Un studiu OSW documentează 293 de achiziții chineze pentru înlocuirea tehnologiei străine din infrastructura eoliană

Companiile energetice chineze au lansat sute de proceduri de achiziție pentru înlocuirea tehnologiilor străine din parcurile eoliene existente și pentru impunerea unor componente chineze în proiectele noi, potrivit unei investigații realizate de Centre for Eastern Studies din Varșovia, OSW. Cercetarea a analizat 1.686 de documente publice și a identificat 293 de proceduri care îndeplinesc criteriile stabilite de autori, dintre care 251 privesc înlocuirea unor tehnologii în instalații deja operaționale și 42 introduc cerințe de localizare în parcuri noi. Janka Oertel, Distinguished Policy Fellow la European Council on Foreign Relations (ECFR), folosește rezultatele pentru a argumenta că UE trebuie să analizeze mai strict reciprocitatea accesului la piață și securitatea tehnologiilor conectate la infrastructura energetică.

Investigația este importantă deoarece industria chineză produce deja aproape toate componentele fizice principale ale turbinelor eoliene instalate pe piața internă. Potrivit OSW, producătorii chinezi au reprezentat 99,96% din instalațiile de turbine din China în 2025. Campania de localizare documentată acum nu se concentrează astfel în primul rând asupra palelor, turnurilor sau nacelilor, ci asupra tehnologiilor străine rămase în sistemele prin care turbinele și parcurile sunt controlate.

În zona hardware, procedurile identificate vizează convertoare, programmable logic controllers sau PLC, sisteme care controlează procesele industriale, variable frequency drives pentru reglarea motoarelor, transceivere pentru comunicații prin fibră optică și servere. În zona software apar sisteme SCADA pentru monitorizarea și controlul parcurilor eoliene, sisteme de pitch control pentru poziționarea palelor, baze de date, sisteme de operare și platforme pentru managementul energiei.

Unele dintre aceste tehnologii au fost instalate în perioada în care dezvoltarea rapidă a sectorului eolian chinez depindea mai mult de furnizori externi. Politica actuală urmărește atât înlocuirea acestui echipament existent, cât și evitarea introducerii unor noi dependențe în instalațiile care urmează să fie construite.

Un exemplu folosit de Janka Oertel privește parcul eolian Kangbao din provincia Hebei. În iunie 2025, o companie energetică de stat a lansat o procedură pentru înlocuirea sistemelor de control ale 67 de turbine. Documentația nu susținea că turbinele trebuiau înlocuite din cauza vechimii sau a defectării lor, problema identificată fiind controlerele de origine străină. Printre argumentele invocate apăreau costurile ridicate, timpii lungi de aprovizionare și riscul dependenței de tehnologii controlate din exterior.

Acest tip de limbaj apare într-o parte importantă a setului de documente. Potrivit OSW, 86% dintre procedurile din eșantion care privesc înlocuirea unor tehnologii străine utilizează formulări legate de localizarea internă. Începând cu mijlocul lui 2024, autorii observă mai frecvent termeni precum „secure and controllable” sau „self-reliant and controllable”, care adaugă argumentului industrial o componentă explicită de securitate.

Raționamentul este relevant mai ales pentru sistemele conectate. Un controler industrial, un server sau o platformă SCADA nu reprezintă doar o componentă achiziționată de la un furnizor. Aceste tehnologii pot determina cum este operată infrastructura, ce date sunt colectate, cine poate actualiza software-ul și cum poate fi menținut sau reparat sistemul. Pentru autoritățile și companiile chineze citate în documentație, dependența de furnizorul extern poate deveni astfel o problemă de disponibilitate a pieselor, acces tehnic sau control asupra infrastructurii.

Campania pare să se fi accelerat. OSW identifică 20 de proceduri până la sfârșitul lui 2023, deși avertizează că datele din această perioadă sunt mai incomplete. Numărul ajunge la 49 în 2024 și 108 în 2025. Pentru 2026, numai până la 19 august, cercetătorii au identificat 116 proceduri.

Răspândirea geografică este la fel de extinsă. Primele cazuri identificate apar în Hebei și Mongolia Interioară, două zone importante pentru producția eoliană. Până la sfârșitul lui 2024, procedurile acopereau 27 de regiuni de nivel provincial, iar în august 2026 ele ajunseseră în 30 dintre cele 31 de astfel de unități din China continentală, singura excepție din setul de date fiind Shanghai.

OSW calculează că parcurile eoliene vizate de procedurile identificate însumează aproximativ 42,4 GW în 438 de active. Cifra nu reprezintă capacitatea turbinelor sau componentelor care vor fi eliminate. Ea reprezintă capacitatea totală a parcurilor în care a fost identificată cel puțin o procedură relevantă de localizare sau înlocuire.

Această diferență este importantă. O licitație pentru înlocuirea unor controlere într-un parc de 500 MW nu înseamnă că sunt înlocuiți 500 MW de turbine. Capacitatea este folosită de cercetători pentru a ilustra dimensiunea instalațiilor atinse de campanie, nu pentru a calcula volumul efectiv al echipamentului străin eliminat.

Furnizorul străin este menționat explicit numai într-o parte dintre proceduri. Dintre cele 293 de cazuri, 61 numesc o companie sau o tehnologie străină vizată. În această categorie, OSW identifică 15 companii pe care le clasifică drept furnizori de origine europeană, iar 34 dintre cele 61 de proceduri care indică proveniența furnizorului implică tehnologie atribuită unor companii europene.

