Populația UE va începe să scadă din 2029, iar Europa ar putea pierde anual 1,2 milioane de persoane de vârstă activă până în 2050

Uniunea Europeană se apropie de sfârșitul unei perioade îndelungate de creștere a populației. Numărul locuitorilor ar urma să atingă un maxim în 2029, apoi să scadă treptat, în timp ce generațiile numeroase ajung la pensie, se nasc tot mai puțini copii și populația activă se restrânge. Până în 2038, europenii cu vârste de peste 65 de ani îi vor depăși numeric pe cei între 20 și 40 de ani, potrivit noului raport demografic al Comisiei Europene.

Raportul „Demographic transformation in the EU” este a treia evaluare amplă a Comisiei privind schimbarea populației europene. Documentul a fost redactat de Centrul Comun de Cercetare și reunește date Eurostat, proiecții până în 2100 și estimări privind efectele asupra muncii, pensiilor, sănătății, îngrijirii, locuințelor și regiunilor.

Populația UE a crescut de la 354,5 milioane de locuitori în 1960 la 450,6 milioane în 2025. Ritmul s-a redus însă puternic. În anii 1960, creșterea medie era de aproximativ 3,03 milioane de persoane pe an, față de numai 890.000 anual între 2005 și 2024.

Din 2012, în Uniunea Europeană mor în fiecare an mai multe persoane decât se nasc. Creșterea populației a continuat datorită migrației nete pozitive, adică numărului mai mare de persoane care intră în UE față de cele care pleacă.

Populația a crescut de la 449,5 milioane la începutul lui 2024 la 450,6 milioane la începutul lui 2025, deoarece migrația a compensat diferența dintre nașteri și decese. Această compensare nu este însă suficientă pentru a opri scăderea pe termen lung.

Cele mai recente proiecții Eurostat indică un maxim de 453,3 milioane de locuitori în 2029. Populația ar urma apoi să ajungă la aproximativ 445 de milioane în 2050 și 398,8 milioane în 2100, nivel comparabil cu cel din a doua jumătate a anilor 1970.

Proiecțiile nu reprezintă o predicție exactă, ci descriu ce s-ar întâmpla dacă ipotezele privind nașterile, decesele și migrația se confirmă. Evoluțiile pot fi modificate de schimbări economice, conflicte, politici publice și comportamente individuale.

Scăderea numărului de copii este una dintre cauzele centrale. În 2024 s-au născut 3,55 milioane de copii în UE. În 1964, anul cu cel mai mare număr din seria analizată, fuseseră înregistrate 6,8 milioane de nașteri.

Rata totală a fertilității a ajuns în 2024 la 1,34 copii pentru o femeie, față de 1,57 în 2010 și 1,46 în 2022. Niciun stat membru nu a atins în ultimii ani pragul de aproximativ 2,1 copii necesar pentru înlocuirea generațiilor în absența migrației.

Raportul avertizează că soluțiile bazate exclusiv pe stimularea natalității au rezultate limitate și diferite între țări. Concediul parental, serviciile de îngrijire a copiilor și sprijinul financiar pot influența momentul în care oamenii au copii, dar efectele asupra numărului total de nașteri sunt de obicei moderate.

Costurile locuințelor, nesiguranța economică, dificultățile legate de infertilitate, traseele mai lungi de educație și carieră și lipsa echilibrului dintre muncă și viața de familie pot împiedica oamenii să aibă numărul de copii pe care și-l doresc.

Raportul arată că scăderea fertilității este întâlnită și în state cu servicii sociale dezvoltate, egalitate de gen ridicată și sprijin substanțial pentru familii. Acest lucru indică transformări sociale care nu pot fi explicate sau inversate printr-o singură politică.

În paralel, europenii trăiesc mai mult. Speranța de viață la naștere a ajuns la 81,5 ani în 2024: 84,1 ani pentru femei și 78,9 ani pentru bărbați. Nivelul a depășit din nou valorile de dinaintea pandemiei.

Până în 2100, speranța de viață ar putea depăși 90 de ani pentru femei în toate statele membre și ar putea ajunge la cel puțin 86 de ani pentru bărbați.

