AcasăEuropaComitetul socioeconomic al ECHA adoptă avizul final pentru restricționarea PFAS în UE,...


Comitetul socioeconomic al ECHA adoptă avizul final pentru restricționarea PFAS în UE, cu derogări justificate

Cinci cilindri gradați cu lichid galben și flacoane de laborator pe un fundal întunecat.
Recipiente de laborator cu lichid galben. Fotografie de ilustrare pentru substanțele chimice; imaginea nu identifică PFAS, probe contaminate sau o analiză efectuată de ECHA.

Comitetul pentru analiză socioeconomică (SEAC) al Agenției Europene pentru Produse Chimice a adoptat avizul final privind propunerea de restricționare a substanțelor per- și polifluoroalchilice, cunoscute ca PFAS. Concluziile anunțate de ECHA la 19 noiembrie 2026 susțin o interdicție la nivelul UE, cu derogări specifice justificate prin dovezi privind alternativele și costurile socioeconomice. Decizia încheie evaluarea științifică a comitetelor agenției, iar Comisia Europeană urmează să pregătească proiectul de restricție după primirea documentației finale. Nu a fost adoptată o nouă interdicție generală a PFAS.

Pe scurt

  1. Comitetul pentru analiză socioeconomică al ECHA a adoptat avizul final privind restricționarea PFAS. Comunicatul din 19 noiembrie recomandă o interdicție cu derogări specifice, justificate prin dovezi.

  2. Evaluarea privește peste 10.000 de substanțe, utilizate în produse de consum și numeroase procese industriale. Persistența PFAS și a produșilor lor de degradare constituie principala preocupare pentru mediu.

  3. Derogările și perioadele de tranziție ar trebui să permită dezvoltarea și utilizarea alternativelor. Pentru unele sectoare, experții recomandă derogări limitate în timp până la completarea evaluărilor.

  4. SEAC susține în principiu măsuri suplimentare de reducere a emisiilor pentru utilizările exceptate, dar informațiile disponibile nu au permis evaluarea completă a costurilor și beneficiilor acestor măsuri.

  5. Avizul nu introduce o nouă interdicție generală. ECHA trebuie să transmită documentele finale Comisiei, care va pregăti proiectul de restricție pentru discutare și vot în comitetul REACH.

Decizia SEAC reprezintă un prag important într-un proces început în ianuarie 2023, când autoritățile din Danemarca, Germania, Țările de Jos, Norvegia și Suedia au depus o propunere comună pentru restricționarea fabricării, introducerii pe piață și utilizării PFAS. Inițiativa urmărește reducerea emisiilor acestor substanțe în mediu și limitarea expunerii oamenilor, dar afectează numeroase produse și activități pentru care înlocuirea poate presupune modificări tehnice importante.

PFAS reprezintă o familie de substanțe sintetice caracterizate prin legături chimice foarte rezistente, care le conferă proprietăți precum stabilitatea la temperaturi ridicate, rezistența la apă și grăsimi sau capacitatea de a proteja anumite materiale împotriva deteriorării. Aceste proprietăți explică utilizarea lor în echipamente electronice, semiconductori, dispozitive medicale, lubrifianți, textile, acoperiri industriale și numeroase produse de consum. Aceleași caracteristici ridică însă probleme pentru mediu. Multe substanțe PFAS se degradează extrem de lent, pot fi transportate pe distanțe mari și pot persista în apă, sol și sedimente. Unele sunt asociate cu efecte negative asupra sănătății umane, iar acumularea lor în mediu poate continua chiar și atunci când utilizarea unei anumite substanțe este redusă. Nu toate substanțele din această familie au proprietăți toxicologice identice. Propunerea de restricție urmărește totuși o abordare de grup, justificată în special de persistența lor și de dificultatea reglementării separate a mii de compuși, inclusiv a situațiilor în care un PFAS interzis ar putea fi înlocuit cu altul cu caracteristici persistente similare.

