Experții EPC cer schimbarea regulilor de decizie în securitate și finanțarea ambițiilor prezentate de von der Leyen

Experți ai European Policy Centre (EPC) cer ca inițiativele prezentate de Ursula von der Leyen în discursul privind starea Uniunii să fie însoțite de schimbări în luarea deciziilor și de finanțare. În reacțiile publicate de centrul de analiză de la Bruxelles, aceștia avertizează că un nou forum de securitate, prioritățile tehnologice și proiectele de reformă europeană riscă să adauge promisiuni fără să rezolve dificultățile de punere în aplicare.

Fabian Zuleeg, director executiv și economist-șef al EPC, consideră că discursul ar fi trebuit să se concentreze pe realizarea angajamentelor existente. În evaluarea sa, distanța dintre amploarea și viteza acțiunii necesare și rezultatele obținute de Europa continuă să crească. Numărul noilor inițiative nu poate fi principalul criteriu al succesului, susține el.

„Provocarea este transformarea ambiției în rezultate și a parteneriatelor în putere”, scrie Zuleeg. Critica sa nu privește lipsa obiectivelor europene, ci capacitatea instituțiilor și a statelor de a le pune în practică, într-un context de presiuni geopolitice, economice și democratice.

Propunerea unui Consiliu European de Securitate oferă un exemplu al acestei probleme. Analistul Juraj Majcin consideră că un asemenea forum ar putea fi util pentru discuțiile liderilor despre securitate și apărare, dar ar aduce puțină valoare suplimentară fără reformarea procesului decizional din politica externă și de securitate comună. El identifică în special cerința unanimității drept obstacol pentru o acțiune colectivă rapidă.

În prezent, politica externă și de securitate comună se numără printre domeniile în care Consiliul UE decide în unanimitate, cu anumite excepții clar delimitate. Reunirea liderilor într-un nou format și schimbarea regulilor după care statele iau decizii sunt, așadar, două chestiuni distincte. În discurs, von der Leyen a recunoscut, la rândul său, că instituțiile și procesele decizionale nu au ținut pasul cu noua realitate de securitate.

Problema capacității de acțiune apare și în discuția despre bani. Philipp Lausberg, analist principal al EPC, salută apelul la noi resurse proprii ale UE, dar cere ca acestea să creeze și marja bugetară necesară unor viitoare împrumuturi comune. În viziunea sa, apărarea, dezvoltarea tehnologiilor și infrastructura critică au nevoie de finanțare la o scară pe care dezbaterea bugetară actuală nu o reflectă adecvat. Este o recomandare a analistului, nu anunțul unei noi decizii de împrumut.

Comisia a prezentat în iulie 2025, pentru bugetul 2028–2034, o propunere cu cinci noi resurse proprii. Printre sursele de venit avute în vedere se află sistemul de comercializare a certificatelor de emisii și mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră. Atât resursele proprii, cât și cadrul financiar multianual se numără printre dosarele pentru care este necesară unanimitatea în Consiliu.

Elizabeth Kuiper, care conduce programul EPC pentru sănătate și reziliență societală, mută discuția de la volumul banilor la felul în care sunt protejate prioritățile. Pentru a susține angajamentul privind inteligența artificială în sănătate, ea cere o alocare dedicată sănătății în cadrul fondului pentru competitivitate din viitorul buget multianual, cu linie bugetară proprie și cerințe de raportare.

Recomandarea urmărește să evite situația în care sănătatea ar trebui să concureze pentru finanțare într-o categorie mai largă dedicată competitivității. Kuiper propune astfel un mecanism bugetar concret prin care prioritatea enunțată politic să primească resurse identificabile și să poată fi urmărită separat. Reacția EPC formulează această cerere pentru negocierile bugetare; nu descrie o garanție deja adoptată.

Aceeași preocupare pentru rezultate se regăsește în reacția la Congresul Europei propus de von der Leyen pentru 2027. Janis A. Emmanouilidis, director executiv adjunct și director de studii al EPC, susține că exercițiul trebuie să abordeze felul în care Uniunea trebuie să se schimbe pentru a funcționa mai bine, inclusiv în perspectiva extinderii. El cere ca viitoarea evaluare a Comisiei privind extinderea să includă propuneri ambițioase pentru guvernanța UE.

Corina Stratulat, care conduce programul EPC pentru politică și instituții europene, pune accentul pe rolul guvernelor în continuarea acestui demers. În lectura sa, precedentul Congresului de la Haga din 1948 este relevant tocmai pentru că guvernele au acționat ulterior. Rezerva ei față de noul proiect privește transpunerea ideilor în decizii ale statelor, etapa de care ar depinde aplicarea unei viitoare viziuni asupra Europei.