Vârsta mediană a populației UE era de 44,9 ani în 2025 și ar putea ajunge la 51,5 ani în 2100. În 2025, jumătate dintre europeni aveau mai puțin de 44,9 ani, iar cealaltă jumătate mai mult.

Persoanele de cel puțin 65 de ani reprezintă în prezent aproximativ o cincime din populație. Până la mijlocul secolului, ponderea lor ar urma să se apropie de o treime.

Persoanele de peste 80 de ani, aproximativ 6% din populația actuală, ar putea depăși 15% până în 2100. Numărul lor este proiectat să crească de la aproximativ 28 de milioane în 2025 la 55,8 milioane în 2070.

În 2025, existau aproximativ 34 de persoane de peste 65 de ani la fiecare 100 de persoane de vârstă activă. Până în 2100, raportul ar urma să depășească 60 la nivelul UE, iar zece state membre ar putea ajunge la peste 65 de vârstnici pentru fiecare 100 de persoane de vârstă activă.

Schimbarea afectează direct economia. Între 2025 și 2050, UE este proiectată să piardă în medie 1,2 milioane de persoane cu vârste între 15 și 64 de ani în fiecare an.

În absența migrației, pierderea ar fi de aproximativ 2,4 milioane pe an. Până în 2050, populația de vârstă activă ar fi cu aproximativ 60 de milioane mai mică decât în 2025, față de o scădere de aproximativ 30 de milioane în scenariul care include migrația.

Raportul arată că, pentru prima dată în istoria recentă, creșterea economică europeană nu va mai fi susținută de o populație în expansiune. Numărul total de ore lucrate este proiectat să scadă, ceea ce înseamnă că o parte mai mare a creșterii trebuie să provină din productivitate.

Aproximativ 20% dintre persoanele cu vârste între 20 și 64 de ani se află în afara pieței muncii. Peste patru milioane de persoane sunt șomere de lungă durată, iar aproximativ opt milioane de tineri nu lucrează și nu urmează cursuri de educație sau formare.

Participarea mai mare la muncă ar putea reduce o parte importantă a efectului demografic. Un studiu al Centrului Comun de Cercetare arată că, dacă toate statele ar ajunge la nivelul de participare al Suediei, scăderea forței de muncă între 2025 și 2070 ar putea fi limitată la 5,9 milioane de persoane, față de 33,2 milioane dacă ratele actuale rămân neschimbate.

Femeile reprezintă unul dintre cele mai mari grupuri cu potențial nefolosit. În 2024, rata ocupării era de 70,8% pentru femei și 80,8% pentru bărbați, o diferență de 10 puncte procentuale. Aproximativ 37,9 milioane de femei de vârstă activă se aflau în afara pieței muncii.

Aducerea participării femeilor la nivelul bărbaților ar putea reduce aproape la jumătate efectul îmbătrânirii asupra forței de muncă până în 2070. Accesul la creșe și servicii de îngrijire și distribuirea mai echilibrată a responsabilităților familiale sunt indicate printre condițiile necesare.

Raportul susține și posibilitatea ca persoanele mai în vârstă să continue să lucreze, atunci când doresc și starea de sănătate permite. Între 2016 și 2025, rata ocupării pentru femeile între 55 și 64 de ani a crescut cu 13,5 puncte procentuale, până la 60,8%, iar pentru bărbați cu 12,2 puncte, până la 72,3%.

Educația poate diminua efectul unei populații active mai mici. În scenariul în care ponderea absolvenților de studii superioare crește cu zece puncte procentuale în 25 de ani, reducerea forței de muncă până în 2050 ar putea fi limitată la 13,5 milioane de persoane, față de 18,8 milioane la nivelurile actuale de educație.

Inteligența artificială și automatizarea pot crește productivitatea, dar raportul nu afirmă că vor compensa integral pierderea forței de muncă. Efectul lor diferă între sectoare și grupuri, iar locurile de muncă de început expuse la AI pot fi afectate într-o măsură mai mare.

Migrația poate încetini restrângerea populației și a forței de muncă, fără să oprească îmbătrânirea. La începutul lui 2025, în UE trăiau aproximativ 46,7 milioane de persoane născute în afara Uniunii, reprezentând 10,4% din populație.