Comitetul pentru evaluarea riscurilor (RAC) al ECHA a adoptat la 2 martie 2026 avizul său final asupra propunerii. RAC a examinat pericolele pentru sănătate și mediu, volumele utilizate, emisiile, riscurile și capacitatea unor restricții de a reduce expunerea. Avizul său a fost publicat la 26 martie, împreună cu proiectul de aviz al SEAC. Cele două comitete au atribuții diferite. RAC examinează riscurile și eficacitatea măsurilor de reducere a acestora, în timp ce SEAC analizează costurile și beneficiile socioeconomice, posibilitățile de înlocuire a substanțelor, impactul asupra sectoarelor economice și caracterul practic al unei eventuale restricții.

În martie, SEAC a convenit asupra unui proiect de aviz, care a fost supus unei consultări publice de 60 de zile, între 26 martie și 25 mai. Organizațiile interesate au putut prezenta date privind costurile de substituire, disponibilitatea alternativelor, perioadele de tranziție, impactul asupra competitivității și dificultățile de aplicare în sectoare specifice. După evaluarea observațiilor, comitetul a adoptat avizul final în reuniunea din noiembrie. SEAC consideră că sunt necesare măsuri europene suplimentare pentru reducerea riscurilor PFAS, deoarece cadrul existent nu controlează suficient emisiile și efectele lor asupra mediului și sănătății. Totodată, experții apreciază că restricția trebuie construită astfel încât beneficiile sale să fie proporționale cu costurile și să permită adaptarea utilizatorilor industriali.

Principalul rezultat al evaluării este susținerea unei interdicții generale cu derogări specifice anumitor utilizări. Aceste derogări ar trebui justificate prin dovezi privind inexistența unor alternative adecvate, dificultățile tehnice ale înlocuirii și consecințele economice sau sociale ale unei întreruperi rapide a utilizării substanțelor. Această abordare este diferită de aplicarea unei interdicții simultane asupra tuturor produselor și proceselor. În cazul produselor pentru care alternativele sunt disponibile și pot fi utilizate în condiții de siguranță, perioada de adaptare poate fi mai scurtă. În sectoarele unde înlocuirea necesită dezvoltarea unor materiale noi, testări, modificarea proceselor sau autorizații suplimentare, experții consideră că pot exista motive pentru termene mai lungi.

Pentru anumite utilizări industriale, disponibilitatea unei alternative nu poate fi evaluată exclusiv prin existența pe piață a unei substanțe care îndeplinește o funcție asemănătoare. Este necesară și verificarea performanței tehnice, a compatibilității cu echipamentele, a fiabilității, a riscurilor noi create prin substituire și, acolo unde este cazul, a certificărilor cerute de reglementările sectoriale. În domeniul dispozitivelor medicale, de exemplu, înlocuirea unui material poate necesita demonstrarea compatibilității biologice și a funcționării în condiții clinice. În producția de semiconductori, modificarea substanțelor utilizate poate influența procese de fabricație extrem de precise. În asemenea situații, o derogare nu echivalează cu negarea riscurilor PFAS, ci reprezintă o propunere de etapizare a înlocuirii lor.

Concluziile SEAC susțin și derogări temporare pentru anumite sectoare în care informațiile disponibile nu au permis o evaluare suficient de detaliată. Agenția consideră că aceste utilizări trebuie analizate suplimentar, fără ca lipsa unor date complete să fie transformată automat într-o excepție permanentă.

Perioadele de tranziție și derogările trebuie însă diferențiate. O perioadă de tranziție amână momentul aplicării unei interdicții sau obligații generale, în timp ce o derogare permite continuarea unei anumite utilizări în condiții precise, uneori pentru o perioadă mai lungă. Textul final al restricției va trebui să stabilească separat domeniul, durata, condițiile și eventualele obligații suplimentare aferente fiecărei excepții.

