Timothy Garton Ash spune că Regatul Unit trebuie să înțeleagă Uniunea Europeană înainte de a vorbi despre revenire

Regatul Unit începe să discute din nou despre o posibilă revenire în Uniunea Europeană, dar riscă să repete una dintre greșelile vechi ale dezbaterii britanice despre Europa: vorbește despre UE aproape exclusiv prin prisma interesului propriu, fără să țină cont de ce vor și ce gândesc celelalte state europene. Aceasta este ideea centrală a unei analize semnate de Timothy Garton Ash și publicate de European Council on Foreign Relations, la aproape zece ani de la referendumul Brexit.

Pe scurt

1. Timothy Garton Ash susține că dezbaterea britanică despre revenirea în UE ignoră prea des perspectiva celorlalte state europene.

2. Autorul amintește că Uniunea Europeană are deja o agendă încărcată: Ucraina, Orientul Mijlociu, bugetul pe șapte ani, apărare, securitate, migrație și droguri ilicite.

3. Regatul Unit rămâne relevant pentru UE mai ales în domeniul apărării și securității, dar nu mai este în centrul preocupărilor politice europene.

4. ECFR notează că există deja nouă țări candidate la aderare, inclusiv Ucraina, iar Islanda și Norvegia redeschid la rândul lor dezbaterea despre UE.

5. Garton Ash susține că revenirea deplină ar cere o „maraton” de convingere democratică, atât în Regatul Unit, cât și în Uniunea Europeană.

Analiza pornește de la afirmațiile făcute de Lord Livermore, ministru în Trezoreria britanică, care a spus în Camera Lorzilor că Regatul Unit va reintra în Uniunea Europeană pentru că acest lucru este în interesul economic național. Pentru Garton Ash, formularea arată problema de fond: o parte a clasei politice britanice vorbește despre revenire ca și cum ar fi suficient ca Londra să bată la ușă, iar UE să o primească imediat.

Autorul atrage atenția că Uniunea Europeană de astăzi nu stă în așteptarea Regatului Unit. Agenda liderilor europeni este ocupată de războiul Rusiei împotriva Ucrainei, criza din Orientul Mijlociu, viitorul buget pe șapte ani al UE, provocări economice globale, apărare și securitate europeană, migrație și droguri ilicite. În această listă, Regatul Unit nu este absent, dar nu este nici subiectul principal.

Garton Ash observă că, în presa europeană și în conversațiile politice de pe continent, Regatul Unit apare mult mai rar decât în imaginarul britanic despre Europa. Singura mare excepție este apărarea și securitatea, unde Londra este încă privită ca un actor important. Autorul notează că ministrul polonez de externe Radosław Sikorski descrie rece Regatul Unit drept un „furnizor de securitate”.

Perspectiva este importantă pentru publicul britanic, dar și pentru cititorii europeni. O eventuală revenire în UE nu ar fi doar o alegere internă a Regatului Unit, ci o negociere cu 27 de state membre, într-o Uniune schimbată de Brexit, războiul din Ucraina, competiția cu China, incertitudinea americană și noua dezbatere despre extindere.

Uniunea Europeană are deja nouă țări candidate recunoscute la aderare. Printre ele se află Muntenegru, considerat un mic favorit în proces, și Ucraina, mult mai importantă pentru agenda europeană de securitate decât Regatul Unit în acest moment. Garton Ash formulează această idee direct, scriind că „UKR este mai important decât UK pentru Europa de astăzi”.

Autorul notează și că Islanda organizează în august un referendum privind reluarea negocierilor de aderare, iar în Norvegia dezbaterea europeană s-a redeschis. În plus, în interiorul UE există o minoritate semnificativă care nu ar primi cu entuziasm revenirea britanică.

Garton Ash critică și modul în care vechea dezbatere britanică despre Europa a fost construită. El amintește de Boris Johnson și de formula potrivit căreia alegerea ar fi între independența națională și o Europă federală. Pentru autor, această opoziție ratează realitatea politică europeană, unde principala dezbatere este tocmai căutarea unei căi de mijloc între suveranitatea națională și acțiunea comună.

În plan strategic, analiza susține că Regatul Unit ar avea interesul pe termen lung să fie parte dintr-un grup mai mare de state care împărtășesc valori și interese similare. Într-o lume dominată de mari puteri și imperii concurente, cu o Rusie agresivă militar, o Chină agresivă economic și o Americă ce nu va reveni la nivelul excepțional de angajament transatlantic de după 1945, o putere medie precum Regatul Unit ar fi mai puternică în interiorul UE.

Garton Ash argumentează că această logică nu este o fantezie federalistă, ci lecția pe care multe state europene, începând cu Franța și Germania, au tras-o deja. Pentru a deveni „mai mare” într-o lume de blocuri, o țară europeană trebuie să acționeze printr-un ansamblu politic, economic și diplomatic mai mare decât ea însăși.

Autorul susține că obiectivul strategic al politicii britanice ar trebui să fie revenirea deplină într-o Uniune Europeană care, până atunci, va fi diferită de cea pe care Regatul Unit a părăsit-o. El afirmă că, pe termen lung, ar fi și în interesul UE să aibă printre cele peste 30 de state membre o Britanie care vrea în mod stabil să fie parte a proiectului european.

Drumul politic rămâne însă lung. Garton Ash notează că sondajele din Regatul Unit indică deja o majoritate constantă în favoarea revenirii, cu sprijin foarte puternic în rândul tinerilor. El citează o estimare Ipsos potrivit căreia 68% dintre alegătorii între 18 și 34 de ani susțin revenirea în UE.

Chiar și așa, autorul avertizează că politica britanică rămâne complicată. Actualele linii roșii ale Partidului Laburist exclud revenirea la uniunea vamală, piața unică și libera circulație. Garton Ash susține că un viitor guvern ar trebui să declare o ambiție strategică mai largă și să meargă în următoarele alegeri fără aceste linii roșii, spunând doar că va căuta relația care servește cel mai bine interesului Regatului Unit.

O revenire completă ar putea fi precedată de pași intermediari, inclusiv o posibilă reintrare în piața unică. Dar, pentru autor, obiectivul final ar trebui formulat clar: într-o lume periculoasă și post-americană, cel mai bun loc pentru Regatul Unit este „în inima Europei”, iar singura cale de a fi în inima Europei este calitatea de membru deplin al Uniunii Europene.

Concluzia analizei este că fiecare pas depinde de partea europeană, care deține majoritatea cărților. Garton Ash spune că reprezentanții britanici trebuie să înțeleagă ce contează pentru ceilalți europeni, cum funcționează Uniunea și ce ar câștiga UE din revenirea Regatului Unit. Londra trebuie, în formularea autorului, să învețe să „vorbească european”, limbajul politic în care interesul național este combinat cu ideea unui viitor european comun.

Articolul analizat a fost publicat inițial în The Guardian, la 15 iunie 2026.