România are cel mai mare raport între prețul electricității și al gazului pentru gospodării în comparația ACER din 2025

România a avut în 2025 cel mai ridicat raport dintre prețul electricității și cel al gazului pentru gospodării dintre cele 24 de piețe rezidențiale analizate de Agenția Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei, ACER, și Consiliul European al Autorităților de Reglementare din Energie, CEER. Electricitatea a costat de 4,2 ori mai mult decât gazul pe unitatea de energie atunci când sunt incluse taxele, tarifele și celelalte contribuții și de aproximativ 3,8 ori mai mult atunci când aceste componente sunt eliminate. Indicatorul măsoară prețul relativ al celor două forme de energie și nu reprezintă un clasament al celor mai mari facturi sau al celor mai scumpe piețe de electricitate din Europa.

Raportul dintre electricitate și gaz este important pentru politica europeană de electrificare deoarece gospodăriile decid dacă trec de la tehnologii bazate pe combustibili fosili la pompe de căldură, vehicule electrice sau alte soluții electrice în funcție inclusiv de costul relativ al energiei. Dacă un kilowatt-oră de electricitate este mult mai scump în raport cu un kilowatt-oră de gaz, investiția într-o tehnologie electrică poate deveni mai greu de justificat financiar, chiar dacă tehnologia respectivă folosește energia mai eficient. ACER subliniază însă că raportul dintre prețuri este doar unul dintre factorii care determină costul final al unui serviciu energetic.

În cazul României, diferența nu este explicată exclusiv de taxe. Figura comparativă din raport indică un raport de aproximativ 4,2 atunci când sunt folosite prețurile totale plătite de gospodării și de aproximativ 3,8 după eliminarea taxelor, taxelor parafiscale, tarifelor și celorlalte contribuții. Faptul că diferența rămâne foarte mare și în a doua comparație arată că structura de bază a prețurilor electricității și gazului contribuie substanțial la semnalul economic primit de consumatori, chiar dacă fiscalitatea și tarifele de rețea pot amplifica sau reduce diferența.

Comparația ACER nu trebuie însă interpretată ca dovadă că România are cea mai scumpă electricitate dintre țările europene. Indicatorul împarte prețul electricității la cel al gazului în fiecare piață națională. Un raport poate fi foarte mare deoarece electricitatea este relativ scumpă, gazul este relativ ieftin sau din combinația celor două, iar nivelul absolut al facturii depinde suplimentar de consumul gospodăriei, dimensiunea locuinței, climă, eficiența clădirii și veniturile disponibile.

Datele folosite în anexele raportului ilustrează această diferență. Pentru România, ACER utilizează un preț mediu al electricității de 234 EUR/MWh și un consum mediu anual de 1,612 MWh, ceea ce produce o cheltuială estimată de aproximativ 377 EUR. Pentru gaz, raportul folosește 56 EUR/MWh și un consum mediu de 8,261 MWh, rezultând o cheltuială anuală estimată de aproximativ 463 EUR. Valorile sunt medii naționale construite pentru comparația dintre piețe și nu facturi reprezentative pentru fiecare gospodărie din România.

Raportarea la venit oferă o perspectivă diferită. Pentru România, ACER folosește un venit median anual al gospodăriei de aproximativ 13.750 EUR în metodologia comparativă. Cheltuiala estimată pentru electricitate reprezintă aproximativ 2,7% din această valoare, iar cea pentru gaz aproximativ 3,4%. Diferența arată de ce un preț unitar mai mic al gazului nu înseamnă automat o cheltuială anuală mai mică, deoarece gospodăriile care folosesc gaz pentru încălzire cumpără de regulă o cantitate mult mai mare de energie.

ACER plasează aceste date în contextul obiectivelor europene de electrificare. Planul Comisiei urmărește ca raporturile naționale dintre prețul electricității și cel al gazului să coboare până în 2030 spre maximum 2,5 pentru gospodării și 2 pentru consumatorii non-rezidențiali. Aceste valori funcționează ca repere pentru politica de electrificare și pentru evaluarea semnalelor de preț, nu ca tarife maxime pe care statele ar fi obligate să le impună.

România depășește semnificativ și reperul utilizat pentru consumatorii non-rezidențiali. Raportul este de aproximativ 3,6 atunci când sunt incluse taxele și 3,3 fără acestea. România nu se află însă pe primul loc în această comparație, deoarece Italia înregistrează un raport total mai ridicat, de aproximativ 3,7. Distincția este importantă deoarece situația gospodăriilor nu poate fi transferată automat întreprinderilor, care au niveluri de consum, structuri tarifare și regimuri fiscale diferite.

La nivel european, problema nu este specifică României. ACER arată că în 15 dintre cele 24 de piețe rezidențiale analizate prețul electricității a depășit de peste 2,5 ori prețul gazului în 2025. Agenția consideră că asemenea diferențe pot slăbi argumentul economic pentru electrificare și pot încetini trecerea către pompe de căldură și alte tehnologii electrice, chiar într-un moment în care UE încearcă să reducă dependența de combustibili fosili importați.

Raportul avertizează însă împotriva concluziei că simplul raport dintre prețuri stabilește dacă o pompă de căldură este mai scumpă decât un cazan pe gaz. Tehnologiile electrice pot transforma energia cumpărată mai eficient. În exemplul modelat de ACER, o pompă de căldură cu un coeficient de performanță de 3 furnizează aceeași cantitate de căldură utilă la un cost energetic cu aproximativ 26% mai mic decât un cazan pe gaz cu o eficiență de 90%. Simularea nu include însă investiția inițială în pompă, instalarea, întreținerea sau eventualele lucrări de renovare și izolare, astfel încât nu poate fi transformată într-o estimare a economiei pentru o gospodărie românească.

Structura facturii contează și ea. Raportul ACER arată că la nivelul UE taxele, contribuțiile și alte componente fiscale au reprezentat în 2025 aproximativ 28% din prețul electricității pentru gospodării și 24% din cel al gazului. Costurile de rețea și modul în care taxele sunt distribuite între electricitate și combustibili influențează, alături de componenta de energie, stimulentul economic pentru consumatori. Raportul nu permite însă transformarea diferențelor dintre prețurile angro și cele cu amănuntul în profit al furnizorilor, deoarece aceste diferențe includ costuri de achiziție, hedging, echilibrare și alte componente comerciale.

ACER insistă de aceea asupra distincției dintre prețul pe unitatea de energie și accesibilitatea reală pentru gospodării. O piață cu un preț unitar mai mare poate avea o povară mai mică pentru populație dacă nivelul veniturilor este mai ridicat sau consumul este mai redus, în timp ce o țară cu tarife aparent mai mici poate avea o problemă mai mare de accesibilitate. Pentru România, raportul foarte ridicat electricitate–gaz este relevant în primul rând ca semnal pentru electrificare și nu ca măsură completă a sărăciei energetice sau a costului total suportat de consumatori.

Datele raportului se referă la anul 2025 și nu descriu automat situația tarifară curentă din România. Intervențiile naționale asupra prețurilor, taxelor sau schemelor de sprijin se pot modifica, iar ACER precizează că datele istorice din raport nu surprind evoluțiile ulterioare ale pieței. Concluzia comparativă rămâne însă importantă pentru politica energetică pe termen mediu: în punctul de plecare măsurat de ACER, România oferă gospodăriilor cel mai dezechilibrat semnal de preț dintre electricitate și gaz dintre piețele rezidențiale incluse în comparație.