fi obligați să își înceteze activitatea. Nu au fost prezentate nici elemente care să demonstreze cu suficientă probabilitate că aplicarea provizorie a acordului va provoca o perturbare a pieței agricole europene. Curtea subliniază că evoluția acestor piețe este influențată și de alți factori, între care prețurile energiei, costul îngrășămintelor și concurența din țări terțe care nu fac parte din Mercosur. Aceste constatări răspund exclusiv întrebării dacă sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea urgentă și nu stabilesc că toate criticile privind efectele acordului asupra agriculturii sunt nefondate.

Litigiul principal este mult mai larg. Polonia formulează șapte categorii de motive pentru anularea deciziei Consiliului și susține, între altele, că separarea acordului comercial interimar de acordul de parteneriat ar fi permis evitarea cerinței de unanimitate care s-ar fi aplicat, în interpretarea sa, acordului negociat inițial. Varșovia invocă și un presupus abuz de putere, modul în care a fost autorizată aplicarea provizorie, posibilitatea ca această aplicare să se prelungească, rolul Parlamentului European, modificarea propunerii Comisiei, motivarea deciziei și respectarea principiului precauției în ceea ce privește standardele de producție. Acestea sunt motivele formulate de Polonia în proces, nu concluzii ale Curții privind existența unor încălcări ale dreptului UE.

Unul dintre punctele invocate de Polonia este faptul că acordul comercial interimar se aplică înainte ca Parlamentul European să își dea consimțământul pentru încheierea sa formală. Consiliul a autorizat semnarea și aplicarea provizorie, însă încheierea acordului reprezintă o etapă juridică diferită. Parlamentul trebuie să își dea consimțământul înainte ca acordul comercial să poată fi încheiat formal de Consiliu, iar acordul mai larg de parteneriat necesită suplimentar ratificarea de către statele membre. Consilium

Separat de acțiunea Poloniei există procedura de aviz 1/26, inițiată de Parlamentul European. Aceasta privește compatibilitatea acordului comercial interimar, a acordului de parteneriat și a deciziilor Consiliului cu tratatele Uniunii. Curtea subliniază în comunicarea privind cauza Poloniei că procedura de aviz este distinctă de acțiunea C-460/26 și de cererea de măsuri provizorii soluționată acum. curia

Efectul imediat al ordonanței este că Decizia 2026/183 nu este suspendată, iar acordul comercial interimar continuă să fie aplicat provizoriu în relația dintre UE și cele patru state Mercosur participante. Aceasta nu înseamnă însă că vicepreședintele Curții a validat definitiv acordul sau procedura urmată de Consiliu. Comunicatul Curții precizează explicit că hotărârea asupra fondului va fi pronunțată ulterior și că o ordonanță privind măsurile provizorii nu prejudecă rezultatul cauzei principale. curia