Verile mai lungi și mai calde extind riscul de boli infecțioase în Europa

Verile tot mai lungi și mai calde creează în Europa condiții favorabile pentru răspândirea unor infecții transmise prin alimente, apă, țânțari și căpușe, avertizează Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor. Riscul nu este asociat numai episoadelor scurte de caniculă, fiind alimentat de temperaturile ridicate care se mențin perioade mai lungi și modifică mediul în care se dezvoltă bacteriile și vectorii care transmit boli.

ECDC urmărește în această vară patru categorii de risc: bolile transmise prin alimente, vibrioza asociată apelor de coastă, infecțiile transmise de țânțari și bolile răspândite de căpușe. Agenția europeană solicită o cooperare mai strânsă între autoritățile sanitare, serviciile de mediu și sectorul veterinar, în condițiile în care numai puțin peste jumătate dintre statele membre dispun de un plan național de adaptare la schimbările climatice.

Bolile transmise prin alimente se numără printre cele mai frecvente probleme de sănătate ale verii. Temperaturile ridicate pot accelera multiplicarea bacteriilor în produsele alimentare, în special atunci când lanțul frigorific este întrerupt sau alimentele rămân pentru perioade îndelungate la căldură.

ECDC recomandă respectarea igienei în timpul pregătirii alimentelor, spălarea fructelor și legumelor înainte de consum și prepararea termică suficientă, în special în cazul cărnii. Aceste măsuri reduc riscul de infectare, dar nu înlocuiesc controalele privind siguranța alimentelor și păstrarea lor la temperaturi adecvate.

O altă problemă urmărită de agenție este vibrioza, provocată de bacterii din genul Vibrio. Acestea se dezvoltă mai ușor în ape de coastă calde și cu salinitate scăzută, cum sunt anumite zone ale Mării Baltice și estuarele în care apa dulce se întâlnește cu apa marină.

Infecția poate apărea atunci când o rană deschisă intră în contact cu apă contaminată sau după consumul unor fructe de mare crude ori insuficient preparate. Persoanele cu tăieturi, zgârieturi sau piercinguri recente sunt sfătuite să evite înotul în zonele cu risc ridicat, iar produsele marine provenite din aceste ape trebuie preparate termic corespunzător.

ECDC a actualizat un instrument de vizualizare care estimează zonele în care condițiile apei pot favoriza bacteriile Vibrio. Instrumentul nu confirmă existența unei infecții într-un anumit loc și nu înlocuiește avertizările autorităților naționale, dar indică unde riscul de expunere poate fi mai mare.

Temperaturile ridicate și umiditatea influențează și răspândirea țânțarilor. Sezoanele calde mai lungi permit unor specii invazive să supraviețuiască și să se reproducă în regiuni europene în care anterior apăreau rar sau nu erau prezente.

Această extindere transformă infecțiile transmise de țânțari într-o preocupare tot mai importantă pentru sănătatea publică europeană. ECDC menționează dengue, chikungunya și virusul West Nile, însă prezența țânțarilor capabili să transmită un virus nu înseamnă automat că transmiterea locală are loc.

Pentru apariția cazurilor locale este necesar ca agentul patogen să fie introdus și transmis de un vector competent în condiții favorabile. Călătoriile internaționale pot aduce cazuri în Europa, iar prezența țânțarilor în sezonul cald poate permite, în anumite circumstanțe, transmiterea mai departe.

Măsurile individuale recomandate includ utilizarea produselor repelente, purtarea hainelor care acoperă pielea și folosirea plaselor la ferestre sau deasupra paturilor. Eliminarea apei stagnante din recipiente, jgheaburi, ghivece și alte spații din apropierea locuințelor poate reduce locurile în care țânțarii se reproduc.

Schimbarea duratei anotimpurilor afectează și activitatea căpușelor. În multe regiuni, primăverile și toamnele mai blânde prelungesc perioada în care acestea sunt active, mărind intervalul în care oamenii pot fi expuși în păduri, parcuri, grădini și alte zone cu vegetație.

Căpușele infectate pot transmite boala Lyme și encefalita transmisă de căpușe, două afecțiuni distincte. Boala Lyme este provocată de bacterii și poate fi tratată cu antibiotice, în timp ce encefalita transmisă de căpușe este o infecție virală pentru care există vaccin.

ECDC recomandă purtarea pantalonilor lungi și a hainelor cu mâneci lungi în timpul drumețiilor sau al activităților în zone cu vegetație. Verificarea corpului și îndepărtarea rapidă și corectă a căpușelor după petrecerea timpului în aer liber pot reduce riscul de infectare.

Agenția leagă aceste schimbări de necesitatea unei pregătiri pe termen mai lung. Evaluările sale recente arată că puțin peste jumătate dintre statele membre au un plan național de adaptare la schimbările climatice, dar existența unui plan general nu garantează că acesta include măsuri suficiente pentru toate efectele asupra sănătății publice.

ECDC consideră că statele trebuie să dezvolte intervenții dedicate riscurilor sanitare produse de temperaturile extreme și de schimbarea distribuției agenților patogeni și a vectorilor. Pregătirea include supravegherea epidemiologică, schimbul de date, identificarea rapidă a focarelor și coordonarea răspunsului între țări.

Riscurile nu pot fi gestionate exclusiv de autoritățile sanitare. Condițiile în care apar infecțiile sunt influențate de mediu, animale, alimente, apă, urbanism, transport și comportamentul populației, ceea ce impune cooperarea dintre mai multe domenii.

Această abordare este cunoscută la nivel european drept One Health și pornește de la legătura dintre sănătatea oamenilor, a animalelor, a plantelor și a mediului. ECDC evaluează aplicarea sa în statele membre pentru a identifica deficiențele de pregătire și capacitatea autorităților de a răspunde amenințărilor care traversează frontierele dintre sectoare și dintre țări.

Europa este regiunea Organizației Mondiale a Sănătății care se încălzește cel mai rapid, iar schimbările de temperatură și umiditate modifică deja aria geografică a unor vectori. Acest proces nu produce aceleași efecte în toate regiunile și nu permite atribuirea automată a fiecărui caz de boală unei perioade de căldură.

Riscul depinde de prezența agentului patogen, de distribuția speciilor care îl pot transmite, de condițiile locale și de gradul de expunere a populației. Monitorizarea trebuie realizată la nivel local și actualizată pe măsură ce apar noi date.