În 2024 au intrat în UE aproximativ 4,2 milioane de imigranți din țări terțe, iar 1,6 milioane de persoane au plecat din UE către state din afara blocului. Alte 1,5 milioane de persoane s-au mutat dintr-un stat membru în altul.

În scenariul fără migrație netă, populația UE ar fi în 2100 cu aproximativ 32% mai mică decât în scenariul de bază, o diferență de circa 130 de milioane de persoane. Raportul arată însă că migranții îmbătrânesc, iar comportamentele demografice tind să se apropie în timp de cele ale populației țării gazdă.

Integrarea pe piața muncii rămâne o problemă. Aproximativ 40% dintre cetățenii din afara UE care au studii superioare lucrează în posturi sub nivelul calificării lor.

Îmbătrânirea va crește presiunea asupra bugetelor publice. În 2022, cheltuielile publice legate de vârstă reprezentau 24,4% din produsul intern brut al UE și 49,4% din cheltuielile totale ale administrațiilor publice.

Pensiile reprezentau 11,4% din PIB, sănătatea 6,9%, educația 4,4%, iar îngrijirea pe termen lung 1,7%. Până în 2070, cheltuielile totale legate de vârstă sunt proiectate să crească la 25,6% din PIB.

Pensiile vor rămâne cea mai mare componentă. Vârsta legală medie de pensionare este proiectată să crească de la aproximativ 65 de ani în prezent la 66 de ani în 2050 și 67 de ani în 2070.

În majoritatea statelor, procentul din ultimul venit profesional acoperit de pensie ar urma să scadă. Persoanele care pot continua să lucreze după vârsta legală pot acumula drepturi suplimentare, dar raportul avertizează că nu toate categoriile profesionale și sociale au aceeași capacitate de a prelungi activitatea.

Femeile de peste 65 de ani primeau în 2025 pensii cu 24,5% mai mici decât bărbații, în medie. Diferența este asociată cu salarii mai mici, întreruperi de carieră și responsabilități de îngrijire distribuite inegal.

În sănătate, creșterea numărului persoanelor foarte vârstnice va ridica cererea pentru servicii. Prevalența bolilor cardiovasculare este proiectată să crească cu 90% între 2025 și 2050, pe fondul măririi populației în grupele de vârstă înaintată.

UE are deja un deficit estimat la 1,2 milioane de lucrători în sănătate. Dacă prevalența bolilor rămâne constantă, numărul medicilor ar trebui să crească cu 30%, iar cel al asistenților medicali cu 33% până în 2071, comparativ cu 2021.

Raportul indică prevenția drept una dintre cele mai eficiente investiții. Pentru fiecare euro cheltuit pe intervenții de sănătate publică bine concepute pot exista beneficii economice de până la 14 euro, prin scăderea costurilor medicale și creșterea productivității.

Cererea pentru îngrijire pe termen lung va crește de la 36 de milioane de persoane de peste 50 de ani în 2025 la aproximativ 48 de milioane în 2070. Dintre acestea, 18,4 milioane ar urma să aibă între 80 și 89 de ani, iar 6,3 milioane peste 90 de ani.

Cheltuielile publice pentru îngrijirea pe termen lung ar putea crește de la 1,7% din PIB în 2025 la 2,5% în 2070. În șapte state membre ar putea depăși 3% din PIB.

Sectorul avea în 2025 aproximativ 3,3 milioane de angajați, dintre care 86% femei. În aproximativ jumătate dintre state, lucrătorii din îngrijire câștigă sub 80% din salariul mediu brut pe oră.

O parte importantă a îngrijirii este furnizată neplătit de rude și prieteni. În 2019, 20% dintre femeile și 13% dintre bărbații cu vârste între 45 și 64 de ani ofereau îngrijire intensă. Femeile își reduc mai frecvent programul de lucru pentru a răspunde acestor obligații.

Schimbarea demografică este foarte diferită între teritorii. Aproape trei sferturi dintre regiunile UE, 837 din 1.165, ar urma să piardă populație între 2025 și 2050. În aceste regiuni locuiau în 2025 aproximativ 258 de milioane de persoane.

