Sustenabilitatea financiară. De la deficite la convergență nominală – volum coordonat de Cosmin Marinescu 

Din perspectiva mai largă a obiectivelor politicilor economice și sociale, sustenabilitatea financiară trebuie să asigure, într-un context caracterizat în prezent de multiple riscuri și incertitudini, premisele continuării procesului de dezvoltare durabilă și de integrare economică și monetară a României în structurile Uniunii Europene.

Creșterea datoriei publice la nivel global a redevenit o problemă îngrijorătoare, într-un context cu schimbări profunde

• Accentuarea incertitudinii globale și schimbările de paradigmă privind natura și traseul politicilor publice remodelează semnificativ perspectivele economice, într-o lume în care finanțele publice sunt deja intens solicitate. Poziții financiare precare determină schimbări de direcție geostrategice mondiale, cu implicații la scală decenală.
• La nivel global, datoria guvernamentală brută se apropie de borna de 100% din PIB. S-au îndatorat și continuă să o facă nu doar statele emergente și cele în curs de dezvoltare, în special China, dar și țările dezvoltate, SUA având o pondere globală de circa o treime, iar Japonia remarcându-se prin datoria ce depășește dublul PIB-ului.
• Pe un trend similar, Uniunea Europeană a înregistrat, în ultimii douăzeci de ani, creșterea datoriei publice la peste 80% din PIB, iar traiectoria preconizată este tot crescătoare, mai ales în condițiile nevoilor de securitate și recâștigare a competitivității economice.
• Acum, prioritățile geopolitice globale par să se schimbe profund, de la dezvoltare la apărare, de la economie la securitate, cu riscuri în creștere în privința tensiunilor geopolitice și de securitate, dar și a amânării nedefinite în adresarea vulnerabilităților pe termen lung, inclusiv climatice, cu care se confruntă omenirea în etapa actuală.

România se remarcă recent prin accelerarea datoriei publice, pe fondul deficitelor bugetare ridicate

• În acest cadru, România se remarcă atât în regiune, cât și între statele europene, prin accelerarea recentă a creșterii datoriei, cu un ritm mediu anual de aproximativ 4 puncte procentuale din PIB în perioada 2020-2025, triplu față de anii pre-pandemie 2005-2019.
• Astfel, datoria guvernamentală brută a României a ajuns la 60% din PIB, acesta fiind pragul stipulat în setul de criterii Maastricht privind convergența nominală. O evoluție ascendentă se notează și în alte state peers, în particular în Polonia și Ungaria, în cea din urmă chiar la peste 70%, dar cu ritmuri mult mai temperate.
• Creșterea notabilă a datoriei publice a României din ultimii ani reflectă în mare măsură înclinația politicii fiscale către stimularea consumului și (doar recent) a investițiilor. Deficitele bugetare mari au fost rezultatul accelerării cheltuielilor, mai ales a celor rigide, dar și a celor cu dobânzile, într-un ritm superior creșterii veniturilor.
• Corecțiile pot interveni brusc mai ales atunci când autoritățile consideră că dezvoltarea economică trebuie stimulată facil, prin deficite bugetare persistente, până când afectează sustenabilitatea financiară, iar investitorii își regândesc expunerile investiționale, căutând cu predilecție angajamente pe termene mai scurte.

Crizele suprapuse devin un turbion de șocuri și riscuri, iar autoritățile se confruntă cu testul sustenabilității

• De regulă, autoritățile sunt nevoite să caute un compromis între atenuarea ascensiunii datoriei și identificarea de resurse pentru adresarea unor nevoi și riscuri amplificate, în condițiile în care economia înregistrează un avans modest, iar costurile de finanțare sunt semnificative. O creștere economică robustă va contribui la eficiența eforturilor de consolidare a finanțelor publice.
• Creșterea datoriei publice poate fi mai ușor de gestionat atunci când economiile nu se confruntă cu șocuri majore, precum marea criză financiară ce a favorizat acutizarea datoriilor pentru statele din zona euro (Grecia, Irlanda, Italia, Portugalia, Spania).
• Crizele suprapuse din ultimii ani au acționat asemenea unui turbion de șocuri și riscuri economice semnificative, iar autoritățile statale au din nou în față testul sustenabilității financiare. Acesta nu poate fi abordat decât prin consecvență, coerență decizională, credibilitate și profesionalism în implementarea măsurilor asumate.
• Însănătoșirea finanțelor publice presupune un efort societal multianual, iar contribuțiile educației și ale digitalizării sunt majore, conferind reziliență și durabilitate transformărilor ce decurg din implementarea politicilor publice, în rezonanță cu etosul social.

