
Uniunea Europeană și-a redus emisiile nete interne de gaze cu efect de seră cu 3% în 2024, până la 2,786 miliarde de tone de CO₂ echivalent, un nivel cu 39,5% mai mic decât în 1990. Totuși, politicile climatice existente nu sunt suficiente pentru atingerea obiectivului european de reducere a emisiilor cu cel puțin 55% până în 2030, arată al doilea Raport bienal de transparență publicat joi, 19 noiembrie 2026, de Comisia Europeană, în timpul conferinței climatice COP31 de la Antalya. În perimetrul angajamentului internațional al UE, scenariul cu măsurile existente indică o reducere de 48% în 2030, în timp ce scenariul care include și măsurile suplimentare planificate ajunge la 55%. Documentul identifică progrese importante în producția de energie, dar întârzieri persistente în transporturi și alte sectoare, precum și vulnerabilități privind capacitatea pădurilor de a absorbi carbon.
Pe scurt
-
Emisiile interne nete ale UE au scăzut cu 3% în 2024, la 2.786 milioane de tone CO₂ echivalent, cu 39,5% sub nivelul din 1990. Cifrele includ absorbțiile nete din utilizarea terenurilor și păduri.
-
În perimetrul angajamentului internațional al UE, care include și anumite emisii ale aviației și transportului maritim internațional, reducerea din 2024 este de 38,4%. Acest indicator este comparabil cu ținta de cel puțin 55% pentru 2030.
-
Măsurile existente ar conduce la o reducere de aproximativ 48% până în 2030 în perimetrul angajamentului internațional. Scenariul care include și măsuri suplimentare planificate ajunge la 55%, cu condiția implementării lor.
-
Transportul rutier a înregistrat o creștere anuală a emisiilor în 2024, în timp ce producția de electricitate și căldură a contribuit puternic la reducerea lor. Capacitatea pădurilor de a absorbi carbon rămâne vulnerabilă.
-
Opt state, inclusiv România și Belgia, și-au actualizat proiecțiile în 2026. Pentru celelalte 19, agregatul european folosește proiecții din 2025; rezultatul nu este o evaluare separată a performanței României.
Uniunea Europeană a publicat la 19 noiembrie al doilea Raport bienal de transparență (BTR2) în temeiul Acordului de la Paris, împreună cu cea de-a noua Comunicare națională privind schimbările climatice. Documentul prezintă evoluția emisiilor de gaze cu efect de seră, politicile de reducere a acestora, proiecțiile pentru următoarele decenii, măsurile de adaptare la schimbările climatice și sprijinul oferit țărilor în curs de dezvoltare.
Datele inventarului arată că emisiile nete interne ale UE, incluzând emisiile și absorbțiile din utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor și silvicultură, au scăzut cu aproximativ 87 de milioane de tone CO₂ echivalent între 2023 și 2024. Reducerea anuală de 3% a adus totalul la 2.786 de milioane de tone CO₂ echivalent, cu 39,5% sub nivelul din 1990. Rezultatele continuă scăderea importantă înregistrată în 2023, când Uniunea consemnase una dintre cele mai mari reduceri anuale de emisii din ultimele decenii. Între 1990 și 2024, produsul intern brut real al Uniunii a crescut cu aproximativ 71% față de 1990, potrivit raportului. Această evoluție indică faptul că, pe termen lung, emisiile teritoriale de gaze cu efect de seră și activitatea economică a UE au urmat traiectorii diferite.
Documentul prezintă atât o reducere de 39,5%, cât și una de 38,4% față de 1990. Diferența rezultă din perimetrele de calcul utilizate. Prima valoare se referă la emisiile nete interne ale UE, incluzând bilanțul emisiilor și absorbțiilor din sectorul LULUCF, care acoperă utilizarea terenurilor și pădurile. Pentru evaluarea angajamentului internațional al Uniunii, cunoscut drept contribuția determinată la nivel național sau NDC, raportul folosește un perimetru care include suplimentar anumite emisii din aviația internațională și navigația maritimă internațională. În acest al doilea perimetru, emisiile nete din 2024 au fost de aproximativ 2.873 de milioane de tone CO₂ echivalent, cu 38,4% sub valoarea de referință din 1990. Aceasta este valoarea comparabilă cu obiectivul internațional al UE pentru 2030, de reducere a emisiilor nete cu cel puțin 55%. Diferența este importantă deoarece utilizarea procentului de 39,5% într-o comparație directă cu toate proiecțiile NDC ar amesteca două metode de contabilizare.
Cea mai importantă concluzie pentru următorii ani privește diferența dintre cele două scenarii de proiecție. În scenariul denumit with existing measures (WEM), care pornește de la măsurile existente incluse în raportările naționale, emisiile acoperite de angajamentul NDC ar fi cu aproximativ 48% sub nivelul din 1990 în anul 2030. Acest rezultat ar rămâne sub obiectivul de cel puțin 55% stabilit de Uniunea Europeană. În scenariul with additional measures (WAM), care include implementarea măsurilor suplimentare planificate de statele membre, reducerea estimată ajunge la aproximativ 55%. Comisia consideră, pe această bază, că UE se află pe traiectoria necesară atingerii obiectivului, cu condiția ca măsurile suplimentare să fie efectiv puse în aplicare.
