EASA: fabricile europene de combustibili sintetici pentru aviație așteaptă încă deciziile de investiție

Producția la scară comercială a combustibililor sintetici pentru aviație în Uniunea Europeană depinde încă de proiecte care nu au trecut de etapa pregătirii investițiilor, arată noul raport al Agenției Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației (EASA). Până în iunie 2026, nicio instalație comercială din UE nu ajunsese la decizia finală de investiție, deși funcționau instalații pilot și demonstrative. Diferența contează pentru obligația de a furniza combustibili sintetici începând din 2030: proiectele anunțate pot acoperi necesarul estimat, dar capacitatea lor nu este încă asigurată.

Combustibilii sintetici pentru aviație, cunoscuți ca eSAF, sunt obținuți folosind hidrogen din surse regenerabile și carbon captat. Ei fac parte din categoria mai largă a combustibililor de aviație durabili, SAF, care include și biocombustibili. Distincția este esențială pentru interpretarea raportului: perspectiva favorabilă privind atingerea cotei totale de 6% SAF în 2030 nu înseamnă că producția de combustibili sintetici este deja pregătită. Aceștia au o cerință distinctă în regulamentul ReFuelEU Aviation.

EASA separă capacitatea existentă de proiectele aflate în construcție sau care au primit decizia finală de investiție și de cele care au rămas la stadiul de anunț, dar prezintă suficiente informații pentru a fi considerate credibile. Un proiect anunțat indică intenția de a produce; o decizie finală de investiție marchează angajamentul de a trece la realizarea sa. Niciuna nu echivalează cu livrarea efectivă de combustibil, care presupune construirea și punerea în funcțiune a instalației.

În scenariul care include și proiectele anunțate considerate credibile, raportul estimează o capacitate de aproximativ 600.000 de tone de combustibili sintetici în 2030, suficientă pentru cerințele europene analizate. Este însă o proiecție condiționată, bazată pe inventarul proiectelor de la sfârșitul lui 2025. EASA constată că această capacitate anunțată a scăzut față de evaluarea precedentă, în parte deoarece unele proiecte au fost anulate sau și-au amânat punerea în funcțiune după 2030. Comunicatul agenției indică aproximativ 50 de proiecte care așteaptă decizia finală de investiție.

Există, în schimb, instalații care demonstrează tehnologia. Raportul menționează ERA ONE, pusă în funcțiune de INERATEC la Frankfurt în 2025, cu o capacitate maximă anunțată de circa 2.000 de tone de SAF pe an, și instalația DAWN a Synhelion, de la Jülich, care nu produce volume la scară comercială. Banca Europeană de Investiții descrie proiectul INERATEC pe care îl finanțează drept o instalație pilot, asociată cu activități de cercetare și dezvoltare. Aceste investiții arată că tehnologia este utilizată, fără a demonstra că volumele necesare în 2030 sunt deja disponibile.

O evoluție ulterioară perioadei analizate de EASA arată ce mai presupune extinderea producției. Într-un anunț din septembrie, INERATEC și Ramboll precizează că lucrează la proiectarea inginerească a unei unități suplimentare la ERA ONE. Aceasta ar transforma amestecul sintetic de hidrocarburi produs de instalație în combustibili de aviație conformi standardelor, direct pe amplasament. Compania prezintă astfel o etapă de proiectare și integrare a proceselor, fără să anunțe o decizie finală de investiție pentru extindere.

Pentru a sprijini trecerea la producția comercială, Austria, Germania și Luxemburg pregătesc o licitație cu două componente, una pentru cumpărarea combustibilului de la producători și alta pentru revânzarea lui. Inițiativa face parte din eSAF Early Movers Coalition, lansată de opt state membre. Raportul EASA menționează peste 2,1 miliarde de euro disponibile pentru licitația pilot; suma reprezintă finanțare prevăzută pentru mecanism, nu investiții deja realizate în fabrici.

Potrivit explicației Comisiei Europene, contractele pe termen lung ar oferi producătorilor venituri mai previzibile, în timp ce cumpărătorii ar putea obține combustibil prin contracte competitive pe termen mai scurt. Documentul austriac de consultare precizează că un intermediar ar cumpăra și revinde eSAF, iar fondurile publice ar acoperi diferența dintre cele două prețuri. Mecanismul urmărește astfel să reducă riscul comercial care împiedică finanțarea primelor instalații.

Schema nu este încă un program cu rezultate de producție confirmate. Pagina ministerului austriac indică un termen de consultare de 18 septembrie 2026 și precizează că măsura necesită aprobarea Comisiei Europene în materia ajutoarelor de stat. Contractele, deciziile de investiție și punerea în funcțiune a instalațiilor rămân etape distincte. Acestea vor determina cât din capacitatea anunțată poate deveni combustibil livrat pentru obligațiile care încep în 2030.