Regiunile urbane sunt proiectate să crească în medie cu 3,6%, cele intermediare să scadă cu 3,3%, iar cele rurale cu 7,9%. Totuși, mai mult de jumătate dintre regiunile urbane ar putea pierde populație, ceea ce arată că fenomenul nu este limitat la sate.

Scăderile susținute sunt concentrate în statele baltice, estul Germaniei și Poloniei, Bulgaria, România, Grecia, sudul Italiei și interiorul rural al Peninsulei Iberice.

Harta regională a Comisiei arată că numeroase județe și regiuni din România ar putea pierde între 10% și peste 30% din populație până în 2050. Unele centre urbane și zone din jurul lor au perspective mai favorabile, dar tabloul general indică o contracție amplă.

Scăderea populației tinere este și mai răspândită. Harta privind grupa 15-34 de ani indică pentru cea mai mare parte a României reduceri de peste 20%, iar în unele regiuni de peste 30% până în 2050.

Raportul arată că tinerii între 20 și 29 de ani se mută predominant către orașe pentru studii, locuri de muncă și servicii. Plecarea lor reduce baza economică și fiscală a regiunilor de origine și numărul persoanelor care pot lucra în sănătate, educație, transport și alte servicii.

Apare astfel un cerc în care scăderea populației face serviciile mai scumpe și mai greu de menținut, deteriorarea serviciilor stimulează noi plecări, iar regiunea pierde și mai mulți locuitori.

În 82 de regiuni din 16 state membre există deja sau apare riscul unei „capcane a dezvoltării talentelor”: scăderea rapidă a populației active este combinată cu niveluri reduse ale educației superioare sau cu plecarea masivă a persoanelor între 15 și 39 de ani.

Locuințele sunt afectate în mod diferit. Regiunile și orașele care atrag populație au deficit de locuințe și prețuri ridicate, în timp ce zonele în scădere pot avea clădiri goale și servicii insuficiente.

În perioada 2010-2024, stocul de locuințe al UE a crescut de la 218 la aproximativ 248 de milioane. Într-o treime dintre regiuni, construcția nu a ținut însă pasul cu cererea demografică.

Comisia estimează că UE trebuie să construiască anual încă aproximativ 650.000 de locuințe peste cele 1,6 milioane realizate în prezent. Investiția necesară este estimată la aproximativ 150 de miliarde de euro pe an.

Crește și numărul gospodăriilor mici. În 2024, UE avea 202 milioane de gospodării, dintre care 75 de milioane erau formate dintr-o singură persoană. Numărul gospodăriilor individuale a crescut cu 16,9% din 2015.

Tinerii sunt afectați disproporționat de costurile locuințelor. În 2024, 49,1% dintre europenii între 18 și 34 de ani locuiau încă împreună cu părinții.

Ponderea proprietarilor în grupa 25-35 de ani a scăzut cu 16,3% între 2007 și 2024, în timp ce proprietatea a crescut în rândul persoanelor de peste 66 de ani. Diferența poate amplifica inegalitățile de avere dintre generații și poate întârzia formarea familiilor.

Comisia afirmă că schimbarea demografică nu poate fi gestionată numai prin natalitate și migrație. Raportul recomandă combinarea politicilor privind locuințele, îngrijirea copiilor, participarea femeilor la muncă, educația, recalificarea, sănătatea, îngrijirea pe termen lung, productivitatea și dezvoltarea regională.

Instrumentarul pentru demografie, adoptat în 2023, oferă statelor un cadru pentru integrarea acestor tendințe în politicile naționale și regionale. El nu transferă competențele statelor către Comisie, dar grupează programe și surse de sprijin european.

Răspunsul UE include Planul european pentru locuințe accesibile, Strategia privind echitatea între generații, Strategia împotriva sărăciei, Uniunea competențelor, Strategia europeană pentru îngrijire și inițiativele pentru regiunile care pierd populație și personal calificat.

Comisia a propus ca schimbarea demografică să devină un obiectiv al planurilor naționale și regionale finanțate prin bugetul UE pentru 2028-2034.

Raportul nu stabilește obligații noi pentru state și nu modifică automat vârsta de pensionare, politica familială sau regulile de migrație. Aceste decizii rămân în principal la nivel național, iar datele publicate sunt destinate pregătirii politicilor și investițiilor pentru o populație mai mică și mai vârstnică.