Consiliul Uniunii Europene a adoptat noua directivă europeană de combatere a corupției, care armonizează definițiile principalelor infracțiuni de corupție în statele membre și stabilește niveluri minime comune de sancțiuni pentru persoane fizice și companii. Potrivit Consiliului, noile reguli întăresc atât prevenirea corupției, cât și investigarea și urmărirea penală a faptelor comise în sectorul public și în sectorul privat.

Pe scurt

1. Consiliul a dat undă verde finală unei noi directive UE privind combaterea corupției.

2. Directiva armonizează definițiile principalelor infracțiuni de corupție în toate statele membre.

3. Pentru persoane fizice, noile reguli prevăd niveluri minime comune de sancțiuni, cu pedepse maxime între trei și cinci ani de închisoare, în funcție de infracțiune.

4. Companiile pot fi sancționate cu amenzi între 3% și 5% din cifra de afaceri globală sau între 24 și 40 de milioane de euro, în funcție de infracțiune.

5. Statele membre vor trebui să creeze organisme specializate pentru prevenirea corupției și să introducă măsuri de conștientizare publică.

Comunicatul Consiliului arată că noua directivă înlocuiește două instrumente europene mai vechi, legea din 2003 privind corupția în sectorul privat și convenția din 1997 privind corupția care implică funcționari ai Uniunii Europene și ai statelor membre. În acest sens, textul este prezentat ca o actualizare de fond a cadrului legislativ european anticorupție și ca o încercare de a reduce diferențele mari dintre sistemele naționale în ceea ce privește definițiile și tratamentul juridic al acestor fapte.

Consiliul enumeră explicit principalele infracțiuni care trebuie definite și tratate într-un mod comparabil în întreaga Uniune. Acestea includ mita în sectorul public și în sectorul privat, deturnarea de fonduri, traficul de influență, obstrucționarea justiției, îmbogățirea rezultată din fapte de corupție, disimularea și anumite încălcări grave ale exercitării ilegale a funcției publice. Prin această listă, noua directivă extinde cadrul comun european dincolo de mită în sens strict și încearcă să acopere lanțul mai larg de fapte care însoțesc și alimentează corupția.

În materie de sancțiuni, directiva impune statelor membre să prevadă niveluri minime comune astfel încât pedepsele maxime să nu fie fixate prea jos. Pentru persoanele fizice, Consiliul spune că infractorii pot risca pedepse cu închisoarea între trei și cinci ani, în funcție de infracțiune. Pentru persoane juridice, noul cadru introduce o dublă scară de sancționare, companiile putând fi amendate fie cu sume proporționale între 3% și 5% din cifra lor de afaceri globală totală, fie cu sume fixe între 24 și 40 de milioane de euro, în funcție de gravitatea faptei.

Consiliul pune accent și pe dimensiunea de prevenție. Statele membre vor trebui să instituie organisme specializate pentru prevenirea corupției și pentru creșterea gradului de conștientizare publică, cu obiectivul declarat de a crea o cultură a integrității. Acest element arată că noua directivă nu este concepută doar ca instrument de drept penal, ci și ca una de politică publică administrativă și de guvernanță, menită să reducă riscurile de corupție înainte ca acestea să se transforme în dosare penale.

Textul mai arată că Uniunea Europeană este parte la Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, UNCAC, descrisă drept cel mai cuprinzător instrument juridic internațional în acest domeniu. Potrivit Consiliului, noua directivă actualizează cadrul legislativ existent al UE și încorporează standarde internaționale obligatorii pentru Uniune, inclusiv pe cele prevăzute în UNCAC. În acest fel, directiva este prezentată și ca un pas de aliniere a normelor europene la obligațiile internaționale deja asumate.

Din punct de vedere procedural, directiva va intra în vigoare la 20 de zile după publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Statele membre vor avea la dispoziție 24 de luni pentru a o transpune în legislația națională. Consiliul precizează însă că pentru dispozițiile privind evaluările de risc și strategiile naționale se aplică un termen mai lung, de 36 de luni. Acest calendar sugerează că aplicarea efectivă a noilor reguli va depinde atât de viteza transpunerii naționale, cât și de capacitatea administrațiilor de a construi structuri de prevenție și planificare anticorupție.

Prin adoptarea acestui text, Consiliul transmite că Uniunea încearcă să mute lupta anticorupție de la un peisaj juridic fragmentat spre un regim mai coerent, în care faptele esențiale sunt definite într-un mod mai apropiat și sunt tratate cu sancțiuni comparabile în toate statele membre. Miza practică este reducerea discrepanțelor dintre ordini juridice naționale care, până acum, puteau duce la diferențe semnificative în calificarea juridică a faptelor și în severitatea pedepselor.

Noua directivă europeană anticorupție este prezentată de Consiliu ca o reformă care înlocuiește două instrumente juridice mai vechi și ridică standardul comun al Uniunii atât pentru prevenirea corupției, cât și pentru sancționarea ei. În forma adoptată, textul se aplică sectorului public și sectorului privat și încearcă să reducă diferențele de abordare dintre statele membre în ceea ce privește definirea faptelor și nivelul sancțiunilor.

Prin referirea explicită la UNCAC și la organisme specializate de prevenție, directiva indică o viziune mai largă asupra politicii anticorupție europene, în care dreptul penal, integritatea instituțională și strategiile administrative sunt tratate împreună. În acest sens, noul cadru merge dincolo de simpla înăsprire a pedepselor și încearcă să construiască o arhitectură mai stabilă de conformare și prevenție la nivelul întregii Uniuni.