Progresele semnificative post-aderare ale României nu au fost neutrale din perspectiva dezechilibrelor

• Pe parcursul evoluției post-aderare a României, o preocupare importantă la nivelul autorităților, dar și a societății în general, a fost reprezentată de accelerarea procesului de convergență reală, care să susțină creșterea veniturilor și a nivelului de trai, în general.
• Privind retrospectiv, parcursul României în context european a însemnat obținerea unor progrese importante în plan economic, social și instituțional, obiective realizate prin coeziune în raport cu valorile europene, dar și prin relativă reziliență în contextul crizelor.
• Traseul de recuperare a decalajelor a presupus totuși prioritizarea unor acumulări cantitative, cu accent pe atragerea de investiții și, în general, pe politici de creștere a veniturilor și a nivelului de trai.
• Însă procesul de catching-up nu s-a desfășurat într-un context neutral din punct de vedere al dezechilibrelor economice interne. De altfel, privind în urmă, și celelalte state europene au acumulat anumite dezechilibre în decursul propriilor trasee de convergență.
• Acum este necesară o etapă a ajustărilor calitative, impunându-se restabilirea echilibrelor economice și financiare, provocările cheie fiind consolidarea finanțelor publice și sustenabilitatea financiară.

Este necesară trecerea de la progresele cantitative la consolidarea calitativă. 2026 este anul consolidării economice

• Acesta este momentul în care se impune o schimbare a agendei politicilor economice, prioritatea, pentru factorii de decizie, devenind refacerea durabilă a echilibrelor macroeconomice. Este primordial ca politicile economice să vizeze, în mod convergent, o direcție de îndreptare graduală a dezechilibrelor macroeconomice.
• Eforturile urmăresc, de altfel, o anumită ciclicitate normală în sfera politicilor publice. Dacă în ultimele două decenii am avut, în România, politici axate pe progrese cantitative, acum se impune conștientizarea și promovarea consolidării calitative, asigurând premisele dezvoltării sustenabile, prin competitivitate și inovare.
• În momentul de față, este nevoie de tranziția de la modelul expansionist, axat pe creșterea veniturilor și a investițiilor, pentru recuperarea decalajelor, la un model economic bazat preponderent pe refacerea dezechilibrelor. Este necesară trecerea de la modelul cantitativ la unul calitativ, sustenabil, rezilient în fața provocărilor.
• Schimbarea direcției politicilor publice trebuie să recunoască importanța unor ajustări adecvate, echilibrate, aplicate consecvent, care să asigure reducerea treptată a dezechilibrelor economice prin consolidarea fiscal-bugetară și stimularea competitivității. 

  Recâștigarea credibilității economice este ingredientul cheie al sustenabilității financiare

• Consolidarea fiscal-bugetară și sustenabilitatea datoriei publice au devenit provocări definitorii pentru România, îndeplinirea acestor obiective necesitând echilibru, decizii judicioase și consens politic.
• Eforturile de consolidare necesită nu doar susținere politică, ci și o anumită coeziune socială, pentru recâștigarea credibilității politicilor economice, un ingredient cheie al sustenabilității financiare.
• Angajamentele prevăd diminuarea graduală a deficitului bugetar până la atingerea țintei de 3% din PIB la nivelul anului 2031, parcurs ce presupune ample reforme fiscal-bugetare și un efort consistent în (re)echilibrarea veniturilor și cheltuielilor bugetare.
• O consolidare fiscal-bugetară adecvată, ale cărei efecte să poată trece testul timpului, necesită o abordare complexă în materie de politici publice, care să sprijine stabilitatea macroeconomică și să atenueze vulnerabilitățile economiei la șocuri externe.
• Îndeplinirea cu succes a angajamentelor asumate presupune, totodată, asigurarea premiselor de creștere economică sustenabilă, prin continuarea investițiilor, mai ales a proiectelor finanțate prin programele europene, capabile a susține potențialul de dezvoltare.

Radiografia indicatorilor reprezintă un suport empiric semnificativ pentru fundamentare a politicilor economice

• Lucrarea de față evidențiază, din perspectivă națională, regională și europeană, principalii indicatori relevanți pentru poziția bugetară și cea externă, inclusiv aspecte esențiale privind sistemul financiar-bancar, dezechilibrele sociale și disciplina financiară.
• Amplitudinea, gradul de detaliere și corelațiile surprinse în cadrul lucrării reflectă obiectivul clar al acesteia de furnizare a unui suport empiric semnificativ la fundamentarea politicilor economice atât pe termen scurt, cât mai ales în perspectiva anilor ce vor urma.
• Analiza întărește evaluarea conform căreia resorturile creșterii economice sustenabile nu pot fi asigurate decât prin utilizarea eficientă a fondurilor europene și a investițiilor străine directe, care sprijină alinierea la tendințele tehnologice actuale și eficientizarea energetică, contribuind la creșterea competitivității economice.
• Predictibilitatea economică și politică este esențială pentru îmbunătățirea calității mediului de afaceri și susținerea inițiativei private, aspecte corelate cu întărirea disciplinei financiare, dar și a guvernanței corporative în sectorul companiilor de stat, unele cu rol strategic privind securitatea și potențialul economic de creștere.