Cele două scenarii nu sunt rezultate deja obținute și nici garanții privind nivelul viitor al emisiilor. Ele reprezintă proiecții bazate pe ipoteze referitoare la politici, tehnologii, activitate economică și evoluția sistemelor energetice. Prin urmare, concluzia nu este că ținta pentru 2030 a fost atinsă înainte de termen, ci că atingerea ei rămâne posibilă și condiționată de implementare.
Pentru emisiile nete interne, care nu au exact același perimetru cu NDC, raportul estimează aproximativ 2.333 de milioane de tone CO₂ echivalent în 2030 în scenariul cu măsurile existente. În scenariul cu măsuri suplimentare, totalul ar scădea la aproximativ 2.032 de milioane de tone. Diferența este de aproximativ 301 milioane de tone CO₂ echivalent într-un singur an, ceea ce arată amploarea rezultatelor suplimentare așteptate de la politicile planificate. Exprimate ca reduceri față de 1990 în acest perimetru intern, scenariile corespund aproximativ unor valori de 49% și 56%. Aceste procente nu trebuie confundate cu estimările de 48% și 55% utilizate pentru contribuția internațională NDC. Diferența dintre scenariile interne este calculată prin scăderea celor două valori, nu reprezintă o reducere deja realizată.
Sectorul energetic este principala sursă a progresului european în reducerea emisiilor. Raportul arată că emisiile din producția publică de electricitate și căldură au scăzut cu peste 9% în 2024, pe fondul diminuării utilizării cărbunelui și, într-o măsură mai mică, a gazelor naturale, precum și al creșterii producției de energie cu emisii reduse. Sursele regenerabile au asigurat aproximativ 47% din producția netă de electricitate, potrivit datelor prezentate în document.
Raportul estimează pentru sectorul energetic, excluzând transporturile, o reducere a emisiilor de 61% până în 2030 în scenariul cu măsurile existente și de 66% în scenariul cu măsuri suplimentare, ambele față de 1990. Aceste proiecții reflectă dezvoltarea energiei regenerabile, îmbunătățirile de eficiență energetică și schimbările în utilizarea combustibililor. Totuși, sectorul energetic rămâne cea mai mare sursă de emisii a UE, iar reducerea suplimentară necesită investiții în rețele, capacități de producție și tehnologii cu emisii reduse.
Evoluția transporturilor contrastează cu rezultatele sectorului energetic. Raportul arată că transportul rutier intern este singurul sector major ale cărui emisii se mențin peste nivelul din 1990. În 2024, emisiile acestuia au crescut cu aproximativ 9 milioane de tone CO₂ echivalent față de anul anterior. Pentru transportul intern în ansamblu, scenariul cu măsurile existente indică emisii ușor mai ridicate decât în 1990 chiar și în 2030. În scenariul cu măsuri suplimentare, raportul estimează o reducere de aproximativ 13% până în 2030.
Diferența arată că electrificarea transportului, dezvoltarea infrastructurii de încărcare, îmbunătățirea eficienței vehiculelor și schimbările privind mobilitatea trebuie să avanseze mai rapid pentru ca sectorul să contribuie suficient la obiectivele climatice. Raportul nu demonstrează că toate statele membre au aceeași evoluție sau că transportul rutier este singurul responsabil pentru dificultatea îndeplinirii țintei.
În industrie, proiecțiile indică continuarea reducerii emisiilor, inclusiv prin modernizarea proceselor, eficiență energetică și schimbări tehnologice. Pentru emisiile din procese industriale, reducerea estimată în 2030 este cuprinsă între aproximativ 48% și 52% față de 1990, în funcție de scenariu. Agricultura avansează mai lent. Raportul estimează reduceri de aproximativ 30–32% până în 2030. Pe măsură ce energia se decarbonizează mai rapid, ponderea relativă a agriculturii în emisiile rămase poate crește, chiar dacă emisiile agricole scad în termeni absoluți. Situația este relevantă pentru reducerea metanului și a protoxidului de azot, emisii asociate în special activităților agricole și altor procese biologice sau industriale. Prin urmare, realizarea obiectivelor climatice necesită politici diferențiate pe sectoare, nu doar o reducere a emisiilor provenite din arderea combustibililor fosili.
