România are al treilea cel mai mare număr de paturi de spital din UE, dar rămâne printre ultimele la îngrijirea rezidențială pe termen lung

România avea în 2024 al treilea cel mai mare număr de paturi de spital raportat la populație din Uniunea Europeană, cu 731 la 100.000 de locuitori, față de media europeană de 507. Datele Eurostat arată însă o diferență puternică între capacitatea spitalelor și cea a centrelor rezidențiale pentru îngrijire de lungă durată, unde România se află aproape de partea de jos a clasamentului european.

Uniunea Europeană avea aproximativ 2,3 milioane de paturi de spital în 2024. Raportat la populație, media a fost de 507 paturi la 100.000 de locuitori, în scădere ușoară față de 511 în 2023.

Tendința de scădere este mai veche. În 2009, când începe seria Eurostat, media europeană era de 582 de paturi la 100.000 de locuitori. În următorii 15 ani, tratamentele mai rapide, intervențiile care nu necesită internare și dezvoltarea serviciilor ambulatorii au redus nevoia de spitalizare în multe state.

Diferențele dintre țări rămân însă foarte mari. Bulgaria avea 870 de paturi la 100.000 de locuitori, cel mai ridicat nivel din UE, urmată de Germania, cu 759, România, cu 731, Austria, cu 655, și Cehia, cu 639.

La capătul opus, șase țări aveau mai puțin de 300 de paturi la 100.000 de locuitori. Suedia raporta 187, Țările de Jos 221, Danemarca 226, Finlanda 248, Spania 283, iar Irlanda 293.

Un număr mai mic de paturi de spital nu indică automat un sistem medical mai slab. Unele state tratează mai mulți pacienți fără internare, reduc durata spitalizărilor și transferă o parte a îngrijirii către centre specializate, servicii comunitare sau instituții rezidențiale.

Eurostat definește drept pat de spital un pat întreținut în mod regulat, deservit de personal și disponibil imediat pentru un pacient internat. Sunt incluse atât paturile ocupate, cât și cele libere, dar sunt excluse tărgile de recuperare, paturile provizorii și cele folosite pentru tratamente de zi sau consultații ambulatorii.

Datele includ paturi pentru îngrijire curativă, reabilitare, îngrijire de lungă durată și alte funcții. Pot fi incluse atât paturile pentru afecțiuni fizice, cât și cele pentru îngrijire psihiatrică, în funcție de acoperirea raportată de fiecare țară.

Cele mai multe paturi din spitalele europene sunt folosite pentru îngrijire curativă. Acestea sunt destinate pacienților internați pentru tratarea unei boli sau leziuni, reducerea simptomelor ori prevenirea unor complicații care le-ar putea pune viața sau funcțiile normale în pericol.

România se numără printre puținele state în care numărul total al paturilor a crescut în ultimul deceniu. Între 2014 și 2024, capacitatea raportată a crescut cu 4%.

Alte șase state au înregistrat creșteri: Spania, cu 0,5%, Portugalia, cu 3%, Bulgaria, cu 9%, Cipru, cu 10%, Malta, cu 11%, și Irlanda, cu 32%. Pentru Irlanda, Eurostat semnalează o întrerupere a seriei statistice, ceea ce limitează comparabilitatea directă.

În majoritatea statelor membre, numărul total al paturilor a scăzut. Cea mai mare reducere procentuală a fost în Finlanda, unde capacitatea s-a diminuat cu 44% între 2014 și 2024, deși și aici există o întrerupere a seriei.

România a înregistrat și una dintre cele mai mari creșteri ale paturilor pentru îngrijire curativă raportate la populație. Între 2014 și 2024, numărul acestora a crescut cu 47 la 100.000 de locuitori.

Numai patru dintre cele 26 de state pentru care există date comparabile au raportat o creștere a paturilor curative. Bulgaria a înregistrat cea mai mare majorare, cu 119 paturi suplimentare la 100.000 de locuitori, România a urmat cu 47, Irlanda cu 30, iar Grecia cu 12.

În sens opus, Lituania a pierdut 171 de paturi curative la 100.000 de locuitori. Scăderi de peste 100 au fost înregistrate și în Luxemburg și Austria.

România a crescut și capacitatea de reabilitare. Aceste paturi sunt folosite pentru pacienți care au nevoie să își stabilizeze, îmbunătățească sau recupereze funcțiile afectate după o boală, un accident ori o intervenție medicală.

Între 2014 și 2024, numărul paturilor de reabilitare raportat la populație a crescut în 12 dintre cele 25 de state cu date disponibile și a scăzut în 13. România, Austria, Bulgaria și Polonia au avut creșteri de peste 10 paturi la 100.000 de locuitori, iar Polonia a raportat cea mai mare majorare, de 29.

Numărul mare de paturi din spitalele românești contrastează cu situația îngrijirii rezidențiale pe termen lung. Aceasta include căminele și alte instituții care oferă împreună cazare și îngrijire persoanelor dependente pe perioade lungi.

În 2024, asemenea instituții aveau aproximativ 3,6 milioane de paturi în întreaga Uniune Europeană, cu peste un milion mai multe decât spitalele. Distribuția lor între state este însă foarte diferită.

Țările de Jos aveau 1.390 de paturi rezidențiale de lungă durată la 100.000 de locuitori. Urmau Suedia, cu 1.298, Belgia, cu 1.249, Malta, cu 1.222, și Finlanda, cu 1.202.

În majoritatea celorlalte state, rata se situa între 500 și 1.200 de paturi. Cipru, Letonia, România și Polonia raportau numai între 225 și 351 de locuri la 100.000 de locuitori.

Niveluri și mai mici au fost în Portugalia, cu 94, Bulgaria, cu 26, și Grecia, cu 20. Datele arată că poziția ridicată a Bulgariei la paturi de spital coexistă cu una dintre cele mai reduse capacități rezidențiale pentru îngrijire pe termen lung.

Diferența dintre România și statele nordice sau vest-europene arată două moduri diferite de organizare a îngrijirii. România păstrează o capacitate mare în spitale, în timp ce alte țări au transferat o parte mai mare a îngrijirii persoanelor dependente către instituții rezidențiale separate.

Paturile pentru îngrijire de lungă durată din spitale și cele din instituțiile rezidențiale nu sunt același lucru. Primele sunt destinate pacienților internați care au nevoie de supraveghere medicală și de gestionarea deteriorării stării de sănătate. Celelalte oferă cazare împreună cu îngrijire pe termen lung, în afara spitalelor.

Numărul paturilor rezidențiale raportat la populație a crescut între 2014 și 2024 în 17 dintre statele pentru care există date comparabile. Cele mai mari creșteri au fost în Croația și Estonia, ambele cu peste 300 de paturi suplimentare la 100.000 de locuitori.

Unele țări au redus capacitatea rezidențială. Danemarca a înregistrat o scădere de 151 de paturi la 100.000 de locuitori, Suedia de 86, Letonia de 35, iar Țările de Jos de 33. Pentru mai multe dintre aceste state, Eurostat semnalează modificări sau întreruperi ale seriilor statistice.

Datele privind paturile trebuie analizate împreună cu durata medie a internării, numărul externărilor, personalul medical, echipamentele și serviciile oferite fără spitalizare. Două țări cu același număr de paturi pot avea niveluri foarte diferite de utilizare, acces și personal disponibil.

Eurostat precizează și că unele definiții naționale diferă. Pentru Belgia sunt incluse numai paturile din spitalele de îngrijire acută și cele psihiatrice, iar datele pentru Finlanda sunt estimate. Aceste diferențe trebuie luate în calcul la comparațiile între state.