Turcia cere tratament de partener echivalent în regulile industriale „Made in EU” propuse de UE

Turcia cere să fie inclusă ca partener echivalent în viitoarele reguli industriale ale Uniunii Europene asociate formulei „Made in EU”, pentru a proteja lanțurile de producție comune. Ministrul turc al comerțului, Ömer Bolat, a prezentat poziția la dialogul comercial din 13 octombrie 2026, de la Bruxelles, coprezidat cu Maroš Šefčovič, comisarul european pentru comerț și securitate economică. Solicitarea intervine într-o negociere în care propunerea Comisiei și proiectul raportorilor Parlamentului European prevăd abordări diferite pentru produsele din țări partenere.

Ministerul turc al Comerțului a consemnat cererea de includere ca partener echivalent într-un comunicat din 15 octombrie. Într-o relatare scrisă publicată cu o zi înainte de același minister, Bolat a susținut că decizia europeană trebuie să păstreze integrarea industrială și legăturile dintre furnizorii și producătorii auto de pe cele două piețe. Aceste preocupări exprimă poziția guvernului turc asupra regulilor aflate în negociere.

Miza comercială este importantă pentru ambele părți. Potrivit Comisiei Europene, schimburile de bunuri UE–Turcia au ajuns la 217,6 miliarde de euro în 2025, iar automobilele, utilajele și echipamentele electrice se află între principalele produse comercializate. Acordul privind uniunea vamală a intrat în vigoare la 31 decembrie 1995, cu implementarea fazei finale de la 1 ianuarie 1996. El facilitează circulația bunurilor acoperite, însă domeniul său nu include serviciile și achizițiile publice.

Industrial Accelerator Act, propus de Comisie la 4 martie 2026, urmărește consolidarea capacității industriale și decarbonizarea unor sectoare strategice. Proiectul folosește condiții privind originea și emisiile pentru anumite achiziții publice și scheme de sprijin. Eligibilitatea la aceste instrumente poate influența alegerea furnizorilor și a componentelor, în timp ce comerțul obișnuit cu bunuri continuă să fie guvernat de cadrul comercial aplicabil.

În textul Comisiei, originea produselor și componentelor se stabilește potrivit Codului vamal al Uniunii. Articolul 8 prevede echivalarea conținutului provenit din anumite țări partenere pentru achiziții publice, în condițiile obligațiilor relevante din acordurile comerciale. Articolul 9 prevede echivalență pentru conținutul din țări cu acorduri de liber schimb sau uniuni vamale, în anumite scheme de sprijin. Ambele articole prevăd posibilitatea unor excluderi totale sau parțiale, inclusiv pentru lipsa tratamentului național ori riscuri privind securitatea aprovizionării.

Originea conținutului și dreptul firmei de a depune o ofertă sunt evaluate separat. Articolul 11 al propunerii Comisiei ar exclude, pentru procedurile vizate, oferte ale unor operatori deținuți sau controlați de entități din țări fără un acord care să garanteze accesul. Astfel, existența uniunii vamale nu rezolvă singură toate condițiile unei licitații. Contează atât produsul și componentele sale, cât și situația ofertantului și acordul aplicabil.

Proiectul de raport al eurodeputaților Anna Cavazzini, Christophe Grudler și Pierre Jouvet, raportori ai comisiilor pentru comerț internațional, industrie și piață internă, propune schimbarea mecanismului. Documentul din septembrie ar elimina articolele 8 și 9 și ar permite Comisiei să recunoască prin acte delegate conținutul unor țări terțe pentru achiziții publice, după îndeplinirea unor condiții cumulative. Acestea includ reciprocitatea, securitatea aprovizionării, condiții comparabile de concurență, angajamente sociale și climatice și protecția împotriva eludării regulilor.

Pentru sprijinul public reglementat de articolul 12, raportorii propun păstrarea definiției conținutului de origine UE prin trimitere la originea în Uniune. Abordarea lor restrânge astfel echivalențele prevăzute în propunerea Comisiei și explică miza cererii Ankarei pentru un tratament echivalent. Este un proiect al celor trei raportori, care trebuie negociat și votat înainte de a putea deveni poziția Parlamentului.

În sectorul auto, anexa propunerii Comisiei stabilește criterii pentru anumite vehicule electrice, hibride reîncărcabile și cu pile de combustie vizate de achiziții sau sprijin public. Printre ele se află asamblarea în UE și un prag de 70% calculat prin raportarea prețului la poarta fabricii al componentelor de origine UE la cel al tuturor componentelor, în ambele cazuri fără baterie. Bateria are cerințe separate, iar textul prevede etape de aplicare și excepții, inclusiv pentru anumite vehicule mici.

Pentru o mașină asamblată într-un stat UE cu piese fabricate în Turcia, recunoașterea acestor componente ca echivalente ar putea influența îndeplinirea pragului propus. Eligibilitatea ar depinde de instrumentul folosit, de structura producției și de echivalențele păstrate în textul final. În acest punct se întâlnesc cererea Ankarei și disputa europeană despre cât de larg trebuie definit conținutul eligibil.

Dosarul legislativ 2026/0068(COD) este încă în așteptarea unei decizii în comisiile Parlamentului European. Declarația comună a dialogului din 13 octombrie anunță continuarea cooperării și soluționarea unor obstacole comerciale, fără un acord juridic final privind Industrial Accelerator Act. Tratamentul industriei turce rămâne legat de negocierile dintre instituțiile europene asupra regulilor propuse.