Sectorul utilizării terenurilor, schimbării utilizării terenurilor și silviculturii, cunoscut drept LULUCF, joacă un rol important în bilanțul net de emisii. În 2024, sectorul a absorbit net aproximativ 231 de milioane de tone CO₂ echivalent din atmosferă, potrivit raportului. Pădurile sunt un element central al acestei capacități de absorbție, dar contribuția lor este vulnerabilă la schimbările climatice, exploatarea forestieră și evoluția utilizării terenurilor. Seceta, incendiile, furtunile și dăunătorii pot reduce capacitatea ecosistemelor de a stoca carbon. Raportul avertizează că absorbțiile din utilizarea terenurilor nu pot fi presupuse automat crescătoare în viitor. Aceasta reprezintă o vulnerabilitate pentru obiectivele climatice nete ale UE: o absorbție mai mică trebuie compensată prin reduceri mai mari ale emisiilor din alte sectoare sau prin alte măsuri compatibile cu cadrul juridic european.
Raportul include o precizare metodologică importantă pentru interpretarea estimărilor europene din 2026. Acesta nu a fost un an în care toate statele membre aveau obligația să transmită noi proiecții complete privind emisiile. Numai opt state au furnizat actualizări: Belgia, Danemarca, Estonia, Germania, Irlanda, Italia, Lituania și România. Pentru celelalte 19 state, agregarea europeană utilizează proiecțiile prezentate în 2025.
Prin urmare, estimările pentru UE în ansamblu nu reflectă în aceeași măsură toate măsurile adoptate, modificate sau anunțate în fiecare țară în cursul anului 2026. Faptul că România a transmis proiecții actualizate nu constituie, în sine, o evaluare pozitivă sau negativă a performanței sale climatice. Pentru asemenea concluzii ar fi necesară analiza separată a datelor naționale și a ipotezelor utilizate. Raportul european oferă o imagine agregată, nu un clasament al celor 27 de state după eficiența politicilor lor.
BTR2 nu urmărește numai diminuarea emisiilor. Documentul descrie și riscurile climatice pentru sănătate, ecosisteme, agricultură, infrastructură, resurse de apă și economie. Comisia reamintește că Europa se încălzește mai rapid decât media globală, iar fenomenele extreme pot produce pierderi economice și sociale chiar dacă emisiile continuă să scadă.
În octombrie 2026, executivul european a prezentat un cadru de consolidare a rezilienței climatice, incluzând o propunere legislativă pentru o abordare mai sistematică a evaluării și gestionării riscurilor. Acest cadru nu trebuie confundat cu o lege deja adoptată în toate componentele sale. Raportul subliniază că reducerea emisiilor și adaptarea sunt complementare: prima limitează agravarea viitoare a riscurilor, în timp ce a doua urmărește reducerea vulnerabilității la efectele climatice deja existente sau previzibile.
Un alt capitol al documentului privește fluxurile financiare destinate reducerii emisiilor și adaptării. Raportul prezintă contribuțiile bugetului european, veniturile generate de comercializarea certificatelor de emisii și finanțarea climatică oferită ori mobilizată pentru țările în curs de dezvoltare. Potrivit Comisiei, bugetul multianual al UE pentru 2021–2027 și programul NextGenerationEU sunt proiectate să contribuie împreună cu aproximativ 661 de miliarde de euro la obiectivele climatice. Această valoare reprezintă o estimare a contribuției programelor la obiective climatice pe întreaga perioadă, nu o sumă plătită integral în 2026 și nici finanțare exclusiv nouă anunțată la COP31.
Separat, veniturile cumulate din licitarea certificatelor de emisii au depășit 270 de miliarde de euro de la începutul licitațiilor în 2013. Raportarea financiară urmărește să arate cum sunt susținute investițiile necesare obiectivelor climatice, dar contribuțiile estimate, angajamentele financiare și plățile efective trebuie păstrate ca indicatori diferiți.
Al doilea raport bienal de transparență face parte din Cadrul consolidat de transparență al Acordului de la Paris. Statele participante trebuie să prezinte periodic informații despre emisiile lor, progresul către contribuțiile climatice naționale, politicile adoptate și sprijinul oferit sau primit. Raportul UE a fost transmis la 19 noiembrie, înaintea termenului de 31 decembrie 2026 stabilit pentru al doilea ciclu de raportare. În timpul COP31 de la Antalya, UE s-a alăturat unei declarații prin care părțile la acord au fost încurajate să depună rapoartele la termen. Declarația nu creează angajamente noi de reducere a emisiilor, ci urmărește consolidarea raportării și a încrederii între state. Informațiile din rapoartele bienale vor contribui și la a doua evaluare globală a progresului în aplicarea Acordului de la Paris, prevăzută pentru 2028. Depunerea raportului nu reprezintă însă validarea independentă a tuturor estimărilor sale. Documentele transmise urmează procedurile de examinare tehnică prevăzute de cadrul ONU.
Urmărirea țintei pentru 2030 va depinde de aplicarea măsurilor planificate și de actualizarea proiecțiilor naționale. Raportul indică un traseu posibil către reducerea de cel puțin 55%, iar inventarele viitoare vor arăta în ce măsură politicile produc scăderile anticipate.

