Relevanța analizei este sporită de multitudinea indicatorilor analizați, precum și de corelațiile  identificate

• Importanța deosebită acordată analizei guvernanței corporative la nivelul companiilor de stat este pe deplin justificată, dat fiind contextul consolidării fiscale, inclusiv prin măsuri de eficientizare a activității companiilor la care statul deține pachetul majoritar.
• O analiză deosebit de actuală vizează balanța contributivității în ceea ce privește finanțarea curentă a sistemelor sociale, în special a sistemului de pensii publice, a cărui finanțare exercită în continuare presiune asupra datoriei publice, în detrimentul altor domenii.
• Semnificative sunt corelațiile identificate între evoluția veniturilor bugetare din perspectivă europeană și cotele principalelor categorii de impozite din România și alte state europene, dar și capacitatea de colectare, în particular magnitudinea gap-ului TVA, prioritizarea subiectului fiind deopotrivă oportună și necesară la acest moment.
• Lucrarea are în vizor aspecte relevante care privesc și companiile private, precum cheltuielile cu prestațiile externe, marjele de profit, gradul de îndatorare și indicatorul de sănătate financiară sau, în ceea ce privește sectorul bancar, ponderea titlurilor de stat în total active, rentabilitatea și taxarea cifrei de afaceri.

Criteriile nominale reprezintă matricea cantitativă a reperelor de sustenabilitate

• Putem asigura premisele dezvoltării durabile printr-o politică externă cu obiectivul de a face România atractivă și competitivă, un pilon de stabilitate, inclusiv geopolitică, și un vector de creștere în Europa. De o importanță deosebită în acest context sunt strategia de promovare a exporturilor românești și diplomația comercială.
• Sarcina politicilor publice este să favorizeze reechilibrarea durabilă a indicatorilor macroeconomici. Astfel, în acest parcurs solicitant, cu elemente imprevizibile, se impune o poziționare cât mai distantă de logica reacțiilor conjuncturale sau oportuniste, care pot fi mai apoi invalidate de evoluțiile economice.
• Pe de altă parte, implementarea reformelor structurale, cu mecanisme complexe de eficientizare profundă, antrenate la nivelul tuturor sectoarelor economice, este esențială pentru creșterea economică sustenabilă și consolidarea finanțelor publice, cadru benefic inclusiv pentru transmisia eficientă a politicii monetare.
• Criteriile de convergență nominală reprezintă matricea cantitativă a reperelor de sustenabilitate. Cadrul internațional este în prezent caracterizat de volatilitatea accentuată a principalilor indicatori, pe fondul unei succesiuni de crize globale și al tensiunilor geopolitice.

Gestionarea eficientă a avantajelor va permite urmărirea obiectivului strategic de adoptare a monedei euro 

• Deși cadrul macroeconomic al României este unul al contrastelor, creșterea PIB fiind însoțită de dezechilibre, datorie și inegalități sociale persistente, timpul este încă în favoarea noastră, ca națiune și economie, să fructificăm propriile avantaje competitive.
• Bunăstarea economică și socială, indiferent cum o definim, nu poate fi protejată, consolidată și dezvoltată fără a ne redobândi, cu responsabilitate, capacitatea de gestionare eficientă, optimală, a resurselor naționale, iar dezechilibrele macroeconomice sunt cele mai evidente indicii negative ale acestei ecuații comportamentale.
• Aspirațiile și parcursul european al României trebuie apărate, protejate și urmărite cu sârguință și temperament constructiv, având în anii următori ținte clare de atins în termeni de sustenabilitate și de consolidare a încrederii privind îndeplinirea angajamentelor, cu beneficii reciproce în cadrul Uniunii Europene.
• Adoptarea monedei euro rămâne un obiectiv strategic, de importanță majoră pentru România, iar îndeplinirea în manieră sustenabilă a criteriilor nominale este condiționată de realizarea unui grad ridicat de aliniere structurală cu statele zonei euro, proces ce necesită determinare în atingerea obiectivelor asumate.