UE începe discuțiile despre un protocol pentru atacuri hibride, iar statele cer clarificări și coordonare cu NATO

Miniștrii apărării din Uniunea Europeană au început discuțiile despre un protocol de urgență în materie de securitate care ar coordona folosirea instrumentelor europene în fața atacurilor hibride și a altor amenințări aflate sub pragul agresiunii armate. Kaja Kallas, Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, a prezentat propunerea ca pe un mecanism aflat într-o fază inițială și a spus că statele membre cer să vadă măsurile concrete înainte de a decide dacă îl susțin.

Kallas a legat inițiativa de ceea ce a descris drept acte persistente de sabotaj, incendieri și încălcări ale spațiului aerian atribuite Rusiei și a susținut că reacția europeană trebuie să fie mai bine coordonată. UE dispune deja de sancțiuni și de alte instrumente pentru răspunsul la amenințări hibride, însă noul protocol ar trebui să clarifice cum pot fi combinate mijloacele existente atunci când un incident nu ajunge la nivelul unei agresiuni armate.

Această delimitare este importantă pentru arhitectura juridică a mecanismului. Articolul 42 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană stabilește obligația de ajutor și asistență între statele membre atunci când unul dintre ele este victima unei agresiuni armate pe teritoriul său. Propunerea discutată de miniștri vizează tocmai situațiile care se află sub acest prag și nu a fost prezentată de Kallas ca o nouă clauză de apărare colectivă.

În cadrul NATO, articolul 4 permite consultări între aliați atunci când integritatea teritorială, independența politică sau securitatea unuia dintre ei este amenințată, în timp ce articolul 5 privește apărarea colectivă în cazul unui atac armat. Kallas a insistat că protocolul european trebuie construit astfel încât să completeze aceste mecanisme, nu să creeze structuri paralele. NATO precizează de asemenea că consultările în temeiul articolului 4 nu implică automat activarea articolului 5.

Serviciul European de Acțiune Externă și Comisia au făcut deja o parte din lucrările pregătitoare. Potrivit lui Kallas, acestea au inclus un exercițiu de simulare, scenarii și o inventariere a instrumentelor care ar putea fi mobilizate într-o criză. Printre situațiile analizate se află amenințările care nu ating pragul agresiunii armate și cazul unui stat membru al UE care nu face parte din NATO. Scenariile nu descriu incidente reale, ci sunt folosite pentru a testa cum ar putea funcționa împreună instrumentele disponibile.

Coordonarea cu NATO a apărut ca una dintre principalele condiții formulate în discuțiile ministeriale. Kallas a spus că a fost în contact cu secretarul general Mark Rutte în timpul pregătirii exercițiilor și a documentelor privind scenariile și că aceeași cooperare trebuie continuată dacă protocolul avansează. Ideea este de a evita duplicarea, dar și de a clarifica ce pot face statele europene atunci când se confruntă cu o amenințare care nu intră în mod evident în categoria unui atac armat.

Pozițiile naționale nu sunt însă stabilizate. Nu toți miniștrii au intervenit asupra propunerii, iar mai multe state au cerut informații concrete despre instrumentele disponibile, pragurile de intervenție și modul de luare a deciziilor înainte de a-și defini poziția. Kallas a spus că nu poate stabili în această etapă dacă există o majoritate favorabilă și că discuțiile vor continua cu guvernele și la nivelul ambasadorilor.

Consiliul avea deja pe agendă amenințările hibride la reuniunea miniștrilor apărării din 28 septembrie, alături de sprijinul militar pentru Ucraina și alte dosare de securitate. Noul protocol nu înlocuiește cadrul european existent pentru răspunsul la campanii hibride și nici mecanismele NATO. În forma descrisă de Kallas, el ar trebui să organizeze mai clar modul în care instrumentele deja existente sunt puse împreună într-o situație concretă.