SEAC a susținut în principiu și introducerea unor măsuri suplimentare de gestionare a riscurilor pentru utilizările care ar beneficia de derogări. Acestea ar putea urmări reducerea emisiilor în perioada în care substanțele continuă să fie folosite, inclusiv prin monitorizare, planuri de gestionare și alte obligații specifice. Totuși, comitetul a precizat că informațiile existente nu permit evaluarea completă a costurilor și beneficiilor tuturor acestor măsuri suplimentare. Prin urmare, susținerea lor în principiu nu înseamnă că fiecare cerință administrativă sau tehnică propusă a primit deja o evaluare socioeconomică favorabilă.

Pentru întreprinderi, diferența are consecințe practice. Un producător care ar putea continua temporar utilizarea anumitor PFAS pe baza unei derogări ar putea fi supus unor obligații de reducere a emisiilor și de documentare. Costul total al conformării ar depinde nu numai de termenul de eliminare a substanțelor, ci și de controalele impuse în perioada tranzitorie. Această problemă este relevantă în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, care pot avea capacitate financiară și tehnică mai redusă pentru testarea alternativelor, reproiectarea produselor și implementarea unor sisteme suplimentare de monitorizare. În același timp, lipsa unor obligații eficiente de control ar permite continuarea emisiilor și acumularea substanțelor persistente în mediu.

Comitetul a luat în considerare și aplicabilitatea restricției. O reglementare care cuprinde mii de substanțe și produse foarte diferite trebuie să poată fi controlată de autoritățile naționale, importatori și producători. Definițiile, metodele de identificare, condițiile derogărilor și cerințele documentare trebuie formulate suficient de clar pentru a permite verificarea conformității. Aceasta constituie și o problemă de funcționare a pieței interne. Dacă statele membre ar aplica restricții naționale foarte diferite, companiile ar putea întâmpina condiții divergente pentru produse similare. O restricție europeană armonizată ar urmări reducerea acestor diferențe, în paralel cu limitarea riscurilor pentru sănătate și mediu.

ECHA a anunțat că avizul adoptat va fi definitivat în săptămânile următoare și transmis Comisiei împreună cu avizul RAC și documentele de fundamentare. Pachetul va fi publicat pe site-ul agenției. Comunicatul oferă concluziile principale, fără să permită verificarea integrală a fiecărei derogări și a tuturor termenelor din viitorul aviz public.

Următoarea etapă juridică revine Comisiei Europene. Executivul trebuie să decidă cum transformă concluziile celor două comitete într-un proiect de restricție în temeiul regulamentului REACH. Propunerea ar urma să modifice anexa XVII, care cuprinde restricțiile aplicabile fabricării, introducerii pe piață și utilizării anumitor substanțe și amestecuri chimice. Statele membre vor examina proiectul în cadrul comitetului REACH. Forma juridică finală, inclusiv eventualele praguri, utilizări exceptate, perioade tranzitorii și date de aplicare, va depinde de această procedură. Adoptarea avizului SEAC nu autorizează automat Comisia să considere toate condițiile convenite și nu substituie decizia de reglementare. În prezent există deja restricții europene privind anumite substanțe PFAS sau utilizări specifice, inclusiv reglementări sectoriale pentru unele produse. Acestea trebuie diferențiate de propunerea largă examinată de ECHA, care urmărește o abordare a întregii familii de substanțe în numeroase sectoare.

Pentru România, eventualele reguli vor fi relevante pentru producători, importatori, distribuitori și utilizatori industriali ai materialelor și produselor care intră în domeniul viitoarei restricții. Vor fi afectate și autoritățile responsabile cu supravegherea pieței, controlul substanțelor chimice și protecția mediului. În absența textului juridic final și a unei evaluări naționale detaliate, nu poate fi stabilit câte întreprinderi românești vor beneficia de derogări sau ce costuri exacte de conformare vor suporta.






























RELATED ARTICLES