Acest lucru nu permite calcularea unei cote exacte a companiilor europene în întreaga campanie, deoarece majoritatea documentelor nu numesc furnizorul care urmează să fie înlocuit. Nici nu demonstrează că toate firmele indicate au pierdut deja contracte sau că echipamentele lor au fost scoase efectiv din funcțiune.

Metodologia OSW pornește de la documente publice emise de companii energetice chineze și subsidiarele lor, inclusiv anunțuri de licitație, proceduri competitive, achiziții din sursă unică, modificări și rezultate ale unor proceduri. Cercetătorii au folosit și Global Wind Power Tracker pentru identificarea proiectelor, apoi au căutat termeni precum „domestic localisation”, „import substitution”, „secure and controllable”, „replacement” sau „retrofit”.

Instrumentele software, inclusiv unele asistate de AI, au fost utilizate pentru etichetarea documentelor, identificarea potențialelor duplicate și extragerea unor informații. Selecția finală a fost însă verificată de cercetători, care au eliminat cazurile considerate insuficient susținute sau duplicate.

Autorii subliniază că cele 293 de proceduri reprezintă un prag minim și nu un recensământ al tuturor înlocuirilor. Achizițiile sunt distribuite pe numeroase platforme, documentele tehnice pot necesita înregistrare sau pot să nu fie publicate, iar anunțurile mai vechi sunt uneori șterse sau dificil de găsit. Acoperirea perioadei de dinainte de 2024 este considerată în mod explicit incompletă.

Există și o a doua limită fundamentală. Un document de achiziție dovedește că o entitate cere înlocuirea sau localizarea unei tehnologii. El nu dovedește că procedura a fost finalizată, că un contract a fost executat sau că echipamentul străin a fost deja demontat. Din acest motiv, OSW vorbește despre parcuri și tehnologii „targeted” de campanie.

Pentru ECFR, valoarea politică a cercetării nu vine numai din efectul asupra vânzărilor companiilor europene. Janka Oertel susține că tehnologiile pe care autoritățile chineze încearcă să le elimine din infrastructura proprie oferă UE indicii despre tipurile de dependențe pe care Beijingul le consideră riscante în infrastructura critică.

Dacă China tratează accesul străin la controlere, software industrial, baze de date și sisteme conectate drept o vulnerabilitate, argumentează Oertel, autoritățile europene ar trebui să analizeze în mod comparabil dependențele create atunci când asemenea funcții sunt furnizate în Europa de companii asupra cărora un stat terț poate exercita o influență semnificativă.

Această concluzie devine relevantă deoarece producătorii chinezi de turbine încearcă simultan să își crească prezența pe piața europeană. Problema ridicată de ECFR este una de asimetrie. Furnizorii europeni pot fi eliminați din infrastructura chineză în numele localizării și securității, în timp ce companiile chineze continuă să urmărească accesul la proiectele europene de energie regenerabilă.

Oertel propune ca UE să folosească mai ferm criterii privind furnizorii cu risc ridicat și instrumentele de reciprocitate în achizițiile publice. Acestea sunt recomandări ale autoarei și nu decizii adoptate de Comisia Europeană sau de statele membre.

Uniunea are deja instrumente care acoperă părți diferite ale problemei. International Procurement Instrument permite intervenția atunci când accesul companiilor europene la achizițiile unei țări terțe este restricționat sistematic. Primul caz în care instrumentul a produs restricții a vizat achizițiile europene de dispozitive medicale din China, nu sectorul eolian.

Foreign Subsidies Regulation permite Comisiei să investigheze dacă sprijinul financiar acordat de state terțe distorsionează piața internă, inclusiv în unele proceduri mari de achiziții. Instrumentul răspunde însă problemei subvențiilor, nu automat lipsei de reciprocitate sau riscurilor de securitate asociate tehnologiei conectate.

Net-Zero Industry Act introduce, la rândul său, criterii care depășesc prețul în anumite achiziții și licitații pentru tehnologii net-zero. Pentru energia regenerabilă, cadrul european include criterii privind reziliența lanțurilor de aprovizionare, securitatea cibernetică, sustenabilitatea și capacitatea de livrare. Aceste reguli pot influența accesul furnizorilor la proiectele europene fără să constituie o interdicție generală asupra tehnologiei chineze.

Analiza ECFR merge mai departe decât aceste instrumente și propune tratarea reciprocității și a riscului tehnologic într-o manieră mai sistematică. Ideea centrală este că accesul la infrastructură critică nu ar trebui analizat exclusiv prin prețul echipamentului, iar relația cu China nu ar trebui evaluată fără a lua în calcul condițiile pe care Beijingul le aplică furnizorilor europeni pe propria piață.

Totuși, cercetarea OSW nu stabilește prin ea însăși că UE trebuie să excludă un anumit producător chinez. Ea documentează o politică observabilă în achizițiile chineze și oferă date pentru dezbaterea privind reciprocitatea. Evaluarea furnizorilor din Europa ar necesita analize separate privind securitatea, structura proprietății, subvențiile, controlul software-ului, fluxurile de date și posibilitatea unor actualizări sau intervenții de la distanță.

Pentru România nu este documentată în raport o expunere distinctă care să permită concluzia că anumite proiecte eoliene românești sunt afectate. Relevanța este europeană și privește regulile după care viitoarele proiecte energetice aleg furnizorii și echilibrează costul, securitatea, reziliența și accesul reciproc la piețe.