„Turcia consideră uciderea a peste un milion de armeni şi alţi creştini în 1915-1917 de către Imperiul Otoman o tragedie. Dar genocid? Armenia şi mulţi istorici spun că a fost. Turcia insistă că nu a fost – şi ceartă orice ţară, de la Franţa la Vatican, care foloseşte acest cuvânt. Cu toate acestea, peste 20 de ţări au recunoscut oficial masacrul ca fiind genocid. Pe 2 iunie a fost rândul Germaniei, atunci când Parlamentul a votat o rezoluţie, numind crimele „genocid” de nu mai puţin de patru ori.
Votul nu putea veni într-un moment mai prost pentru Angela Merkel, cancelarul german. Este principalul arhitect al unui acord parafat în martie între Turcia şi Uniunea Europeană, prin care Turcia s-a obligat să-i primescă înapoi pe refugiaţii care au trecut în insulele greceşti; în schimb, Uniunea Europeană va plăti 6 miliarde de euro în ajutoare, va permite turcilor să intre pe teritoriul Uniunii fără vize şi să reia discuţiile de acceptare a Turciei ca stat membru. Dna Merkel, mai mult decât oricare alt lider al UE, avea nevoie de această înţelegere: vrea o soluţie curată şi europeană la criza refugiaţilor în detrimentul unei închideri brutale a graniţelor din partea fiecărui membru al Uniunii.
Dar Recep Tayyip Erdogan, preşedintele Turciei, e clar că a interpretat eforturile d-nei Merkel ca fiind o slăbiciune. De când a fost semnat acordul, a continuat să preseze în tentativa sa de a deveni autocrat, respingând criticile europene şi ameninţând că va renunţa la înţelegere şi va permite sutelor de mii de refugiaţi să treacă din nou în Grecia. Asta a expus-o pe Merkel unui val de critici în Germania care susţine că a cedat în faţa unui dictator. Alegătorii şi-au exprimat şi ei neîncrederea. Într-un sondaj efectuat în aprilie, 68% se opun aderării Turciei la UE, iar 79% au afirmat că Turcia nu este de încredere.
Turcia va răspunde rezoluţiei Parlamentului German în stilu-i caracteristic. La sfârşitul lui mai, trei grupuri parlamentare, inclusiv Partidul Lege şi Justiţie al d. Erdogan, a condamnat proiectul ca fiind o distorsionare a faptelor istorice. Turcia şi-a retras ambasadorii din Austria, Luxemburg şi Vatican în 2015 după ce au luat o decizie similară cu privire la crimele din 1915. D. Erdogan a ameninţat că relaţiile cu Germania se vor înrăutăţi, fără să menţioneze nimic de acord.” Întregul articol poate fi citit AICI: http://www.economist.com/news/europe/21699952-deciding-what-call-century-old-turkish-atrocity-name-and-shame?force=scn/fb/te/pe/ed/nameandshame.
